Cum ziceam, micul emirat Ras al-Khaimah (sau RAK), cel mai nordic dintre cele 7 emirate care compun Emiratele Arabe Unite si-a pus pe agenda dezvoltarea turismului. Avand in coasta o mega-destinatie turistica care incearca de toate, s-a gandit sa se concentreze pe produse turistice complementare pe care Dubaiul nu le are sau nu le poate oferi. Pe de o parte, Ras al Khaimah a devenit o destinatie de turism montan de aventura despre care am scris mai pe larg aici, dar pe de alta parte, RAK mizeaza si pe turismul de Litoral, incercand sa devina o Antalye a Emiratelor, o destinatie de mare si plaja pentru familii cu copii care apreciaza statiunile all-inclusive.
De ce zic ca RAK este o destinatie de plaja mai degraba decat Dubai, desi amandoua au deschidere la aceleasi ape calde ale Golfului Persic ? Simplu – in Dubai nu prea e loc de acele hoteluri all-inclusive cu plaja proprie si o gramada de alte facilitati in special pentru copii. Pe coasta, sunt doar 2 hoteluri pe plaja in Dubai – unul este Hilton in zona Marina, singurul construit fix pe plaja intr-o perioada in care de jur imprejur erau doar camile (azi sunt sute de blocuri de la 30 etaje in sus, chiar si Hiltonul care are vreo 10 etaje, acuma pare un pitic pierdut printre atatea blocuri inalte), iar celalalt este Jumeirah Beach, un hotel super-luxos in forma de val, construit vis-à-vis de faimosul Burj al-Arab (si la pachet cu el). Evident, este foarte foarte scump. In ultmii ani, au aparut cateva hoteluri pe insula artificiala Palm care ofera un soi de produs all-inclusive (printre ele se afla si lantul Rixos, pe vremuri turcesc, astazi detinut partial si condus de grupul francez Accor care stie ce inseamna un all-inclusive la superlativ, dar si Anantara, o retea thailandeza care ofera servicii de inalta calitate), dar aflate pe un teren care costa serios si cu o suprafata relativ limitata le face mult prea scumpe. Sigur, poti sa te duci la plaja in Dubai, exista cateva plaje publice, dar produsul hotel all-inclusive family-friendly aflat fix pe plaja nu prea exista in ceea ce se doreste sa fie Orasul Viitorului si Orasul Recordurilor Mondiale.
Ce a facut Ras al Khaimah ? In primul rand s-a apucat sa construiasca niste insule artificiale de nisip. Se numeste Al-Marjan care in araba inseamna coral pentru ca aparent daca il vezi din avion sau dintr-o drona, ar arata ca niste corali. Nu am zburat peste RAK, iar dronele turistice sunt strict interzise in Emirate, asa ca trebuie sa ii cred pe cuvant. Iar pe aceasta zona de nisip nou nouta a inceput constructia de hoteluri. Daca ajungi acuma, pe al-Marjan, vei descoperi plaje intinse goale – sunt doar putine hoteluri construite in acest moment – Hampton, Hilton, Double Tree, Rixos si mai sunt cateva … dar sunt convins ca in urmatorii 5 – 10 – 15 ani vor fi hotel langa hotel, ca in Egipt, Spania sau Antalya. De aceea cred ca pozele care le-am facut din hotel Hampton in care am stat vor fi istorice peste cativa ani :). Nu am vizitat nici un hotel, le-am vazut pe dinafara, dar promit un post special cu Hampton in care am stat timp de 4 zile.
Dar daca iesi din hotel ce poti face si nu te tenteaza adrenalina.
Pai…
Un pic de shopping – evident, proportia mall-urilor din RAK vs. Dubai este la fel ca cea a blocurilor din RAK vs. Dubai. Sunt mult mai mici, as zice mai umane si evident au de toate. Exista vreo 2 si sunt teribil de relaxate.
Un pic de plimbare – in centru a fost construita o promenada de-a lungul unei lagune. ZIua este aproape pustie, dar seara se anima si poti sa stai la o cafea sau la o masa admirand muntii RAK-ului. Exista si o mica roata – o frantura din Dubai Eye, dar cum ziceam … RAK este un emirat linistit si in care te poti relaxa.
Un pic de istorie – zona asta a Golfului Persic nu a avut vreo istorie prea impresionanta, iar bogatia a ajuns doar recent, odata cu epoca petrolului. Asa ca mare lucru nu a ramas de la stramosi. Singurul loc pe care l-am vizitat si banuiesc ca este unicul cu o relevanta istorica se numeste Jazeera al Hamra (nu are nimic comun cu celebrul post de televiziune qatarez Al-Jazeera, pur si simplu in arabeste, jazeera inseamna “insula”). Jazeera al-Hamra este un vechi orasel pescaresc (erau si pescari de perle, nu numai de peste), o localitate autentica cum aratau si Dubaiul si Abu Dhabi acum vreun secol care a fost abandonat de locuitori in 1968 cand localnicii au avut ceva de impartit cu emirul RAK-ului. In consecinta, au acceptat invitatia emirului din Abu Dhabi sa se mute acolo, asa ca au plecat in masa, cu catel, dar fara purcel – e totusi o tara islamica neiubitoare de purcei. In urma lor a ramas satul abandonat timp de decenii, un sat fantoma. Probabil ar fi fost inghitit de nisipul desertului, daca ar fi fost abandonat mult mai demult, dar nu a fost cazul. Acum vreo 10 ani, autoritatile turistice ale RAK s-au gandit ca nu ar fi o idee rea sa restaureze vechea localitate pentru a arata turistilor cum aratau Emiratele inainte de bogatia petrolului, asa ca au preluat cladirile abandonate si le-au refacut.
Eu am fost intr-una din zilele cand satul a fost inchis, dar am putut sa ma invart un pic prin jur – una din curtile interioare am gasit-o deschisa. Sunt niste turnulete de aparare si casele clanurilor familiare cu garduri ca de mini-cetate, iar cladirile gazduiesc acum diverse expozitii – astazi Jazzera al-Hamra este un spatiu cultural unde sunt organizate tot soiul de evenimente. Acum, era si ziua in care era inchis, dar totul era linistit, cumva in tonul intregului emirat. M-am plimbat un pic, am facut niste poze, am mai aruncat un ochi prin gardurile inchise si am tulit-o…
Un pic de camile – desi nu apare pe nici o prezentare oficiala a turismului din RAK, o zona interesanta este de fapt o sosea putin circulata numita local “Camel Road”. Se numeste asa pentru ca prin zona se cresc camile si de multe ori acestea sunt lasate slobode sa pasca iarba destul de saraca care apare ici si colo pe dunele de nisip. De fapt am ajuns pe Camel Road in urma recomandarilor unor prietene romance care locuiesc in RAK si chiar a fost haios. Nu am prins cirezi mari de camile cum inteleg ca ar exista devreme dimineata, ci doar cateva camile, dar soferul masinii stia cum sa le cheme, asa ca au venit aproape, aproape sa isi bage capul in masina :). Tot pe Camel Road am vazut si o ferma in care stateau linistite niste oryx, celebrele antilope de culoare gri si cu coarne foarte lungi tipice pentru peninsula araba. Un strop de autenticitate.
Un pic de perle – cum spuneam in primul articol despre Ras al Khaimah, economia coastei a fost dominata timp de milenii de pescuitul de perle. Practic, timp de 4 luni pe an, barbatii regiunii se urcau pe niste vase si plecau in larg, aruncandu-se in apa, inotand pana spre fundul marii si culegand scoici producatoare de perle. Intr-o zona extrem de saraca, cu o agricultura limitata, aceasta era principala sursa de bani. Scoicile se vindeau extrem de scump in toata lumea si erau solicitate de capete incoronate, nobili si negustori bogati – erau un simbol de avutie la nivel global. Totul bine si frumos pana in anii 30 cand un japonez a inventat fermele de scoici – nu mai trebuia sa te bagi fara costum de scafandru pe fundul marii, riscandu-ti viata pentru cateva perle, le puteai creste linistit, le tineai in apa si le inserai nisipul acela din care apare perla. Perlele pana atunci rezervate doar pentru oamenii extrem de bogati a ajuns o bogatie pentru toti, preturile s-au prabusit, iar piata mondiala a fost invadata de scoici de cultura japoneze. Asta i-a aruncat pe locuitorii coastei Golfului Persic in foame (la propriu), dar i-a salvat petrolul…
Desi mestesugul “recoltarii” de scoici de pe fundul marii era un mestesug practicat de milenii, a disparut in cativa ani – straniu as zice. Pur si simplu, nu a mai fost cerere si in doar cativa ani, cateva mii de oameni care plecau anual la strans de scoici, pur si simplu au renuntat peste noapte la activitatea mostenita din tata in fiu. Iar perlelele nu au mai fost produse in ceea ce azi sunt Emiratele Arabe Unite, nu au aparut nici ferme, tot businessul a fost cedat Orientului Indepartat (personal, am vizitat o ferma de perle in Vietnam, in celebra zona Halong Bay, dar astazi marii producatori de perle se afla in Japonia, China, Vietnam, Filipine, Myanmar, Indonezia, dar si in cateva state insulare din Pacific).
Ei bine, dupa vreo 70 – 80 ani, urmasul unuia dintre ultimii pescari de perle a creat o ferma de perle in Ras al Khaimah, singura din Emirate. Ferma care poate fi vizitata, iar atunci cand vine un grup mai mare, in general de scolari, chiar face scufundari echipat ca in vremurile de demult… este probabil ultimul sufundator de perle din Golful Persic. Evident, nu am putut rata o excursie pana la ferma.
Cum se ajunge la ferma. Pai… cu vasul. Ferma e undeva pe mare, nu foarte departe de uscat, dar daca nu vrei sa inoti, atunci musai trebuie sa iei o ambarcatiune. Cei de la ferma au o ambarcatiune frumoasa, tapetata toata puntea cu covor ca in 1001 de nopti. Drumul spre ferma e chiar pitoresc… descoperi ca chiar si intr-o zona desertica pe malul marii pot creste mangrove. Sunt si cativa flamingo in departare, totul liniste si relax. Ajungem la ferma unde ma asteapta un ghid gata sa-mi povesteasca ce si cum cu perlele.
Trecem in revista istoria pescuitului de perle in zona si importanta sa cruciala pentru economie, despre drama anilor 30 si apoi se prezinta tehnica scufundarilor. Langa ferma este trasa si o barca exact ca acum 100 ani. Cu toate ustensilele de la carligii pe care scufundatorii si-i puneau pe nas pana la greutatile care ii tragea cat se poate de repede pe fundul marii. Trec in revista si schema organizatorica cu toate functiile de pe barca – de la capitan la bucatar, ucenici si chiar si muzicant – munca era grea si periculoasa asa ca pentru motivare, pe barca era si un muzicant sa-I distreze pe scufundatori. Cel mai important om de pe barca era insa cel care il tragea pe scufundator – in general era omul in care sufundatorul avea cea mai mare incredere, frate de cele mai multe ori, pentru ca acest om il salva de cele mai multe ori pe scufundator. Care era procesul muncii… se scufundau intr-o zona cu multe scoici, le puneau intr-un cosulet atent tesut si aduse pe barca. Acolo, in pauze, le desfaceau in cautarea perlelor … doar 1% din scoicile pescuite aveau de fapt perle… inca un motiv de ce perlele erau atat de scumpe pana la crearea fermelor.
Evident, pe langa povestile de demult, vizitez si ferma actuala si vizita se termina cu desfacerea unei scoici – cum se desface cu cutitul, se spala cu apa, se indeparteaza carnea pentru ca intr-un final, sa descopar o perla pe care o voi primi-o cadou la final 🙂 . Iar experienta este incununata cu prezentarea a numeroase tipuri de perle si diferentele dintre ele – unele dintre ele sunt cu adevarat pretioase chiar si in ziua de azi de cultivare industrial.
Am luat de asemenea masa pe vas – ceva orez cu peste si cativa creveti. Poate sa fie inclusa sau nu in pachet, dar trebuie sa o rezervi in avans pentru ca vasul nu are si restaurant (eu am fost unicul vizitator in momentul respectiv), aduc mancarea de la vreun restaurant de pe mal. Intr-adevar, in RAK poti avea parte de experiente traditionale autentice.
Turul costa 200 dirhami (50 euro) si include, evident, si transferul de la si la tarm. Trebuie sa faci rezervarea in avans pentru a te astepta barca pe mal. Exista si un mic magazin la bord daca vrei sa cumperi niste perle.
Pentru mai multe informatii, uite-te aici –-> Suwaidi Pearls Farm
Nota
Am vizitat emiratul Ras al-Khaimah (RAK) la invitatia Ras al-Khaimah Tourist Development Authority, autoritatea de promovare turistica a celui mai nordic emirat din UAE.
Imagini Ras al-Khaimah (RAK)
Poza istorica… peste 5 – 10 – 15 ani, aici va fi plin de resorturi 🙂
Nisip fin, apa calma si calda
Un mall din RAK. Eram de dimineata sa-mi incarc cartele de telefon locala
Promenada pe la pranz. Seara, evident, se anima
De-a lungul promenadei
Jazeere al-Hamra, vechiul orasel abandonat de pescari, azi centru cultural
cu turnuri de veghe
Camel Road
Salut, straine !
Barca-transfer spre ferma de perle
Ca in 1001 de nopti 🙂
Ferma de perle … nu, nu este impunatoare
Sa incepem turul
Cam asa se derula viata omului … presupun ca majoritatea erau nascuti in iunie 😉
Echipamentul de scufundari. Fara oxigen, evident
Piatra care te ducea cat se poate de repede la fund si cosuletul in care puneau scoicile „recoltate”
Schema organizatorica
Proprietarul fermei si bunicul sau, ultimul scufundator din RAK
Geanta capitanului de vas
Asa cresc azi scoicile de cultura
Cum arata o scoica
Procesul de obtinere a perlei – desfacerea scoicii
E deschisa. Apare si o perla 🙂
Si alta ascunsa in interior
Diverse forme de perle 🙂 In functie de dimensiune si forma, chiar si culori
In ferma de perle, pana si servetelele sunt numite „Pearl” 🙂
Masa pescareasca la ferma
Pe aici, se afla ferma… nu departe de muntii RAK-ului
