Varosha, Cipru
Era dimineata zilei de 14 august 1974. De o luna, Cipru care oricum traise periculos in ultimii 20 ani, cu atacuri, crime inter-comunitare, instabilitate politica datorita conflictului etnic intrase intr-o perioada de haos general. Cu o luna inainte, pe 15 iulie 1974, o lovitura de stat militara instrumentata de dictatura militara de la Atena il alungase de la putere pe arhiepiscopul Makaris, presedintele Ciprului si il inlocuise cu un ziarist gata sa proclame enosis, unirea Ciprului cu Grecia cu numele de Nikos Sampson. Presedintele-arhiepiscop a fost aproape ucis, dar a reusit sa fuga – sosit la palatul prezidential cu cateva minute inainte ca tancurile grecesti sa ii bombardeze palatul, acesta a fugit pe o usa din spate, a traversat in fuga un rau secat si a sarit intr-o masina particulara care a oprit vazunda-l pe presedinte si palatul bombardat. Presedintele-arhiepiscop a fugit la Paphos unde resedinta episcopului local a fost de asemenea bombardata de un vas militar, asa ca i-a sunat pe englezi. Acestia l-au evacuat in baza suverana Akrotiri si l-au pus pe un avion militar spre Malta. De acolo a plecat mai departe.
19 iulie 1974, presedintele-arhiepiscop Makarios se adresa Consiliului de Securitate al ONU denuntand lovitura de stat militara si anuntand ca Cipru a fost atacat de Grecia juntei militare. Intre timp, in CIpru, junta militara instalata la Nicosia a inceput sa execute greci de stanga, multi partizani ai presedintelui-arhiepiscop, dar si pe turcii care majoritatea locuiau in enclave bine pazite in urma incidentelor violente din 1963. Un numar necunoscut de turci, dar si greci au fost ucisi in acele prima zile.
20 iulie 1974, in conformitate cu acordul de la Zurich din 1959 care a stat la baza independentei Ciprului, Turcia in calitate de putere garanta a debarcat trupe in nord, in zona orasului Kyrenia. Intreaga comunitate internationala a aplaudat interventia turca. Turcia a ocupat doar zone defensive in zona Kyrenia – Nicosia de Nord unde au venit numerosi refugiati turci din diverse colturi ale Ciprului. 3% din suprafata Ciprului era acum un “paradis sigur” pentru cei 19% din locuitorii tarii care erau turci. In Limassol, Famagusta si in alte enclave turcesti, mii de turci au fost luati prizonieri si s-au inregistrat cazuri de omucideri si violuri. Armata turca alunga in cateva ore fortele grecesti din zona Kyrenia.
21 iulie 1974. Devine clar pentru toata lumea ca unirea Ciprului cu Grecia este imposibila, iar interventia Turciei este serioasa si ireversibila. Joseph Sisco, unul dintre inaltii oficiali americani ai Departamentului de Stat zboara la Atena unde afla ca junta militara se pregateste sa atace Turcia in urmatoarele ore. Era o criza fara precedent care ar fi putut duce la un razboi total intre doua tari NATO aflate in coasta URSS. URSS-ul se pregatea de asemenea de interventie. Sisco ordona Greciei sa se opreasca (pana in ziua de azi, multi din extrema dreapta greaca urasc SUA pentru ca a impiedicat razboiul), explicand ca tinand cont de forta armatei grecesti, turcii pot intra victoriosi in Atena in mai putin de o saptamana. Sisco anunta ca americani nu vor trage nici un glont pentru a ajuta Grecia.
23 iulie 1974, Nicosia. Sampson, liderul loviturii din Cipru demisioneaza, renuntand atat la putere, cat si la enosis. In aceeasi zi, mult uratul regim militar de la Atena colapseaza in fata indignarii generale dupa 7 ani de putere absoluta.
24 iulie 1974, Atena. Politicianul exilat Konstantin Karamanlis revine in tara la bordul unui avion francez si preia puterea. Opreste orice ofensiva anti-turceasca, aboleste dictatura militara si decide sa revina la masa tratativelor cu celelalte 2 puteri garante – UK si Turcia.
25 – 30 iulie 1974, Geneva. Intalnirea celor 3 puteri garante. Se cere ca turcii sa nu ocupe mai mult decat zona Kyrenia, iar grecii sa evacueze enclavele turcesti si sa elibereze miile de prizonieri turci. Se cere revenirea la acordurile de la Zurich (nefunctionale, de altfel). Turcii pleaca acasa, dar simt ca pierd suportul international. Daca pe 15 iulie, intreaga opinie publica internationala s-a pozitionat de partea Turciei si impotriva dictaturii militare grecesti, intre timp Grecia redevine favorita tuturor – poporul grec se elibereaza de dictatura si intotdeauna un astfel de popor este iubit brusc la nivel mondial (vezi Revolutia Romana din 1989 pana la Primavara Araba sau Euromaidanul ucrainean). Pe 30 iulie, toti iubesc Grecia.
8 august 1974, Geneva. Incepe a doua runda de negocieri de la Geneva. Ministrul de externe turc cere crearea unui stat federal si transferul de populatie. Cipriotii greci si Grecia se opun, cerand revenirea la acordurile din 1959.
14 august 1974, ora 2 noaptea, negocierile ajung intr-un punct mort si colapseaza. Ministrul de externe turc suna la Ankara si ii spune primului-ministru Ecevit ca “Aysha trebuie sa plece in vacanta”. Acesta este semnalul. Jumatate de ora mai tarziu, armata turca incepe atacul pentru a ocupa o parte din Cipru. Aviatia militara turca bombardeaza Varosha in timp ce avanseaza spre Famagusta – marsul le este incetinit de coloane imense de refugiati greci sau turci care se arunca pe tancuri sa ii imbratiseze pe eliberatori. La anuntul ca armata turca se indreapta spre Famagusta, populatia greaceasca a Varoshei fuge direct de la micul dejun (multe relatari ale martorilor spun ca au fugit in tricou si sandale ingroziti de zvonurile ca tancurile turcesti au intrat in Famagusta aflata la 1 km de Varosha) in baza suverana britanica aflata langa oras. Multi sperau ca se vor intoarce seara sau in cateva zile. In baza suverana se simteau in siguranta – Turcia nu va ataca niciodata Marea Britanie.
16 august 1974. Desi turcii planuiau sa ocupe doar Famagusta, cercetasii descopera ca Varosha este pustie. Trupele turcesti ocupa Varosha. Nu vor mai pleca pana in ziua de azi.
Dar ce era Varosha pana pe 14 august 1974 ? Era una dintre cele mai luxoase si ravnite statiuni litorale din lume. In 1974, nu existau Antalya, Sharm el-Sheikh, Cancun, Varadero, Hurghada, Dubai. Exista Varosha, Cele mai mari staruri de cinema precum Elizabeth Taylor, Richart Burton sau Brigitte Bardot veneau sa-si faca vacanta in Varosha. Evident, nu erau doar staruri, multa lume venea sa-si faca vacanta in Varosha care era o statiune infloritoare – erau kilometri de hoteluri, zeci si sute de unitati de cazare, restaurante, baruri, magazine mai mult sau mai putin de lux, Varosha era capitala turismului de lux al Mediteranei. Varosha era insa locuita aproape in exclusivitate de greci care detineau majoritatea afacerilor si evident de straini.
Armata turca a jefuit tot ce a gasit si apoi a sigilat orasul. Nimeni nu a mai avut voie sa intre in vechea statiune litorala, doar cate o patrula turceasca. Cand am fost in 2009 in Famagusta, nici poveste sa te poti apropia de Varosha, era chiar interzis sa indrepti aparatul de fotografiat spre orasul-fantoma (niste hoteluri inalte din Varosha pot fi vazute bine mersi de pe zidurile vechii cetati a Famagustei). Evident, ce mult mi-as fi dorit sa merg in Varosha. Citisem despre povestea orasului care incremenise brusc in timp in ziua de 14 august 1974. Era un Pompei modern, dar care nu fusese acoperit de cenusa vulcanica a Vezuviului, ci fusese incuiat de razboi. Citisem despre radioul care a mai functionat inca 20 ani, despre masinile de lux ramase intr-un showroom din Varosha, despre reclamele incremenite, despre faptul ca poti gasi inca multe elemente neatinse.
Discutia asupra Varoshei au fost incepute inca din 1974. Acolo erau proprietati extrem de pretioase si erau detinute nu numai de greci. Ghidul nostru spune ca in Varosha exista un hotel detinut de familia regala britanica si ca acolo nimic nu a fost atins, nu a fost jefuit ca restul hotelurilor si caselor particulare. Am dubii ca Regina Marii Britanii detinea un hotel in Varosha, dar posibil existau proprietati britanice in oras si poate chiar al unor VIP-uri. Sau poate chiar Regina, cine stie.
In 1974, existau in Varosha 105 unitati hoteliere, 1953 magazine, 21 banci, 24 cinematografe / teatre si multe altele. Varosha era un oras in plina dezvoltare. Nu mai putin de 380 cladiri erau in constructie, inclusiv hoteluri inalte pe malul marii. Chiar si in ziua de azi, daca vezi o macara langa o cladire inalta de pe malul marii (se vede inclusiv din Famagusta), sa stii ca e o macara care lucra in 1974, nu este din zilele noastre, a ramas acolo nemiscata de aproape 50 ani. Si poti vedea numeroase cladiri in constructie. 700.000 turisti fusesera in Varosha in primele 7 luni ale anului, dar odata cu lovitura de stat, cam toti fugisera. In august, probabil numarul turistilor care au fugit alaturi de miile de greci in baza suverana era infim – putini s-au mai aventurat in luna de haos de dupa sangeroasa lovitura de stat.
Cum ziceam, Varosha a fost complet izolata zeci de ani. Au fost numeroase negocieri si procese de revendicari la nivel international. Ghidul ne spunea ca problema provine din faptul ca pamantul e turcesc de la Imperiu Otoman, iar proprietatile grecesti. Nu cred ca e adevarat. Varosha (care in turceste inseamna “suburbie”) a fost creata de britanici care i-a invitat pe greci sa isi construiasca o localitate langa Famagusta care era aproape in intregime turceasca. In 1914, Marea Britanie a confiscat Cipru de la Imperiu Otoman pentru ca cele doua puteri intrasera in razboi, deci pamantul cert nu mai poate fi turcesc datorita otomanilor. In 2003 inainte ca Cipru sa intre in UE, secretarul general ONU, Kofi Annan a negociat un plan de reglementare a conflictului cipriot care printre altele prevedea ca o parte din teritoriul ocupat de turci sa fie retrocedat statului grec-cipriot. Varosha era parte din teritoriul care urma retrocedat. Planul a fost respins de o larga majoritate in referendumul din Cipru de Sud (a fost acceptat de o larga majoritate de turcii din Cipru de Nord). Asa ca prin vointa poporului cipriot, Varosha a ramas turceasca si pustie.
In 2017, plaja Varoshei a fost deschisa in exclusivitate pentru cetatenii turci (fie ciprioti, fie din Turcia-Turcia). In 2020, Varosha a fost deschisa publicului, initial cu mari restrictii (gen era interzis sa fotografiezi si sa filmezi), dar astazi aceste restrictii au fost ridicate. Practic, astazi poti intra pe poarta dinspre Famagusta fara nici un control, poti fotografia si filma, dar nu poti sa ridici vreo drona (era un englez care venise convins ca nu are voie sa fotografieze si politistii turci incercau sa-l convinga ca e posibil, doar drona sa nu foloseasca). Principalele rute deschise (care sunt km buni !) sunt proaspat asfaltate si la intrare poti inchiria biciclete sa te plimbi prin oras. Cladirile respective sunt insa ingradite si la fiecare pas poti vedea anunturi ca nu ai voie sa intri in cladiri care pot cadea. Din motive de siguranta personala, desigur.
A te plimba prin Varosha este o experienta supra-realista. Este populara, vin multi turisti, in aprilie, marea majoritate erau turci, dar si cativa straini. Am mers de doua ori – odata cu grupul (am vizitat Varosha impreuna cu inca vreo 80 – 90 agenti de turism din agentii revanzatoare) si apoi dupa pranz cand grupul s-a dus la hotel, am ramas in Famagusta si am revenit in Varosha pentru a simti orasul, pentru a studia amanuntele, colturile, pentru a-mi imagina cum era si a intelege esenta locului. Ia-o incet la picior, incearca sa te duci in locuri mai indepartate de poarta si ia-o incet, incet.
Am descoperit ca luxul in anii 60 – 70 pentru statiunile de litoral nu insemnau hoteluri cu gradini gigantice sau vile indepartate de lume. Insemnau blocuri, insemnau plaje publice (e drept, nisipul e foarte fin), gusturile pareau sa fie foarte diferit. Evident, in zilele noastre, ar fi fost un soi de Miami sau Cartagena (zona cu blocuri).
Am observat reclame la magazine de suveniruri (aparent pixurile atunci erau suveniruri importante, am vazut la mai multe magazine ca ar avea pixuri).
Am descoperit barurile si terasele relaxante, am gasit si un cartier intreg de croitori (aparent, in Varosha iti faceai si costume daca te duceai la plaja – mi-a adus aminte de Bangkok-ul din 2002 cand in zona turistica Khao San Road era plin de croitori).
Am gasit semnaturile scrijelite de turisti pe trotuare, inclusiv anul – 1973 sau 1970.
Am descoperit cateva graffiti cu numele lui Makarios (probabil aparute in acele zile de foc din 1974). Era chiar si un graffiti mult mai bine ascuns sub vopsea alba de unde se distingea EOKA B – guerila greaca.
Am gasit urmele unor firme familiare – de la neoanele cu Kodak si Agfa la placutele cu “Always Coca Cola” sau o mare reclama la Toyota. Chiar si banca Berclays avea un sediu impozant la o intersectie unde inca mai exista semafoarele. La unul din baruri, a mai ramas o mica reclama cu sucurile DelMonte, dar si vila de pe una din principalele bulevarde unde era sediul companiei nationale de aviatie din Grecia – Olympic Airways. Pana in 1973, Olympic Airways fondata de faimosul miliardar Onassis era una dintre starurile aviatiei mondiale. In 1973, Onassis a vandut compania statului grec care evident a facut-o praf si pulbere, dar in august 1974 era inca una din cele mai tari companii aeriene ale lumii. Si avea ditamai vila in mijlocul Varoshei.
Nu toata Varosha e deschisa, ci doar o parte. De exemplu zona litorala cu marile hoteluri fix pe malul plajei nu e deschisa. Exista o mica zona de plaja deschisa si poti sa admiri panorama plajei pana hat, departe. Dincolo de deal, este Aya Napa, principala statiune din Cipru, nascuta dupa moartea Varoshei. Dar Aya Napa nu a mai fost statiunea posh si de lux, ci de tineret si party. .
Nu stiu care va fi viitorul Varoshei. Sunt rezolutii ONU, sunt decizii de tribunale internationale, sunt multe de discutat si negociat. Refacerea ei ar costa miliarde si nimeni nu e dispus sa bage atata timp cat nu esti sigur pe proprietate. Pana una alta, Varosha e deschisa si poate fi vizitata. Nu stiu pentru cat timp. Nu stiu daca va ramane asa – un oras incremenit in timp pentru ca turcii bat din pinteni sa intre in ea si s-o reconstruiasca. Eu zic ca ar fi bine sa o vizitati cat mai iute posibil.
Nota
Am fost in Cipru de Nord la invitatia agentiei Soley Tour. Aceasta are oferte prin principalele destinatii de vacanta ale romanilor, inclusiv in Cipru de Nord pe care le puteti descoperi aici.
Imagini Varosha
Intrarea in Varosha. Nu e bilet, nu sunt perchezitii, doar o bariera si niste militari turci care stau si se uita
Imediat dupa intrare, poti sa inchiriezi o bicicleta
Si poti bicicli pe strazile asfaltate impecabil dupa aproape 50 ani
La pas, prin Varosha
Orasul incremenit in 1974
Asa arata strazile care inca nu au fost atinse
Natura isi reintra in drepturi
Macaraua care a incremenit in 1974
De aici, pe vremuri plecau vederi colorate spre intreaga lume
Cand gradina iti bate la usa
Iar florile iti cuceresc terasa
Plaja Varosha unde se inghesuiau cele mai tari hoteluri este inca off-limits
Hotelurile Varoshei
De partea cealalta este plaja deschisa in 2017. Intre timp, s-a deschis ceva si de partea asta
In caz ca ai pofta de ceva de mancat in Varosha
Hoteluri inalte
de lux
Nici partea culturala nu era uitata… erau peste 20 teatre si cinematografe in Varosha
Sigur si pe aici s-a tras. Acum, sus, e un punct de observatie a soldatilor ONU
Arhiepiscopul-presedinte Makarios avea fani in Varosha
Masinile de la dealerul Toyota au disparut. Am inteles ca in zona inca inchisa mai exista un dealer cu masinile in vitrine
Toyota era un brand puternic in Cipru
Una dintre cele mai mari banci britanice avea ditamai reprezentanta in Varosha
Cel putin la librarie au ramas cateva rafturi
Aici se vindeau suveniruri
Te duceai in costum de baie in vacanta si veneai cu un costum
Straduta croitorilor din Varosha
Pe vremuri, Kodak era rege
Coca Cola insa pare nemuritoare
Semafoare in Varosha
O terasa pe vremuri foarte populara
Gaseai aici orice vrei
Au ramas inclusiv numele de strazi. Andreas Dimitriou a fost unul din luptatorii EOKA care a fost executat de ocupantii englezi in timpul luptei pentru independenta in anii 50
Turistii din 1973…
Varosha in 2022
