Stiu, imensa majoritate confunda Dubaiul cu Emiratele. Nu sunt chiar de blamat. Dubaiul este de departe emiratul cel mai stralucitor, cel mai vizitat, cel mai faimos, cel mai spectaculos si cu cele mai mari bugete de promovare. De nu stiu cate ori am fost intrebat de “viza de Dubai”. Nu, nu exista viza de Dubai, exista eventual viza de Emirate, iar odata intrat in tara – in imensa majoritate a cazurilor prin Dubai, poti sa mergi nestingherit in toate celelalte emirate, 6 la numar. A, apropos, pentru romani nu e nevoie de viza de Emirate de prin 2014 ca sa fie clar si lamurit.

Emiratele Arabe Unite sunt de fapt o federatie de 7 tarisoare, fiecare condusa de un emir, un sef suprem ereditar. De-a lungul timpului, toti acesti emiri s-au ciondanit intre ei, s-au casatorit intre ei, s-au razboit intre ei pana cand la un moment dat, Marea Britanie care voia liniste prin zona i-a luat sub aripa sa “protectoare”, “unindu-le’” sub numele de Trucial States – de la faptul ca stabilisera un armistitiu ca nu vor mai ataca vasele britanice care faceau legatura intre India, perla coroanei si metropola. Multi locuitori de pe coasta se ocupau cu pirateria si pescuitul de perle si mai ales piratii cam jenau comertul intre Imperiul Englez si colonia India. Anii 1930 a adus un dezastru si o foamete crancena prin zona – un japonez a inventat ferma de perle, iar piata mondiala a fost inundata de perle de “cultura” din Extremul Orient. Preturile s-au prabusit, producerea de perle in ferma era mult, mult mai ieftina decat pescuitul in adancuri, asa ca intreaga economie a coastei s-a facut praf. Au fost salvati din foame de descoperirea petrolului – mai intai in Bahrain, care initial a fost cel mai bogat emirat, mai apoi si in mai multe alte tari – Kuwait, Arabia Saudita, Abu Dhabi, un picut si in Dubai, dar nu cine stie ce. La sfarsitul anilor 60 cand deja zona o luase pe un fagas de prosperitate bazata pe petrol, Marea Britanie a decis sa se retraga ca putere protectoare si sa-i lase pe arabii de pe Coasta sudica a Golfului Persic sa-si declare independenta. Englezii i-au pus pe cei 9 monarhi (cele 7 emirate din UAE de azi plus Bahrain si Qatar) sa se intalneasca si sa negocieze sistemul noului stat. 6 emiri s-au declarat de acord cu schema propusa, 3, nu – Bahrain, Qatar si Ras al Khaimah – fiecare emir avea ceva ce nu-i convenea – unora nu le placea ca englezii inca ramaneau un soi de putere tutelara, altora nu le placea impartirea posturilor – cele 4 posturi importante fiind cele de presedinte, prim-ministru, ministru de externe si sef al armatei. In consecinta, la 2 decembrie 1971, 6 emirate si-au declarat independenta sub umbrela unei federatii – Emiratele Arabe Unite. Bahrain, Qatar si Ras al-Khaimah au zis pas.

Dar, lucrurile s-au precipitat. Cu 3 zile inainte de proclamarea independentei, mai precis pe 29 noiembrie 1971, fortele imperiale ale Iranului au ocupat cateva insulite aflate in Golful Persic, unele chiar aproape de coasta sudica, unde se forma noul stat. Cateva insulite tineau de Ras al-Khaimah, cateva de Sharjah. Pe cea mai mare locuiau maxim 150 de persoane, majoritatea pescari. Armata Imperiala a omorat pe cativa politisti din RAK (de acum, voi denumi pe scurt emiratul Ras al Khaimah drept RAK) si i-a pus pe barci pe locuitori expediindu-I in Emirate. RAK, Sharjah si celelalte emirate au protestat, dar in van. Pe atunci, Imperiul Iran era o mare putere militara, financiara, religioasa, etc, iar astia din peninsula niste tarani care tocmai atunci descopereau civilizatia. Insulele in continuare tin si azi de Republica Islamica, succesoarea Imperiului si reprezinta un motiv de raca intre cele doua state.

Cum spuneam, desi initial, RAK nu a vrut sa se alature UAE, emirul si-a schimbat parerea brusc, dandu-si seama ca in conditiile in care vor ramane un mini-stat vor fi fiii ploii (ma rog, ai desertului, nu prea ploua prin Emirate) si prin februarie 1972, s-au alaturat UAE, devenind cel de-al saptelea emirat. Si asa a ramas pana in ziua de azi.

Cum ziceam, Dubai este emiratul cel mai stralucitor din cele 7 – cu cladiri fantastice, cu blocuri si arhitectura avantgardista, cu obsesia recordurilor mondiale – cea mai inalta cladire, cel mai inalt hotel, cea mai inalta cladire locuita, cel mai mare mall, cel mai mare pitic al lumii, iar ideea de a imita Dubaiul ca pozitionare turistica nu este chiar fezabil. Sharjah-ul s-a pozitionat ca fiind centrul cultural traditional (deh, este singurul emirat unde alcoolul este cu totul interzis – ca in Arabia Saudita), iar Abu Dhabi… sincer, habar n-am cum s-a pozitionat Abu Dhabi – ba Formula 1, ba muzee, ba lux, ba … imi e complet neclar. Un singur lucru e clar – e singurul emirat cu petrol. In schimb, RAK a luat o decizie care mi s-a parut foarte inteleapta – Dubaiul nu are hoteluri pe plaja (sunt doar 2 – un Hilton vechi uitat pe plaja in Marina si un Jumeirah Beach Resort foarte scump, mai nou au aparut cateva si pe Palm, dar din nou, scorurile pot fi ametitoare), iar Dubaiul nu are munte. RAK are munte, chiar frumos, si au decis sa exploateze si marea. Asa ca pentru a atrage turistii, RAK a decis sa fie un soi de BD –  “la mare si la munte”.

La mare, RAK a construit o insula artificiala dupa modelul Palm-ului din Dubai. Nu, nu are forma de palmier, ci de calut de mare (mai dragut as zice) si se numeste Marjan (am inteles ca in araba ar insemna chiar “calut de mare”). Aici s-au construit deja cateva hoteluri, inclusiv Hampton by Hilton Marjan Island unde am stat eu cateva nopti, dar evident mai e loc garla de resorturi noi fix pe malul marii, intr-un golf complet linistit, unde valurile sunt minuscule, iar nisipul fin. Va fi un soi de Antalya a Emiratelor, un concept care functioneaza si atrage valuri de turisti. E drept, mai dureaza pana sa ajunga la dimensiunile Antalyei sau Hurghadei, dar bazele au fost puse si stim ca prin Emirate, se construieste teribil de repede. Pe de alta parte, RAK are niste munti frumosi si exotici pentru ochii unor europeni – sunt arizi, nu au cine stie ce vegetatie, de aceea par exotici si interesanti – iar aici se construiesc o serie de atractii pline de adrenalina – deja in muntii RAK-ului, mai precis in Jebel Jais se afla cea mai lunga tiroliana din lume, un traseu pe un soi de saniuta de asemenea extrem de lunga (nu e cea mai lunga din lume, dar asta conteaza mai putin), exista trasee de drumetie, o Via Ferrata, un adventure camp gandit de Bear Grylls (nici cei din RAK nu se uita la bani cand cauta un endorser care e cel mai cunoscut din lume) si nu se vor opri aici – urmatoarea atractie va fi Jais Swing – un leagan imens pentru a “zbura” deasupra prapastiei.

Practic RAK a gasit un mix excelent – in emirat ai parte de relaxare si leneveala intr-un all inclusive pe plaja cu nisip fin si mare calda combinat cu adrenalina unor atractii de aventura – poti atrage atat lenesii (sau familiile), cat si aventurierii sau poti sa oferi doua experiente contrastante la pachet. Si, nu, nu pot fi copiati de Dubai pentru ca stralucitorul emirat nu prea are munti (sau daca are, nu sunt in oras, iar in Dubai tot ce se construieste este in oras sau in proximitate), iar ca resorturi de plaja, Dubai este mult prea scump. BINGO, si asa apare si Ras al-Khaimah pe piata turistica cu o oferta complet diferita decat mult mai stralucitorul sau vecin. Sau chiar complementara – sa combini Dubaiul cu Ras-al-Khaimah este o idee chiar foarte buna.

In plus, RAK investeste enorm in marketing si promovare, iar cei de la biroul de promovare turistica inventeaza tot soiul de evenimente care sa atraga turistii. Si cred ca are fundamentele corecte care sa atraga cat mai multi. Aeroportul este cam saracut cu putine zboruri, dar aeroportul din Dubai e doar la o ora pe o autostrada de mare viteza, in consecinta, RAK chiar nu are nevoie de vreun aeroport prea spectaculos. Este foarte accesibil.

Evident, RAK incearca sa atraga si rezidentii, oameni care stau pe termen lung in Emirate. Pe langa cei care lucreaza in RAK (nu sunt totusi prea multi expati spre deosebire de Dubai sau Abu Dhabi), RAK-ul se pozitioneaza ca un loc chill si linistit pentru a atrage manageri din Dubai. Vrei sa lucrezi in Dubai unde sunt bani seriosi, dar vrei sa stai intr-o zona linistita, cu tot comfortul aflat la doar o ora si sa platesti o frantura din cat ai plati in Dubai ? Alegi RAK – aici poti sa ai o vila “pe pamant” la pretul unui apartament la etajul 50 in Dubai. SI o liniste absolut relaxanta. Iti trebuie masina, dar asta nu e o problema in Emirate, in plus, benzina este teribil de ieftina – nu aproape gratis cum era acum un deceniu, dar in continuare extrem de ieftina. Asa ca RAK si-a gasit o nisa si pentru rezidenti pe termen lung, rezidenti de calitate insa – daca Sharjah este ghetto-ul pentru saracii care lucreaza in Dubai, RAK este locul unde oamenii cu ceva mai multi bani isi gasesc linistea dupa prea trepidantul Dubai. Din nou, jos palaria (sau turbanul) pentru strategii din RAK – chiar ca cei care se ocupa de RAK (evident, cu emirul in frunte) fac parte din liga oraselor vizionare.

Despre ce poti face, vedea si experimenta in RAK ? Promit sa revin pe larg in articolele urmatoare :).

Nota

Am vizitat emiratul Ras al-Khaimah (RAK) la invitatia Ras al-Khaimah Tourist Development Authority, autoritatea de promovare turistica a celui mai nordic emirat din UAE.

Imagini Ras al-Khaimah (RAK)

Hotelul Hampton by Hilton Marjan Island – aici am stat in RAK

Cu plaja si mare

Pe insula Marjan mai e loc serios de dezvoltare

Ferma de perle – singura din Emirate

Unde poti afla aproape totul despre perle si scoicile lor mama

O mica bijuterie

Centrul RAK – cladiri nu foarte inalte

Si complexuri rezidentiale foarte simpatice si linistite

Nu exista emirat fara un fort !

Un pic de adrenalina – si in RAK poti sa faci desert safari

Poti conduce un buggie

Iar la final, masa !

Cu spectacol – un dans senzual din buric

Tanoura

Si un dans cu focul

Cea mai lunga tiroliana din lume

La drum !

Pe saniuta !

Un bar in varf de munte

Jebel Jais, cei mai inalti munti din Emirate