Intr-o tara cu o istorie atat de bogata si framantata, nu se putea sa nu existe si niste orase istorice, pastrand urme arhitecturale din vremi demult apuse. Ei bine, exista trei orase care si-au pastrat o buna parte din monumentele istorice si unde poti descoperi urmele Ciprului veneto-cruciat, dar si a celui otoman – urmele bizantine nu au prea rezistat timpului. Poti spune ca trei orase sunt cam putine, dar din nou – nu uitati ca intreaga insula este doar un pic mai mare decat judetul Timis de la noi, deci nu sunt chiar asa de putine. Si aceste orase istorice care merita sa le descoperi se afla toate in Cipru de Nord. E drept, Nicosia este impartita intre Cipru de Nord (turcesc) si cel de Sud (grecesc), dar, majoritatea vestigiilor istorice se afla in Cipru de Nord. Si pe langa orasele istorice, mai sunt si cetati, orase antice si principala manastire a insulei, dar despre asta intr-un alt post.

Famagusta (in greceste – Ammochostos) este un oras situat fix pe malul marii, pe coasta estica spre Siria / Liban. In perioada in care Cipru a fost condus de dinastia franceza Lusignan, dar si de venetieni, era principalul port al insulei si era extrem de bogat – pe aici se derula o buna parte din comertul dintre est si vest – aici se descarcau vasele venetiene (era avantpostul cel mai inaintat in est al republicii marinare), dar si cele venite din Levant – unul din drumurile secundare ale matasii trecea pe aici. Cand Lusignanii au devenit stapanii insulei, acestia de fapt fusesera alungati de musulmani din Palestina, inainte de Cipru conducand Regatul Ierusalimului si alaturi de ei au venit toti negustorii crestini – care venisera cu contacte, cu stiinta negocierii, cu capital si cu un mare apetit comercial. Iar in perioada dintre razboaie, negotul aducea bogatie.

Famagusta este de asemenea si orasul lui Othello (da, acela din “Desdemona, davai zdrianta !), iar candva pe vremea in care Marele Will scria piese, Famagusta era un simbol al eroismului si sperjurului. In 1570, la incitarea lui Joseph Nasi (un evreu din Portugalia, favorit al sultanului Selim Betivul, fiul si urmasul lui Soliman Magnificul si care fusese numit duce de Naxos, ii fusese refuzata domnia in Tarile Romane si isi dorea sa devina vice-rege al Ciprului), trupele otomane au debarcat in Cipru pentru a ocupa insula. Cifrele fortelor militare difera – unii zic ca erau 50.000, alte surse indica peste 100.000 soldati, cert este ca acestia au spulberat repede Nicosia care nu avusese timp sa-si termine zidurile de aparare. 20.000 locuitori ai Nicosiei au fost ucisi, iar femeile si copiii au fost vanduti in sclavie. Ultimul bastion al rezistentei a fost Famagusta. Aici, sub conducerea comandantului Marco Antonio Bragadin, cetatea a rezistat 13 luni pana cand a capitulat in urma promisiunii comandantului otoman Lala Mustafa Pasha (de origine bosniaca) ca soldatii si populatia orasului asediat sa plece nestingherita in Creta detinuta inca de venetieni. Acelasi aranjament fusese respectat cu ocazia caderii Rhodosului in 1522, dar in cazul Famagustei, Lala Mustafa Pasha a devenit nebun de furie cand a vazut ca mai traiau doar cateva sute de soldati venetieni si armata otomana pierduse zeci de mii de oameni (inclusiv pe fiul lui Lala Mustafa), incat i-a taiat comandantului venetian urechile si nasul si a dat ordin sa fie jupuit de viu, iar ceilalti ofiteri venetieni au fost decapitati. Numele sperjurului este purtat cu “mandrie” de principala catedrala a orasului, Sf. Nicolae care a fost transformata in moschee dupa victoria otomana – pe langa cladirea gotica a catedralei au fost implantate doua minarete, iar interiorul a fost redefinit.

Dupa cucerirea otomana, Famagusta a decazut din punct de vedere economic – ca toata insula de altfel, principalul port fiind acum Larnaka. Si-a revenit in anii 60 – 70 ai secolului trecut datorita dezvoltarii spectaculoase a turismului in Varosha, dar din nou s-a prabusit odata ce a fost ocupata de Turcia. Astazi, cel putin zona centrala-istorica din interiorul fostei cetati este o zona trista cu putini oameni, cu case destul de prost intretinute printre care se strecoara spectaculoasele ruine din perioada venetiana. De altfel, pe langa catedrala Sf. Nicolae, se mai afla multe cladiri gotice – in general biserici – sunt chiar doua biserici Sf. Gheorghe – una a Latinilor (era catolica) si alta a Grecilor (era ortodoxa). Pe fosta biserica ortodoxa a carei imense cupole s-au prabusit (se pare ca nu era prea stabila din punct de vedere arhitectural), se vad in mod clar urmele ghiulelor otomane de la asediul din 1570-1571.

Centrul orasului a ramas cumva configurat de pe vremea dinastiei Lusignan. In fata catedralei (acum moschee) se afla o piata centrala unde probabil de-a lungul istoriei se organiza un mare targ. Acum sunt cateva cafenele si farmacii (in Cipru de Nord, ca la noi sunt o gramada de farmacii) unde se mananca o inghetata buna (mai bune sunt insa prajiturile). De aici, incepe micul bazar construit de otomani unde in ziua de azi poti cumpara o serie intreaga de produse false – daca vreti adibasi, haine Guci si posete Yves St. Laurent la 5 euro care rezista de 2-3 ori si apoi se rup, aici gasiti. Sunt si vreo doi croitori care sa va coasa Lui Viutoanele si adibasii, dar si cateva mici restaurante cu mancare buna.

Puternicile ziduri venetiene au rezistat si astazi in vechiul sant al zidurilor de aparare se afla o mica zona de plimbare. Nu am ratat sa ma urc pe una din portile orasului – poarta si bastionul Ravelin de unde ai parte de cea mai frumoasa panorama a orasului – vezi principalele biserici ale orasului ridicandu-se peste arbori si case de inaltimi reduse cu marea pe fundal). Daca intorci capul la dreapta poti vedea cateva din hotelurile abandonate din Varosha – cand am fost aici prima oara, in 2009, era singurul loc din care puteai vedea Varosha si eventual sa faci poze cu atentie sa nu te vada vreun soldat turc si sa te impuste sau in cel mai bun caz sa te duca la politie. Astazi, poti vizita linistit o buna parte din Varosha si sa faci cate poze vrei.

Daca orasul vechi pare cam abandonat si in afara de cateva magazine noi nu am vazut mari schimbari fata de 2009, in schimb orasul nou, din afara zidurilor a crescut enorm – blocuri, cafenele cool, magazine, chiar si un mall si una sau doua universitati. Aparent, universitatile sunt un mare business in Cipru de Nord, sunt multi studenti din strainatate – nu numai din Turcia, dar mai ales din Africa … daca vezi tineri si tinere africane prin Famagusta sau Kyrenia foarte probabil sunt studenti.

Kyrenia (in turceste – Girne) este un oras situate pe coasta nordica a Ciprului. Am senzatia ca a preluat locul 1 in ceea ce priveste traficul portuar in defavoarea Famagustei, de aici plecand de asemenea si unicul ferry boat de persoane spre Turcia. Legatura se face cu obscurul port Tasucu aflat la aproape 400 km est de Antalya si circula de 3 ori pe saptamana.

Orasul vechi este de fapt portul vechi venetian si cateva stradute deasupra lui. Daca ati fost vreodata in Chania, in Creta, seamana extrem de mult, doar ca este mult mai ruinat, dar in plus este dominat de o imensa cetate. Astazi portul vechi este un loc unde poti sa iesi si sa mananci, sa bei si sa fumezi shisha – peste tot sunt terase, dar cel putin in aprilie, era pustiu si cam trist – se pare ca nu e un favorit nici pentru localnici. Probabil vara cunoaste mai multa animatie, dar, din nou, e dezamagitor ca in ultimii 13 ani de la ultima mea vizita, nu s-a intamplat nimic notabil. Deasupra portului se afla vechiul cartier, de asemenea, lasat cam in paragina, dar pe unde mai apar cateva pensiuni sau restaurante mai noi si dragute, dar si aici, strazile erau bantuite de pisici mai degraba.

In schimb cetatea este impresionanta si interesanta. Ma rog, zona centrala putea fi mai bine amenajata, dar cel putin are un aer de autenticitate. Principala atractie in afara de panoramele asupra Kyreniei este un mic muzeu bine organizat a unei barci comerciale din perioada antica – din cate am inteles este cel mai vechi vas comecial cu marfa la bord care a fost gasita vreodata. S-a scufundat cel mai probabil din cauza unei furtuni nu foarte departe de anticul port Kyrenia si pe baza semnelor de pe amforele gasite, vasul plecase din Kos, trecuse si prin Samos si Rhodos si se indrepta cu marfuri spre Cipru. Pe langa amforele perfect pastrate, s-au gasit nu mai putin de 9000 migdale la fel, perfect pastrate intr-un borcan. Vasul era vechi cand s-a scufundat – pe baza analizelor cu carbon, vasul era mai vechi cu circa 80 ani decat migdalele si se pare ca a navigat candva dupa moartea lui Alexandru cel Mare – s-au gasit inclusiv linguritele, canile si farfuriile navigatorilor greci ! Tot ce s-a gasit pe barca le poti vedea intr-o camera a muzeului si apoi poti urca la etaj pentru a observa de sus multi-milenara barca.

In alte camere ale cetatii poti descoperi niste diorame care infatiseaza viata locuitorilor din neolitic (inclusiv recreerea mormantului unei capetenii descoperit pe langa Kyrenia) si un pic cam sadic muzeu al torturii – cu niste manechine din plastic ca sa arate cat se poate de grafic cat de ingeniosi erau oamenii din Evul Mediu la inventarea de torturi. Se insista pe povestea lui Jeanne l’Aleman, amanta regelui Petru I al Ciprului – acesta a plecat prin Europa sa convinga alte capete incoronate sa participe la o cruciada, iar amanta insarcinata a ramas in mainile nu tocmai gentile ale reginei – aceasta a torturat-o pe biata Jeanne aflata in 8 luni, inclusiv punandu-I un mare bolovan peste abdomen, dar in ciuda torturilor, Jeanne a rezistat si chiar a nascut un copil sanatos (probabil, insa stressat). Jeanne a trait sa-si vada amantul intors acasa (care venise cu o falca in cer si cu alta in pamant, fiind informat de infidelitatile si sadismul reginei), dar nu se stie nimic despre bastardul regal.

Nicosia – in mijlocul tarii, singura capitala impartita a lumii. Nicosia este fabuloasa, este interesanta, te intriga. Ganditi-va ca Nicosia veche este un oras-cetate inconjurat inca de ziduri – dar nu complexul defensive nu fusese  terminat cand au navalit turcii, asa ca nu au putut rezista prea mult asaltului otoman ca si Famagusta. Nicosia este un oras care a jucat rolul de capitala a Ciprului timp de secole si care acum este pur si simplu taiat in doua ca un mar. In 1963, la doar 4 ani de la independenta, Cipru a fost ravasit de luptele intre greci si turci – pentru a-I proteja pe turci (erau minoritari, cam 20% din populatia Ciprului), au fost create cateva enclave in orasele locuite de minoritati importante (Larnaka, Limassol. Paphos), prin niste sate si in Nicosia. Nicosia a fost taiata in doua si aceasta linie de demarcatie care exista pana in ziua de azi s-a numit “Linia verde” – pentru ca a fost trasata pe o harta de un ofiter britanic cu un pix de culoare verde ! Acest pix a intrerupt strazi, a taiat piete, a izolat magazine sau baruri – exista un bar numit Spitfire a carui terasa a ramas in zona greceasca (pe acolo trece acum o sosea), iar la doi metri, barul propriu-zis a trecut in linia verde de demarcatie. Pentru catedrala catolica a orasului care ar fi picat in zona verde s-a facut o exceptie – o mica “decupatura” pentru a ajunge in Nicosia de Sud, dar practic trei laturi ale bisericii sunt blocate de zidurile Liniei Verzi.

Dar ce e asa fabulos la Nicosia ? Trecerea, trecerea dintre zone. Exista in zona sudica greceasca o strada comerciala pietonala numita Ledras. O strada cu o atmosfera sud-europeana, mediterana, cum vezi si prin alte orase grecesti, dar poate si italiene, cu magazine de firma, cu terase, cu restaurante si fast food-uri, cu aerul acela calm, linistit sud-european. In mijlocul strazii, te trezesti brusc cu punctul de frontiera de la Ledra Street. Acum se poate trece linisit cu Cartea de Identitate dintr-o parte intr-alta, iar cladirile abandonate aflate in zona verde sunt restaurate (in 2009, erau ruine pline de urme de gloante). Apoi, la cativa pasi mai incolo, ajungi in mijlocul unui bazar oriental, cu magazine mici, cu negocieri, cu munti de marfuri false, cu kebab si rahat. Parca te teleportezi la sute de km distanta !

Principalele obiective turistice din Nicosia de Nord sunt moscheea Selimye (fosta catedrala Sf. Sofia). Desi este o catedrala catolica gotica, numele de Sf. Sofia este un pic cam straniu – in general bisericile ortodoxe au hramul Sf. Sofia si nu cele catolice (vezi Catedrala Sf. Sofia din Constantinopole), dar se presupune ca pe locul unde a fost construita biserica gotica sa se fi aflat o biserica bizantina cu hramul Sf. Sofia. Cladirea s-a schimbat, hramul s-a pastrat. Pana in fatidicul an 1570 cand trupele otomane au dat navala in oras, au ucis pe aproape toti barbatii (inclusiv episcopii si preotii aflati in catedrala) si a transformat-o in moschee. De atunci, este moschee si poarta numele sultanului in timpul caruia Cipru a devenit otoman. Din pacate, nu am putut intra in Sf. Sofia pentru ca era in renovare, si aparent una serioasa. Deci, ma astept sa fie inchisa ani de zile. In schimb am intrat in Buyuk Han – sau marele han. In general, dupa ce otomanii cucereau un oras primul lucru care il deschideau era bazarul (Bazarul Mare din Istanbul a fost deschis in 1456 la doar 3 ani de la cucerirea Constantinopolelui, fiind prima cladire inaugurata de sultanul Mohamed II). Fix acelasi lucru s-a intamplat si in Nicosia. In 1572, la un an dupa caderea Ciprului, orasul avea un bazar si un caravanserai – adica un loc unde se puteau caza negustorii care veneau cu marfuri pentru a incuraja comertul. De-a lungul istoriei, Buyuk Han a fost puscarie sau locuinte sociale pentru saraci. Astazi este un centru turistic cu magazine unde artizanii locali prezinta tot soiul de suveniruri – plimbandu-ma la etaj, am vazut doamne care crosetau sau chiar lucrau mozaicuri, o arta mostenita de la romani si bizantini.

In sudul Nicosiei, nu am putut sa nu ma urc in turnul Shacolas, primul hai sa-i zicem zgarie nori din Cipru (pana in 1978 a fost cea mai inalta cladire de pe insula). A fost construit in 1959 si este fix pe strada pietonala Ledras si daca te urci la etajul 11, ai parte de un mic muzeu unde afli despre povestea Nicosiei (exista si un film de prezentare), dar mai ales poti admira panorama. Cand am fost eu, era ceva ceata (aparent venise si un val de nisip din Sahara), dar daca este clar poti admira o buna parte din insula – in primul rand Nicosia – atat cea greceasca, cat si cea turceasca. Undeva in departare, pe dealurile dinspre Kyrenia se vede cu claritate desenat pe munte un imens steag al Ciprului de Nord (e fix ca cel al Turciei, dar culorile pe dos – unde pe steagul Turciei este rosu, pe cel al Ciprului de Nord este alb si invers)- asa ca sa se vada de departe si sa fie clar ca acolo e Cipru turcesc.

Din pacate, geamurile nu sunt teribil de transparente, sunt si destul de batute de vanturi si nisipul saharian, deci sunt matuite – daca vreti sa faceti niste poze mai bune, coborati cu 1 etaj mai jos, la etajul 10 unde veti gasi geamuri care pot fi deschise si puteti sa faceti poze bune (cele catre Cipru turcesc le poti face din toaleta J).

Un alt loc fain din Nicosia de Sud este Muzeul Motocicletor. Esti fan moto sau nu, nu conteaza. Nu departe de Linia Verde si de Ledras street este muzeul detinut de un pasionat de motociclete – intr-un probabil fost service auto sau moto se afla stranse laolalta o gramada de motociclete – si mai vechi si mai noi. Poate cea mai interesanta motocicleta din punct de vedere istoric este un Harley Davidson facut cadou de JFK (presedintele american Kennedy adica) arhiepiscopului Makarios … mi-l si inchipui pe Inalt Prea Sfintitul in sutana calugareasca conducand un Haley Davidson pe strazile din Nicosia. Nu stiu insa daca a facut-o vreodata.

Apoi, in plus, evident, nu puteam sa nu incerc sa ma apropiu pe divesele stradute de Linia Verde… asta am facut-o si dinspre partra greaca, cat si cea turca. Partea turca e mai plina de ruine, inca mai vezi cladiri mitraliate (probabil din 1974, dar posibil chiar din 1963), in timp ce in partea greaca, cladirile sunt intretinute mult mai bine. Cipru de Sud este evident net mai bogat ca cel de Nord care este un stat-paria, nerecunoscut de nimeni exceptand Turcia. PIB-ul pe cap de locuitor este dublu in sud fata de nord, unde imensa majoritate a cheltuielilor statului sunt asigurate de Turcia.

Am petrecut aproape o zi in Nicosia si probabil as mai fi putut vizita ceva. Mai sunt muzee in ambele zone si probabil mi-ar fi placut sa mai descopar si estul liniei verzi (m-am invartit mai mult prin zona de la vest de Ledra Street). Mi-aduc aminte am fost pe acolo in 2012 (cand am fost efectiv ultima oara in Cipru) si erau niste cartiere superbe, pline de flori, stiti, cum sunt insulele grecesti. Care la fel… se opreau brusc la doi pasi de linia verde. Care indiscutabil va mai ramane acolo pentru mult timp de-acum inainte. Din pacate….

Nota

Am fost in Cipru de Nord la invitatia agentiei Soley Tour. Aceasta are oferte prin principalele destinatii de vacanta ale romanilor, inclusiv in Cipru de Nord pe care le puteti descoperi aici.

Imagini Famagusta

Catedrala Sf. Nicolae convertita in moschee dupa 1571

Au ramas inclusiv vitralii (probabil erau pictate in perioada venetiana)

O biserica gotica tipica la fel ca in Europa Occidentala

O cladire impozanta aceasta catedrala

Biserica ortodoxa – Sf. Gheorghe al Grecilor

Vazuta din spate – punctele acelea de pe zid sunt urmele ghiulelelor

Peste tot prin orasul vechi, poti gasi urme de biserici venetiene

La masa in piata centrala a orasului

Harta orasului vechi

Bazarul Famagustei

Ia neamule, Lui Viutoane si Micaele Cobs

Totul la 5 euro in loc de 500 😉

Natura se strecoara peste tot

Intrarea in orasul vechi

Zidurile orasului au ramas

Si un ochi peste zid, la oras

Catedrala tronand de secole

Dar si biserica ortodoxa

Pe vremuri, doar de aici puteam arunca un ochi spre Varosha 🙂

Imagini Kyrenia

Impozanta cetate de la intrarea din portul vechi

Portul vechi din Kyrenia – pe vremuri plin de marfuri, azi, plin de terase

Si vazut de pe cetate

Ohhhhh

In cetate, se afla si o biserica bine aparata de ziduri

Vechiul vas comercial

Aici sunt tinute marfurile gasite pe barca

Migdale de 2000 si ceva de ani

A pus bolovanul pe pantecul amantei regale, dar fara succes

Cipriotii de acum foarte multe mii de ani

Reconstituirea unui mormant neolitic din zona Kyrenia

Imagini Nicosia

Buyuk Han, vechiul caravanserai al Nicosiei

Ups… se vand si suveniruri naziste ?

Masini retro pe strazile din Nicosia de Nord

Urmele razboiului de acum 50 sau 60 ani

Piata centrala

Care e acum fix la doi pasi de Linia Verde

Linia verde care intrerupe brusc strazile din Nicosia

Barul Spitfire care a avut ghinionul sa fie cu 2 metri mai incolo

Langa linia verde

Linia verde a fost intrerupta un pic – catedrala catolica a fost „decupata” pentru a intra in zona greceasca

Dar e flancata de Linia Verde pe trei laturi

Iubire pe zidul care desparte sudul de nord

Punctul de „frontiera” turcesc din inima orasului

Zona verde. Acum 13 ani, in 2009, cladirile erau mitraliate zdravan, iar pozele erau strict interzise

Punctul de frontiera grecesc

Gata ! Am revenit in Uniunea Europeana !

Cu totul alta atmosfera … Ledra Street

De sus, de la etajul 11… Observati Ledra Street care se intrerupe brusc inainte de a se intra in bazarul turcesc

Nicosia de Sud

Un alt crampei din Nicosia de Sud – o biserica ortodoxa si o moschee care deserveste in general imigrantii musulmani din Nicosia greceasca

Sus pe deal, un imens steag al Ciprului de Nord. Ca sa fie clar !

Cam asa arata Nicosia de sus – se vad clar urmele zidului medieval de aparare

Muzeul motocicletelor

O gramada de motociclete stranse de un pasionat

Harley Davidson-ul facut cadou de JFK Arhiepiscopului Makarios, primul presedinte al Ciprului

O incantare sa vezi asa ceva pe strada