Catalina, Arabia Saudita

Atunci cand te duci in Arabia Saudita sa nu te astepti ca la nivel local, cel de implementare se urmeaza spiritul, nici macar litera deciziilor luate de mintile luminate de la Riad, dimpotriva. Nu am avut parte de un control mai intens ca la granita dinspre Aqaba, iar deciziile luate de ministerele saudite ajung probabil trimise cu porumbelul din capitala ca la 2 zile de la o reglementare noua cu privire la conditiile de intrare COVID, nimeni din frontiera nu auzise de ea. Dupa cum am spus, seful suprem, MBS si guvernul saudit au decis ca sa investeasca jumatate de trilion de dolari in turism in urmatorii 10 ani, tara sa devina o super-putere turistica, dar vorba aceea, pana la Dumnezeu (sau Allah, in cazul Arabiei Saudite) te mananca sfintii. Iar sfinti sunt destui la granitele Arabiei Saudite si nu vor sa fie deranjati din somnul lor dulce… Asa ca pana Arabia Saudita va fi cu adevarat o tara deschisa pentru turism, va mai trece un picut de vreme.

In primul rand, trebuie sa spun ca am trecut granita saudita pe cale rutiera la sud de Aqaba, Iordania. Daca va uitati pe harta o sa vedeti ca Iordania are o mica iesire la mare – la golful Aqaba, parte din Marea Rosie, o iesire de 27 km pe care se inghesuie terminalul petrolier, portul comercial si ceva zona turistica cu hoteluri destul de fancy. A fost o ciozvarta aruncata de englezi iordanienilor dupa ce si-au batut joc de aliatii lor din primul razboi mondial si i-au lasat sa-si piarda pamanturile ancestrale ale Hejazului. Am zburat la Aqaba cu Wizz Air (apropos, o sa inceapa sa zboare din nou de la 1 noiembrie 2022), evident, daca am ajuns in Iordania, nu am putut sa nu ratez sa revad Petra, perla Orientului Apropiat si sa petrec o noapte sub un milion de stele in Wadi Rum. Am revenit apoi la Aqaba gata de plecarea spre Arabia Saudita, cea de-a 137-a tara in care calcam. Evident, nu singur, ci impreuna cu 10 calatori care voiau sa descopere acest taram interzis pana recent.

Viza de Arabia Saudita se ia usor. La prima vedere. Intri pe un site si aplici acolo pentru e-visa. Cetatenii a 49 tari de tari sunt eligibili, evident si Romania datorita faptului ca suntem tara membra UE (altfel nu am fi fost eligibili niciodata). In cazul meu si a grupului cu care am fost, am luat viza imediat si fara probleme. A venit in cateva ore (costa 123 dolari platibili on-line) si totul a fost ok. Imediat dupa grupul condus de mine, urma sa vina grupul 2 (efectiv, la cateva zile, ei urmau sa treaca granita rutiera de la Aqaba in ziua in care noi decolam din Jeddah) care… surprise, nu au mai primit viza. A fost refuzata. Mai intai cand s-a aplicat in grup, apoi cand s-a aplicat individual. Pur si simplu, a venit refuz. De ce ? Nimeni de pe fata pamantului nu a fost capabil sa-ti spuna – nici agentia partenera din Jeddah, nici cei care se ocupa de e-visa la Riad, nici Ambasada Arabiei Saudite de la Bucuresti. Habar n-aveau si aruncau pisica de la unul la altul. Deci, e-visa saudita este o loterie, iar cine se ocupa de ea complet incompetent. Evident, nu sunt singurii. Dar, eu si grupul meu am avut noroc. Asa ca am ajuns sa vizitam Arabia Saudita.

In martie cand am fost in Arabia Saudita, reglementarile COVID spuneau ca nu pot intra in tara decat cetatenii vaccinati si care vor prezenta de asemenea un test PCR facut in ultimele 72 ore. Cei care au venit direct din Romania au facut testele in Romania, eu care venisem cu cateva zile mai inainte l-am facut in Aqaba. Fix in ziua in care am facut testul, toata presa saudita vuia ca efectiv imediat, nu va mai fi nevoie de test PCR si vor putea intra doar calatorii vaccinati fara a mai fi testati. Toata presa saudita vuia de la stanga la dreapta, iar decizia guvernului de la Riad era publicata cu un aer de satisfactie suprema. Evident, nu si la granite unde s-a cerut testul PCR atat de autoritatile iordaniene, cat si de cele saudite care le-au citit cu o atentie de parca era Coranul. Asa ca una anunta guvernul la Riad, alta se intampla la granite – cel putin la cea spre Aqaba.

De asemenea, pentru a intra in orice spatiu public inchis pe teritoriul regatului, trebuia sa prezinti o aplicatie pe telefon numita Tawakkalna pe care teoretic ar fi trebuit sa o activezi cu un numar de inregistrare pe care il primeai la granita. Daca veti banui ca acest lucru era complet imposibil, nu va inselati. Puteai sa descarci Tawakkalna de cate ori voiai, nu functiona pentru nimic in lume. Iar sauditii chiar o luau in serios. Ni s-a cerut si la intrarea in mall-uri, muzee sau baruri. Dar baietii si fetele care verificau la intrarea in diverse locatii erau totusi flexibili – am intrat fara prea multe discutii cu certificatul european de vaccinare. Dar, in mod normal, era musai Tawakkalna care nu merge.

Am plecat dis-de-dimineata spre granita saudita. Cum ziceam, nu e prea departe de Aqaba. Am trecut de port, de zona turistica si de o zona militaro-industriala ca in filmele post-apocaliptice. Iesirea din Iordania a fost relativ rapida, doar ca au cerut ferm testele PCR si certificatul european de vaccinare. Nu am stat sa le explic ca stii, in Saudi nu mai e nevoie, am zis ca astia sunt iordanieni, informatia ajunge mai greu la ei, pana le spune tara vecina ce si cum. In plus, toti eram vaccinati si testati, de ce sa ne mai pierdem vremea cu discutii inutile ? Si am iesit din Iordania spre Arabia Saudita.

Ei bine, aici a urmat spectacolul. Prima oprire la doctor care a verificat cu o atentie sporita toate documentele – teste si vaccine. Cu foarte mare minutiozitate, iar incaperea ziceai ca e vreun laborator stiintific secret al unui doctor nebun. Ei bine, am trecut de asta dupa cateva zeci de minute de control serios.

Au urmat granicerii – s-au uitat in pasapoarte, s-au uitat la vizele printate, s-au uitat cam tamp pe niste computere dintr-o era pre-glaciara si intr-un final, m-au tinut vreo 45 minute ca exista o mica eroare – in aplicatia mea de viza cineva scrisese ca sunt nascut pe 12 martie, in schimb, in pasaport scria ca sunt nascut pe 11 martie. Si de fapt sunt nascut pe 11 martie. Discutii interminabile intre ei, telefoane la Allah stie cine, au adus pe cineva care vorbea engleza – majoritatea celor de la frontiera nu stiau decat araba, in fine, dupa 45 minute, au zis ca e ok. Mai, mai sa aplic din nou pentru viza.

A urmat controlul bagajelor. Date jos din masina, trecute prin tot soiul de aparate SF de scanare si dupa ce au trecut prin aceste masini ale viitorului, au fost deschise si inspectate manual – ca deh, cine are incredere in tehnologie in Arabia Saudita ? Bon, ziceam ca am trecut, ei bine, nici gand… urma controlul radiologic ! Da, ati inteles bine, radiologic. Eu sincer nu am inteles ce vor pana cand m-am prins ca voiau sa afle daca nu aduc cu mine vreo bomba nucleara. Asa ca au pus masina pe o banda, au legat-o bine si au trecut-o printr-un sistem sofisticat de raze X, Y, Gama, Beta, orice ca sa vada daca nu vin cu o bomba nucleara din Iordania. Nu, nu veneam, am trecut pana la urma dupa ce am trecut din nou prin niste scanere ca la aeroport (in masina nu statea nimeni, erai iradiat pe loc).

Am zis ca gata, dar nu era gata. Desi conditia femeilor s-a schimbat radical in ultimii cativa ani dupa cum spuneam in articolul precedent, acolo, jos, la firul ierbii, femeile nu pot fi de incredere. Asa ca toate doamnele de la noi din grup au fost poftite intr-o cladire sa fie probabil scarmanate de alte femei. Dupa vreo 10 minute, iese cineva imbracata regulamentar in niqab (hainele acelea care acopera totul, nu poti vedea decat ochiii). Imediat au inceput glumele, ca uite, e cutareasca de la noi din grup, au imbracat-o obligatoriu in niqab, dar, evident, nu era una din fetele noastre, era una de prin partile locului. Au stat acolo si pana la urma le-au dat drumul.

In momentul in care am plecat cu totul, am zis ca nu se poate. Ma asteptam sa facem un RMN cu substanta de contrast sau cel putin o radiografie, dar ne-au scutit de data asta. WELCOME TO SAUDI ARABIA ! Cand vor veni ceva mai multi turisti (inutil sa spun ca mai erau doar alte 2 masini in frontiera), tot asa se va desfasura procesul de intrare in tara ? In acest caz, se vor organiza campinguri in granita pentru a putea sa dormi intre controlul bagajelor si controlul anti-bomba nucleara.

Primele observatii – benzina mult mai ieftina ca in Iordania. De fapt prima oprire a soferilor nostrii iordanieni (urmam sa ne mutam in alte masini, de data asta saudite ceva mai incolo) a fost la benzinarie. Ma asteptam ca benzinariile sa fie ceva SF, sau cel putin ca in Romania. Da, aratau ca in Romania, dar ca in Romania anilor 80, mi-au adus aminte de statiile PECO. E drept, spre deosebire de statiile PECO, acestea chiar aveau carburant, la PECO nu exista benzina… rar d-aia indoita cu apa sa le iasa si celor de la benzinarie ceva.

Ideea ca Arabia Saudita arata ca un Dubai a fost spulberata dupa cativa kilometrii. Arata ca orice tara din Orientul Apropiat care nu are petrol – ca un Kurdistan mai saracut, mi-a adus aminte de Iordania din afara marilor orase, Sharjah-ul e lux. Dar este complet autentic – da, este Arabia, este Arabia aia reala si adevarata de dinainte de descoperirea petrolului. Si nu varianta impecabila de te simti ca in 1001 de nopti ca in Oman. E varianta aceea austera si autentica. Soselele destul de OK si relativ goale … oricum zona este destul de putin populata

Dar, atentiune, atentiune, in acest colt de Arabia Saudita se cloceste un program grandios – este zona visata de MBS pentru mirabolantul proiect NEOM. Ce este NEOM ? Ganditi-va la o regiune de dimensiunea Belgiei, aflata fix pe aici pe granita cu Iordania si pe coasta Marii Rosii care in urmatorii 20 ani ar trebui sa se transforme in cel mai extravagant, modern si sustenabil colt de pe pamant – aici vor fi 7 sau 8 orase de secol XXIV legate prin mijloace de transport terestre cu viteza celor aeriene, cu milioane de turisti si locuita de cei mai creativi si inteligenti oameni de pe glob. Oh, da, si, evident, cu alcool ca sa mai adaug o componenta SF intregului mix. Aici, in zona asta saracuta si arida, MBS vrea sa construiasca orasele viitorului si sa atraga 100 milioane de turisti anual, schimband pentru totdeauna fata si economia Arabiei Saudite. Evident, mai exista cateva mici piedici cum ar fi evacuarea “voluntara si plina de fericire” a unui trib care isi mana caprele si camilele prin zona de milenii. Am intrebat pe cativa ghizi daca sauditii normali vor avea voie sa se mute in NEOM. Nu stiau. Probabil nu. Sau doar cei care vor fi angajati, un numar limitat. Apropos, sauditii nu sunt ca emiratezii si qatarezii sa traiasca bine primind multi bani de la stat. Astia chiar trebuie sa lucreze ca sa se intretina – am vazut sauditi si in joburi care sunt imposibil de gandit ca vreun qatarez le-ar accepta vreodata – soferi, baieti care baga benzina la PECO, ospatari. Da, erau si indieni si filipinezi ca in alte tari ale peninsulei arabe, dar marea majoritate sunt sauditi. Cel putin, sunt muncitori.

Prima oprire am avut-o la o mica asezare nabateana. Nabateenii sunt acei arabi care au construit fabuloasele orase Petra (in Iordania de azi) si Hegra (in Arabia Saudita de azi). Un imperiu comercial care controla drumul tamaii (fara de care grecii, romanii, crestinii si sirienii nu s-ar fi putut ruga la zeii lor) si multe alte marfuri scumpe. Statul nabatean care a fost intr-un final inglobat in Imperiul Roman fix in anul in care au cucerit si Dacia (spre deosebire de Dacia, includerea statului nabatean in fruntariile Imperiului s-a facut prin mijloace pasnice) era foarte intins – am vazut urme nabateene in peninsula Sinai din Egiptul de azi, ocupau zone din Iordania, Arabia Saudita, Israel si Egiptul de azi. Am facut oprire intr-o mica asezare nabateana – Ma’ghayr Shoaib.

Evident, daca vii de la Petra, o sa ti se para saracacios, dar pentru mine a fost fascinant. Pentru ca am putut vedea si un orasel obisnuit nabatean, nu mareata si fenomenala capitala Petra (sau Hegra). Si aici, am gasit cateva morminte sculptate in piatra, urmand exemplele din capitala, dar evident nu la fel de “di grande”. Si m-am bucurat sa descopar ca si in oraselele mici, nabateenii construiau opere de arta. Exista si un centru de vizitatori care explicau un pic despre aceasta fantastica civilizatie araba si cam atat… Oare cum arata aceasta atractie istorica pe plansele futuristului NEOM (care sincer, personal nu cred ca va fi construit vreodata). Ne-am oprit apoi sa mancam, era pranzul si pe drum nu prea erau mancatorii. Din nou, daca te astepai la sofisticarea unui Dubai sau a unei Doha, sau chiar a vreunui restaurant de pe autostrazile din Iran, gresit. Era o mancatorie din aceea de camionagiidin Africa cu hartie alba pusa sa acopere masa si un plastic imens care vazuse zile mai bune. Dar nu conta… era o experienta atat de autentica, iar mancarea chiar era buna (desi inundata de prea mult orez)… din nou, cumva m-am bucurat ca Arabia Saudita este totusi inca autentica si neextravaganta prin multe locuri.

Apoi, nu foarte departe de Marea Rosie ne-am oprit intr-o mica oaza. Daca vrei sa intelegi cat de importanta este apa pentru viata, cat de vitala, du-te in desert. Dupa sute si sute de km de pustietate, in momentul in care apare o gura de apa, o vegetatie luxurianta explodeaza de-a dreptul in jurul ei. Imi plac enorm aceste oaze, sunt fascinante si iti demonstreaza inca odata ca apa este elementul vital pe Pamant.

Am urmat apoi un drum de-a lungul Marii Rosii. Pe partea saudita, pustiu, vreo 2 sate uitate de lume, vis-à-vis se profila sarabanda de hoteluri si resorturi de la nord de Sharm-el-Sheikh. In spatele lor, plesuvii munti ai Sinaiului din mijlocul carora incercam sa ghicesc varful lui Moise pe care l-am urcat cu doar o luna inainte. Nu stiu, daca l-am gasit, dar sigur m-am uitat dupa el. Daca pe tarmul egiptean, gasesti resort dupa resort, pe tarmul saudit, nu gasesti decat … epava unui avion numit Catalina.

Catalina a fost un avion militar american de prin anii 30. De fapt un hidroavion. In anii 60, un milionar american care facea un tur al lumii cu copiii si prietenii lui a aterizat pe aceasta limba de pamant (venea de la Luxor si se indrepta spre Bagdad) pentru a dormi, dar cand sa decoleze a doua zi dimineata a fost atacat de beduini care au crezut ca sunt atacati de israelieni. Au inceput sa-l mitralieze, americanul a incercat sa fuga, dar n-a reusit sa decoleze, avionul fiind lovit de nu mai putin de 300 gloante ! Este surprinzator ca nimeni nu a murit, nici macar ranit, doar ca americanii au fost capturati si trimisi la Jeddah de unde au fost eliberati cu scuzele de rigoare. Dar Catalina a ramas acolo, de vreo 60 ani sub soarele nemilos al Arabiei, o epava aeriana pe malul marii.

A urmat apoi lungul drum prin desert spre Tabuk, cel mai important oras din nord-vestul Arabiei Saudite, prima localitate saudita care chiar aducea cu orasele bogate ale regiunii. Am stat intr-un hotel chiar fantastic pentru regiune numit Swiss In, de-a dreptul surprinzator. Si langa el, se aflau blocuri, restaurante bune si un magazin de dulciuri unde am gasit munti adevarati de ciocolata… absolut spectaculos. Si a fost primul loc in care am intrat convingand un guardian cu certificatul european de vaccinare 🙂

Dupa prima zi de Arabia Saudita eram chiar multumit. Descopeream o tara care m-a surprins prin “normalitatea” ei, am descoperit niste locuri interesante si am dormit in puf si lux… la Tabuk, profetul Mohamed a venit cu o armata auzind ca bizantinii ar fi urmat sa-l atace. Nu a dat de nici un bizantin, dar a ramas in istorie ca ultima campanie militara a Profetului si singura in care nu a fost nici o lupta. Dar despre Arabia Saudita in anii Revolutiei in episoadele urmatoare.

Am fost in Arabia Saudita impreuna cu mai multi cititori pasionati de calatorie in locuri inedited, intr-o excursie din seria “Haideti cu Imperator in…” impreuna cu Explore Travel. Urmatoarele excursii din serie vor fi in Pakistan (august 2022) si Socotra (noiembrie 2022).

Imagini Arabia Saudita

Aqaba de dimineata. Evident, nu am facut poze in granita saudita, dar eram teribil de tentat

Welcome to Saudi Arabia ! Ce de-a 137-a tara in care am calcat 🙂

Benzinarie in Arabia Saudita

Pompa e dintr-o alta vreme

Peisajul este insa fascinant

Prima oprire – intr-o mica localitate nabateana

Numita Ma’ghayr Shoaib

Nabateenii munceau toata viata pentru a-si face un mormant ca lumea

Ca la Petra !

Retineti numele: Ma’ghayr Shoaib !

Harta facuta de Ptolemeu pe care apare si asezarea aceasta

Desen facut de unul din primii calatori europeni

Pe taramul Profetului, nu poti sa nu dai de numeroase moschei

Singurul restaurant din zona

Nelipsita rotiserie

Kebab pentru orice arab

Daca nu e orez, nimic nu e 🙂

Apare un ochi de apa, vegetatia „explodeaza”

Apa creaza viata

O viata exuberanta

Marea Rosie. Dincolo, e Egiptul

Care o fi varful Moise ?

In planul NEOM, pe aici vor aparea doar resoturi de la 8 stele in sus

Epava hidroavionului Catalina

Impreuna cu localnici

Cu Egiptul in spate sub aripa Catalinei

Peisajul este fantastic. Nu, nu ma refer la masina politiei 🙂

O surpriza majora – Hotelul Swiss In din Tabuk

Din pacate, nu am avut timp de balaceala

Camera mea – chiar mi-a placut albastrul asta

Magazinul de dulciuri de langa hotel

Unde literalmente, gasesti munti de ciocolata

Un Burj-al-Arab de Snickers