Hegra, Arabia Saudita

Timp de ani de zile, Arabia Saudita era un taram misterios si inchis. Era probabil singura tara din lume care nu avea “viza turistica”. Chiar si tarile mai inchise gen Coreea de Nord, Eritreea sau Turkmenistan aveau viza turistica, dar Arabia Saudita, nu. Arabia Saudita nu facea turism. Era impotriva Islamului. Da, exista viza de Haj, dar doar pentru credinciosii musulmani din toata lumea care veneau in pelerinaj (si nu neaparat in perioada Haj-ului, puteau veni oricand), existau, evident, vizele de business, studii, lucru, etc, dar nu exista viza turistica. Cel mai cunoscut monument din Regatul Protector al Celor Doua Moschei Sfinte, orasul nabatean Mada’In Saleh, fratiorul mai mic al mult mai celebrei Petra era off-limits, oficial ca era in zona de frontiera (o gluma proasta, granita iordaniana e la vreo 500 km distanta), dar de fapt pentru ca sauditii nu voiau sa puna in evidenta ca a existat viata si civilizatie inainte de profetul Mohamed. De aceea, decenii intregi, arheologia in situri pre-islamice a fost strict interzisa (acum, odata cu deschiderea, Arabia Saudita este un El Dorado pentru arheologii din toata lumea pentru ca pot face descoperiri epocale intr-o zona complet virgina din punct de vedere cercetari arheologice). Un alt motiv de ce Mada’in Saleh era inchisa era din cauza ca timp de milenii, localnicii erau convinsi ca e locuita de jinn, de spirite rele (asta a si salvat-o si arata mult mai bine decat Petra care a fost locuita de beduini timp de secole). Din acest motiv, acum, Mada’In Saleh a fost complet rebranduita. Daca intrebi pe vreun localnic de Mada’In Saleh, parca il intrebi de un sat obscur din insulele Solomon. Si apoi, dupa cateva momente de aparenta confuzie, il vezi cum se insenineaza la fata “Poate vrei sa spui Hegra”. Hegra este numele istoric, numele nabatean al localitatii – dupa milenii, Mada’In Saleh a disparut brusc si violent, o tabula rasa de parca nu ar fi existat niciodata impreuna cu jinnii, asa ca, uita de Mada’In Saleh, welcome to Hegra, the diamond of Saudi Tourism. Este cu totul si cu totul altceva.

Dintotdeauna am dorit sa merg in Arabia Saudita. Evident, tinuturile acestea inchise ma atrag, de aceea am fost in Coreea de Nord, Turkmenistan sau alte colturi mai obscure de lume, de aceea voiam sa vad Arabia Saudita. O tara inchisa, dar deschisa, o tara ramasa in Evul Mediu, dar traind cu Iphone-uri, televizoare 100K, trenuri de viteza. In septebmrie 2019, Arabia Saudita s-a deschis brusc si uluitor pentru multi, dar in 2020 a venit COVID-ul si la fel ca in intreaga omenire, granitele Regatului au fost incuiata din nou. S-au redeschis candva la sfarsit de 2021 pentru cei vaccinati. Asa ca am zis – acum e momentul sa merg, inainte de a avea loc schimbari enorme care sunt in curs in Arabia Saudita cu o viteza uimitoare. De care noi habar n-avem.

De decenii se stie ca Arabia Saudita este o tara enorm de bogata, cu vaste resurse de petrol si incredibil de multi petro-dolari, condusa dupa principii wahabite ale Islamului pur si dur, unde femeile nu au nici un drept decat de a face copii si mancare, o tara moderna, dar incremenita in traditii si istorie, cu obiceiuri neschimbate din secolul VII. Si cam asta era adevarul. Dar sa vedem cum au ajuns aici, totul are o explicatie.

Zona unde este acum Arabia Saudita este practic formata din regiuni cu evolutii diferite si culturi diferite unificate manu militari cam acum 100 ani. Coasta vestica cea care da la Marea Rosie se numeste Hejaz si a fost intotdeauna o zona cosmopolita – aflata pe un traseu comercial extrem de important inca din antichitate, deoarece tamaia provine din sudul peninsulei, din Yemenul de azi, iar tamaia a jucat intotdeauna un rol important in proslavirea a numerosi zei – fie ca au fost romani, crestini sau levantini (sirieni), asa ca zona Hejaz a fost permanent supusa a numeroase influente culturale si a fost intotdeauna cosmopolita. Zona central-estica a Arabiei Saudite de azi se numeste Nejd si a fost intotdeauna un desert sarac, cu oaze din cand in cand, locuit de triburi feroce si putin expuse influentelor externe si in fine, coasta Golfului Persic, acolo unde de fapt se gaseste petrolul, regiuni majoritar Shiite (aceeasi forma de Islam ca cel din Iran) si care are o cultura si o evolutie tipica Emiratelor, Omanului sau coastei de Sud a Iranului, o cultura a Golfului Persic – cu influente indiene si mult mai mercantila si orientata spre comert, influentata de imensele culturi ale Mesopotamiei si Iranului (Persiei).

Ei bine, taman aia mai duri, triburile razboinice din Najd sunt cei care au ocupat o buna parte din Peninsula si au creat Arabia Saudita, impunandu-si cultura si filozofia de viata. Chiar si numele tarii vine de la fondatorul dinastiei – Saud, emir de Diriyah (o mica localitate agrara nu departe de Riad, capitala de azi a Arabiei Saudite). Dar cel care a pus fundatiile puterii de azi a fost fiul sau Mohamed bin Saud cel care a facut un pact istoric cu eruditul Muhammad ibn Abd al-Wahhab, fondatorul wahabismului. Ambitiosul lider tribal Mohamed s-a intalnit cu al-Wahhab care deplangea decaderea islamului aflat de secole sub managementul spiritual al turcilor si cerea revenirea la Islamul acela adevarat al profetului. Cocktailul putere politica + putere religioasa a functionat intotdeauna – casa Saud a imbratisat ideile lui al-Wahhab, iar al-Wahhab le-a dat legitimitatea si puterea data de religie. Asa ca micul emirat dintr-o oaza uitata de lume a reusit ca cucereasca o buna parte din Peninsula Arabica, patrunzand inclusiv in Irakul de azi, amintind de vremurile glorioase ale profetului Mohamed si a urmasilor sai directi.

Acest prim stat saudit s-a intins si asupra Hejaz-ului, cucerind si orasele sfinte – Mecca si Medina aflate pana atunci sub control otoman. Evident, Istanbulul nu a fost deloc multumit si a ordonat guvernatorului sau aflat la conducere in Cairo (celebrul vice-rege Mohamed Ali Pasha, fondatorul de origine albaneza a Egiptului de azi, nascut in Kavala) sa ii alunge pe sauditi. Nu a fost greu ca foarte bine antrenata si dotata armata egipteana, condusa de ofiteri competenti sa ii alunge pe d-alde Saud inapoi in pustiu pe care nimeni nu avea nici un interes sa-I cucereasca. Ce naiba sa faci cu niste oaze prapadite in mijlocul desertului, Allah iarta-ma ? Egiptenii au cucerit Riad-ul si atunci cand unul din emirii sauditi a revenit cu ceva armata si au pus mana pe insignifiantul targ au si zis mersi.

Secolul XIX a fost marcat de lupte crancene intre triburile din Nejd (la un moment dat, sauditii au pierdut inclusiv satul ancestral Diriyah, iar pe in vest, Hejaz-ul a inflorit datorita comertului, turismului religios la Mecca si dezvoltarii infrastructurii (cu sprijin german, otomanii au construit linia ferata Constantinopole – Medina care trecea prin Damasc, Aqaba, Tabuk si Medina). Dupa prima cale ferata otomana din istorie construita in 1860 intre Kostence (Constanta) si Bogazkoy (Cernavoda), otomanii au inteles importanta cailor ferate si au investit enorm. Hejazul era condus de o familie ereditara – cea a sharifilor de Mecca, familia hashemita care se tragea direct din profet. Daca ati auzit vreodata numele complet de azi al Iordaniei – Regatul Hashemit al Iordaniei, acesta provine de la hashemiti, familia regala. Dupa primul razboi mondial, au exista trei regate hasemite – Hejaz, Irak si Transiordania (viitoarea Iordanie) din care n-a mai ramas decat Iordania – Hejazul a fost ocupat de sauditi, iar familia regala hashemita de la Bagdad a fost masacrata total de lovitura de stat militara care a facut din Irak o republica si a adus mai bine de 6 decenii de masacre, razboaie si nenorociri in vechea Mesopotamie. Asta s-a intamplat in 1958.

Shariful de Mecca, adica hashemitii (desi, deh, erau urmasii Profetului, nu niste neica nimeni crescatori de capre si agricultori de smochine dintr-o oaza uitata de lume in mijlocul Marelui Desert) au fost intotdeauna acuzati de wahabiti ca nu urmau dreapta credinta si ca ii acceptau pe otomani ca sefi (asa au aparut semintele nationalismului arab)) erau mult mai deschisi si toleranti decat sauditii. Simplu, pe la Jeddah treceau o gramada de negustori, iar prin Mecca puhoi de straini, asa ca erau clar mai deschisi influentelor lumii. Dar nu aveau puterea militara a triburilor din interior, dar atata timp cat se inchinau Sultanului de la Constantinopole (care, apropos, era si formal, Califul tuturor binecredinciosilor), totul a fost bine. Dar primul razboi mondial a inceput, iar Hussein, shariful de Mecca a fost convins de Lawrence of Arabia sa se ridice impotriva otomanilor si sa-i atace pe otomani. Acesta si-a ridicat fiii si triburile la lupta si au avut succese absolut suprinzatoare cu sprijin britanic (sosit din Egipt) si francez (sosit din Algeria) – au eliberat Aqaba, Ierusalim si Damasc unde ar fi trebuit proclamat Regatul Arab condus de hashemiti. Dar, evident, englezii aveau alte planuri.

Ca intotdeauna in istorie, englezii au promis ceva si de fapt ei aveau altceva in minte. Desi englezii au promis un Regat Arab independent condus de hashemiti, in realitate, ei voiau sa imparta zona Levantului – Palestina, Transiordania si Irakul sa devina mandat britanic, iar Siria, Liban si Antiochia mandat francez. In plus, au promis evreilor europeni un camin in Palestina araba (declaratia Balfour). Atunci cand Hussein si-a cerut drepturile, englezii i-au spus senin ca l-au mintit pana atunci si sa zica mersi daca recunosc un Regat independent al Hejazului condus de fiul cel mare si doua regate sub protectorat britanic condus de ceilalti 2 fii. Hussein s-a enervat, a refuzat sa semneze tratatul de la Versailles, a refuzat sa recunoasca aranjamentele coloniale, dar nu avea puterea sa se bata cu Anglia si Franta. S-a resemnat. In plus, cand a fost atacat de triburile saudite care pana atunci nu intervenisera in razboi de partea Aliatilor nici macar cu un orb calare pe un magar schiop, Anglia a refuzat sa il sprijine. Cosmopolitul regat al Hejazului a cazut sub sauditi si asa sunt de atunci, din 1925. Batranul Hussein a murit in exil la Amman, la curtea lui fiu-su Abdullah dupa ce a fost mutat de colo –colo. Din Amman la Aqaba (oras transferat de englezi de la Hejaz la Iordania ca sa aibe si iordanienii o mini-iesire la mare), apoi in Cipru (colonie britanica in acea vreme) si in fine la Amman. King Hussein, invingatorul otomanilor, liderul Revoltei Arabe este ingropat in Ierusalimul de Est in Moscheea Al-Aqsa, a treia moschee sacra a Islamului.

In Arabia, invingatorul se numea Abdulaziz, parintele fondator al Arabiei Saudite care a condus si faurit regatul de azi intre 1932 si 1952, a avut un numar necunoscut de neveste, dar 45 de fii si alte cateva zeci de fiice. De atunci, din 1952, deci de acum 70 ani, absolut toti care au preluat puterea absoluta in Arabia Saudita au fost fiii lui Abdulaziz pentru ca mostenirea s-a predat din frate in frate, nu din tata in fiu ca in imensa cazuri a succesiunilor monarhice. Rezultatul ? De cateva succesiuni incoace, noii sultani sunt batrani, bolnavi, ineficienti. Ganditi-va ca moare conducatorul care probabil a fost bolnav si neputincios o buna perioada de timp si noul mare sef pe care toti il asteapta sa aduca un suflu nou este un june plin de putere la 80 ani !

Asa, ca si curiozitate sa vedem la ce varsta au venit la putere fii lui Abdulaziz. Primul urmas – Saud a devenit rege in 1953 la varsta de 51 ani. Saud a fost rasturnat de la putere pentru incompetenta de fratii sai in 1964, lasand in urma cel putin 108 copii si a murit la Atena. Al doilea urmas, Faisal a devenit rege in 1964 la varsta de 58 ani. A fost asasinat de un nepot in 1975. I-a urmat Khalid (in varsta de 62 ani) care a murit de atac de cord in 1982. I-a urmat fratele Fahd (in varsta de 61 ani). Acesta a domnit o perioada destul de lunga pana in 2005, dar in urma unui accident vascular in 1995, nu a mai putut face nimic, a fost o leguma. Acesta a fost suplinit de fratele Abdullah care a ajuns rege in 2005 la varsta de 81 ani. Nu a mai trait decat 10 ani, murind in 2015 de pneumonie cand a fost succedat de fratele sau, Salman in varsta de 80 ani ! Prima lui decizie – l-a numit pe fratele Muqrin (pe atunci in varsta de 70 ani, un junior proaspat de-a dreptul) drept print mostenitor.

Ei bine, si atunci s-a rupt filmul. Cand toata suflarea saudita se pregatea ca in curand vor avea un alt bosorog pe post de rege proaspat si viguros, acesta a fost demis si inlocuit cu primul print mostenitor care nu facea parte din copiii fondatorului Abdulaziz – cu Mohamed bin Nayef (tocmai iesit din copilarie practic la 56 ani), unul din fiii unui frate de-al lui Abulaziz, dar care nu ajunsese sa fie si el rege. Au urmat 2 ani de lupte interne necrutatoare si spre socul general, a ajuns la putere (adica print mostenitor, dar de facto, stapanul absolut al Arabiei Saudita), Mohamed bin Salman (zis si MBS – in Arabia Saudita inseamna il grande jefe, nu mamaliga cu branza si smantana), fiul regelui, in varsta de … 32 ani !!!! MBS a iesit victorios din lupta necrutatoare din familia regala (apropos, familia regala a Arabiei Saudite numara oficial nu mai putin de 15,000 membrii, toti cu un venit din partea statului si multi cu joburi extrem de importante), dar lupta nu este la final.

Ei bine, the new kid on the block, MBS este omul din spatele Revolutiei care are loc de vreo 5 ani in Arabia Saudita si continua. Daca in afara, MBS are imaginea unui criminal mare iubitor de sange (datorita foarte mediatizatului caz Jamal Khashoggi, ziaristul saudit ucis in Consulatul saudit din Istanbul aproape sigur din ordinul lui MBS care a dus la ostracizarea printului mostenitor la nivel mondial), in interior, el este un soi de Ataturk al Arabiei Saudite, modernizatorul. Afara este omoratorul de copii in Yemen, cel care a dus lumea araba la doi pasi de un razboi total (criza Qatarului), cel care a dus la dispute cu Libanul, in interior, el este cel care le-a lasat pe femei sa conduca masini, sa calatoreasca fara hartie de la sot, a deschis cinematografele si a scos muzica din afara legii.

Practic, MBS a venit si a spus clar si fara ocolisuri ca asa nu mai merge. Arabia Saudita se duce in viteza spre hau. 90% din venituri de export provin din petrol, 40% din PIB tot din petrol, populatia tarii creste exploziv (nu doar regii au sute de urmasi), statul nu mai e capabil sa asigure prosperitatea tuturor, totul se va duce pe rapa. Asa ca MBS a scos niste idei de-a dreptul eretice – Arabia Saudita trebuia sa se transforme intr-o tara religioasa moderata si toleranta (o blasfemie, tinand cont ca tara si dinastia s-au construit pe wahabismul pur si dur, in plus, cele mai importante 2 moschei sfinte sunt pe teritoriul ei), iar economia trebuie sa se diversifice si internationalizeze. Turismul e unul dintre sursele de venit avute in vedere de MBS, iar proiectul NEOM despre care voi scrie are deja la dispozitie fonduri de jumatate de trilioane de dolari (hey, da, trilioane, nu milioane, adica 1,000,000,000,000 dolari. Ma rog, jumatate din suma asta, dar sigur se va iesi din buget, ca nimic in Arabia Saudita nu s-a facut conform proiectului initial).

Asa ca in cativa ani, MBS a lansat o sarabanda de reforme de negandit pentru generatii intregi de sauditi. Sa incerc sa listez cateva (unele par penibile, dar sunt in realitate adevarate revolutii)

• Femeile pot sa plece de acasa fara prezenta tatalui, fratelui sau sotului si fara hartie de la unul din acestia ca pot sa iasa din casa.
• Femeile pot calatori singure fara o hartie formala din partea tatalui, fratelui sau sotului inclusiv in afara tarii.
• Femeile au dreptul sa conduca automobile.
• Femeile nu mai sunt obligate sa poarte hijab si nu mai este obligatoriu sa-si acopere parul. Asta nu inseamna ca pot iesi in pantaloni scurti pe strada
• Au fost deschise primele cinematografe din Regat (fusesera interzise la inceputul anilor 80).
• Femeile au acces pe stadioane la evenimente sportive sau culturale.
• Au fost legalizate concertele publice inclusiv cele sustinute de femei (au fost concerte ale lui Pittbul, Salman Khan si niste canterete pop egiptene, iar anul acesta se anunta nu mai putin de 70 festivaluri si intreaga populatie feminina a regatului asteapta cu disperare concertul anuntat al lui BTS, cea mai urmarita trupa de muzica din lume). Ca idee si David Guetta a mixat in Riad.
• Mamele pot primi copilul in crestere in caz de divort.
• Femeile au dreptul sa ceara divort.
• Minorii nu mai pot fi executati.
• S-a renuntat la biciuirea in public ca forma de pedeapsa.

Ei bine, din cate stiu lista asta continua pe pagini si pagini – am uitat de unele schimbari de care am auzit, dar sunt convins ca in timp ce scriu, imi voi mai aduce aminte si le voi mentiona.

Iar toate ideile modernizatoare ale lui MBS sunt continute in asa-numita Vision 2030 care are scopul de a diversifica Regatul din punct de vedere economic, de a-l pregati pentru o epoca post-petrol si de a elibera sistemele sociale din incorsetarea wahabista.

Va reusi MBS ? Poate da, poate nu. Schimbarile din Arabia Saudita nu sunt ireversibile, si desi oficial toata lumea glorifica si se inchina voioasa viziunii 2030, sunt absolut convins ca sunt numerosi oameni in pozitii cheie – atat laice, cat mai ales religioase care se opun. Multi membrii de vaza ai familiei regale au fost inlaturati si unii inchisi (ei drept, nu chiar in puscarii, ci unii in hotelul de un lux orbitor precum Ritz-Carlton Ryad), dar este clar ca lumina zilei ca lupta nu este incheiata.

Ce am vazut in Arabia Saudita? Sunt convins ca aceste schimbari sa fie cu adevarat imbratisate de societate va mai trece multa apa pe Marea Rosie. E o Revolutie Culturala. E ca si cum maine Romania ar vota o lege prin care femeile ar avea dreptul sa mearga topless pe strada. Cate femei ai vedea in sanii goi pe Calea Victoriei ? Garantez nu foarte multe, poate nimeni. La fel si in Saudi – nu am vazut prea multe femei cu capul descoperit in public in afara turistelor. Le numarai pe degete. Dar nici nu am vazut localnici cu ochii scosi cand vreo romanca din grupul meu trecea cu capul gol pe strada. In schimb am vazut destule “gasti de fete” calatorind – trenul Medina – Jeddah era plin cu grupuri de fete in excursie si am fost la niste terase care fac de rusine orice Buddha Bar din lume – in regiunea turistica Al Ula sunt niste baruri de ramai cu gura deschisa. E drept, nu au alcool (alcoolul continua sa fie strict interzis pe teritoriul Regatului, dar il gasesti fara probleme la orice expat acasa si la din ce in ca mai multi sauditi), dar exista planul sa fie permis in NEOM.

Tara nu este insa putred de bogata – multe sate din nord arata mai rau ca cele din Kurdistan, centrul vechi din Jeddah este destul de jalnic si chiar Jeddah-ul modern nu este ce m-as fi asteptat de la capitala economica a Arabiei Saudite, cel mai mare exportator de petrol din lume. Nu, nu este bogatia si uber-modernismul din Dubai, Abu Dhabi sau Qatar, dimpotriva, e departe. In tot Jeddahul nu am vazut nici un bloc cat de cat mare, inalt si impunator. Cica ar fi 2-3 prin Ryad, dar nu am fost sa le vad. In schimb, spre deosebire de Qatar sau  Dubai, sauditii muncesc. Da, multi muncesc, soc si groaza – ii gasesti si in servicii, si in turism, si in benzinarii. Populatia totala rezidenta este de 35 milioane de oameni, dintre care doar 13 milioane sunt straini – deci doar 37%. In Emirate, strainii reprezinta 89% din intreaga populatie, in Qatar – 86% si in Kuwait – 70%.

Da, pot scrie si povesti mult si bine despre Arabia Saudita. Dar, asa, pentru un inceput, ma gandesc ca e destul. Si va invit sa urmariti celelalte episoade ale serialului despre excursia mea prin Arabia Saudita !

Am fost in Arabia Saudita impreuna cu mai multi cititori pasionati de calatorie in locuri inedited, intr-o excursie din seria “Haideti cu Imperator in…” impreuna cu Explore Travel. Urmatoarele excursii din serie vor fi in Pakistan (august 2022) si Socotra (noiembrie 2022).

Imagini Arabia Saudita

Mormant nabatean la Hegra (fost Mada’In Saleh)

Vechiul oras Al Ula

Oaza Al Ula

Centrul vechi din Jeddah

Localnic in Jeddah

Una din cafenelele cool din Al Ula. Remarcati lipsa hijabului la domnite

O alta cafenea cool din Al Ula

Stanca Elefantului si o alta cafenea tip Buddha Bar

Trenul de mare viteza care leaga Medina de Jeddah

Desert X – o galerie de arta in plin desert.