Distribuie articolul:

Daca te gandesti la Arabia Saudita, ma rog, la peninsula Arabia in general, imediat iti trec prin fata ochilor mintii intinderi nesfarsite de dune cu nisip unduitoare, camile si o caldura de nesuportat. Da, e adevarat, dar e partial adevarat. Exista dune cu nisip, dar nu peste tot, ci doar intr-o zona relativ limitata a tarii, mai spre est, spre Oman sau Emirate. In rest, este o zona arida, desertica cu putine plante pipernicite, dar stancoasa. Este un desert stancos care in anumite zone ale tarii (cum este zona nord-estica) poate fi extrem de spectaculos. Camile, da, sunt, dar nu peste tot. Inca mai exista nomazi cu camilele lor, dar numarul lor este in continua scadere, iar cei care locuiesc in zona mega-proiectului NEOM vor trebui sa-si ia talpasita daca proiectul chiar se va intampla – nu ar fi primii si nici ultimii – imi trec prin cap beduinii alungati din Petra pentru a face loc turistilor. Iar caldura de nesuportat exista, dar doar vara – in martie cand am vizitat Arabia Saudita era cald si bine (sub 30 grade, poate o idee mai mult in Jeddah), iar in nord, era chiar frigut noaptea – o geaca si un pulover te aduceau la un comfort termic.

Ziua de dupa Tabuk, ziua a 2-a in Arabia Saudita m-a dus intr-o zona absolut superba a tarii – un defileu prin care trece unul din putinele cursuri de apa ale tarii si unde am avut parte de o explozie de vegetatie complet nebanuita pentru cineva care ajunge in Arabia Saudita pentru prima oara. De cand am mers prima oara in desert (in Maroc in 1999), am realizat importanta covarsitoare, critica a apei. Daca ajungi oriunde in mijlocul desertului, dupa ore si ore de mers prin pustiu, daca exista un strop de apa, in jurul acelui strop exista viata, apare vegetatie de multe ori luxurianta. Daca zbori deasupra Nilului o sa vezi ca maretul fluviu african este flancat de vegetatie – Nilul este un dar al zeilor pentru egipteni (si nu numai) pentru ca ofera viata si vegetatie. Iar asta imi va fi intarita cu varf si indesat in Arabia Saudita intr-una dintre cele mai frumoase oaze care mi-a fost dat sa le vad.

Dar pana sa ajungem la oaza, am contemplat frumusetea pustietatii – un canion imens numit Al Shaq – mai intai ca o spartura in stanca, care mai apoi devine din ce in ce mai ampla, devenind un adevarat canion. Ghidul-sofer ne-a dus la probabil cel mai spectaculos punct de belvedere .. pentru niste poze instagramabile au aparut ca din neant si niste camile ca sa dea bine in acest taram aparent mort – doar stanca, si stanca, si stanca.

Urmatorul obiectiv in program era vizitarea unei zone numite Wadi al Dissa. Sincer, nu gasesc prea multe cuvinte, dar pot sa spun ca initial nu pot spune ca m-a impresionat prea mult. Da, era frumos, o luasem off-road prin pustiu, pe drumuri de colb, prin desert, eram flancati de munti, era frumos, dar nu pot spune ca ceva nemaivazut. Dar cum spun de fiecare data, incerc sa savurez clipa, nu sa fac comparatii – ca acolo e mai frumos, dincolo e nu stiu cum. Pur si simplu, ma bucur de calatorie si de cee ace vad. Nici turisti nu am prea vazut, doar cateva suflete, Wadi al Dissa nu este prea umblata si e mai bine – desi ma astept cand turismul va bubui in Arabia Saudita (daca va bubui vreodata), sa fie plin ochi – Wadi al Dissa nu va fi in cadrul NEOM, dar va fi in proximitatea lui – de altfel fiind intre NEOM si incredibila Al Ula, sunt convins ca va fi din ce in ce mai vizitata.

Prima oprire a fost sub un munte plesuv. Un pom stingher pe o stanca era singura prezenta a vietii din zona. Mai erau niste tufisuri. Dar in departare, muntii pareau sa se stranga si am inteles ca acela este de fapt oaza. Eram la portule Wadi al Dissa.

Vom pleca mai departe si dintr-odata, intram intr-un peisaj de vis. Wadi inseamna vale si chiar este o vale, o vale cu apa. In consecinta, de jur imprejur suntem impresurati de o vegetatie luxurianta absolut de neasteptat pentru Arabia Sadita. Peisajul este de nedescris – mai degraba uitati-va la pozele de mai jos. Un parau strabate valea, de jur imprejur, palmieri, trestie (sau papirus), flori, fructe, toate sub privirile unor munti stancosi, lipsiti de vegetatie care “strang” valea – contrastul viata-moarte, verde-maroniu sever combinat cu galbenul desertic este greu de uitat. Soferii ne spun sa ne dam jos sa ne arate ei un loc special. Sub o culme stancoasa si abrupta, apa si vantul au conlucrat pentru a sapa in peretele stancii o fereastra in forma de romb. Este locul “instagramabil”, locul in care e musai sa te duci pentru a te poza. Excursia nu a fost grabita – soferii ne-au spus ca putem sa o luam pe jos, si, credeti-ma, a fost absolut minunat. In timp ce mergeam de-a lungul apei peste care saream din cand in cand, admirand diferenta asta imensa intre viata si moarte, m-am simtit absolut minunat – nu vreau sa fac comparatii, dar cred ca am strabatut cea mai frumoasa oaza pe care am vazut-o in lume. A fost absolut fabulos. Iar pentru a intari faptul ca ne aflam intr-o regiune autentica, inca neatinsa de comercializarea inerenta a turismului (desi, ceva turism se face, dar mai ales pentru putinii sauditi care sunt atrasi de desert, oaze si natura), am dat si peste un cioban de capre. Cum ziceam, a fost greu de desprins.

Pentru a intari inca odata ca zona este inca virgina pentru turism, ei bine, in acest peisaj de basm nu am gasit nici un restaurant. Am oprit la o ferma cu facilitati minime (adica un cort cu toalete turcesti si chiuvete) si sub niste pomi fructiferi, soferii ne-au amenajat un pranz in stil arab – picnic, stand pe jos si cu mancare “de acasa”, adica luata de la un restaurant din Tabuk. Cum ziceam, martie este o luna absolut fermecatoare din punct de vedere climatic – sub palmierii aceia, jos pe covoare, am mancat incercand sa-mi inregistrez in memorie aceste ore minunate petrecute printre munti stancosi pe o vale cu o vegetatie exuberanta. Absolut memorabil.

Au urmat multi kilometri spre Al Ula, perla turismului saudit, un orasel istoric de pe Drumul Tamaii, o alta oaza plina de palmieri unde am descoperit niste situri de neuitat – de la orasul vechi ruinat la impecabilul oras al nabateenilor Hegra sau un desert plin de instalatii de arta sau povestea popoarelor pre-islamice si civilziatia lor remarcabila. Cred ca multi dintre voi cand va ganditi la istoria Arabiei nu va imaginati ca a fost mare lucru inainte de Mohamed. Ei bine, a fost, dar pana acum cativa ani, Arabia Saudita chiar voia sa impiedice propagarea cunostiintelor despre civilizatiilor pre-islamice – oficial, totul ar fi trebuit sa fi inceput cu profetul, asa ca arheologia in zonele istorice a fost descurajata – ca sa spun pe-a dreptul nepermisa. Dar odata cu VISION 2030, cu noua filozofie al lui MBS de reformare din temelii a Arabiei Saudite de la un stat wahabit pur si dur la unul de islam moderat, istoria pre-islamica este scoasa la iveala, siturile ramase din vechime puse in valoare (pe cat se poate, tinand cont de numarul limitat de turisti), dar in schimb, Arabia Saudita pare o Mecca a arheologilor care pot sa descopere aici unele dintre cele mai spectaculoase civilizatii care mai pot fi descoperite – unii vorbesc chiar de iminenta descoperirii de tezaure de spectaculozitatea unui Tuthankamon, dar, sa vedem.

Si vorbind de schimbarile profunde, ei bine, aici, la Al Ula, am descoperit fata noua a Arabiei Saudite – pentru ca am ajuns destul de devreme la Al Ula, ghidul ne-a propus sa mergem la un bar aflat pe un munte destul de abrupt care domina Oaza Al Ula. Se numeste Harrat View Points si este o transpunere in viata a VISION 2030. Pe varful unui munte de unde ai o panorama extraordinara a oazei Al Ula, dar si a muntilor din jur, se afla un bar care poate sa se afle in orice colt cool al lumii – Mykonos, Ibiza, Batumi sau Coasta de Azur. Aici am vazut cea mai mare densitate de femei care nu purtau nimic pe cap si faceau selfie-uri demne de orice influencerita occidentala, muzica de Buddha Bar, canapele incastrate in stanca, lumini pline de atmosfera si cum ziceam, o panorama de vis. Barul extrem de sofisticat cu de toate (evident, mai putin alcool, dar mai asteptati cativa ani), dar plin cu cocktail-uri nealcoolice sofisticate si o cerberita la intrare care cu greu a fost convinsa sa nu-i aratam applicatia de track & trace COVID locala numita Tawakalna (ceruta peste tot), aratand in schimb certificatul de vaccinare al Uniunii Europene. Pana la urma a fost convinsa ca Tawakalna nu merge pe telefoanele noastre infidele si s-a supus documentelor UE.

Cred ca era locul unde am dorit sa stau mult, foarte mult, Sa stau sa admir luminile orasului, dar si ale stelelor, sa ma cufund in muzica chill si sa beau vreun mojito fara alcool (in bar, n-am intrat, mai trebuiau convinsi unii ca UE tine loc de Tawakalna si oricum nu aveam timp de stat). A fost o privire in cum ar trebui sa arate Arabia Saudita peste 10 – 15 ani daca MBS va ramane la putere. Daca…

SI cum ziceam, in seara respectiva ajungeam la Al Ula. Ei bine, desi este indiscutabil punctul nr. 1 al turismului non-religios din Arabia Saudita si poti restaurante sofisticate si baruri care rusineaza multe stabilimente din locatii cool, nu vei gasi … hoteluri ! Sunt vreo 2 resorturi de mega-lux (si la mega-preturi) aflate in desert (si tot prin zona se construieste un hotel care se doreste a fi cel mai spectaculos din lume, excavat de-a dreptul in stanca), dar nu exista hoteluri pentru oamenii de rand, obisnuiti. Asa ca mai multi antreprenori au construit niste locuri de cazare fie sub forma de corturi, fie in niste containere plasate in afara orasului de obicei prin ferme agricole. Am stat si noi intr-una din aceste ferme – nu stiu ce nume are, nu cred ca este in circuitul turistic deschis, cred ca a fost un aranjament a agentiei partener din Arabia Saudita a Explore Travel, dar a fost chiar faina – camera tapetata inclusiv pe tavan cu covoare, toaleta pentru fiecare camera, si in plus un aer racoros de la ferma de langa (care avea si portocale, si lamai si altele). Dar ferma se inchiria cu cele 6 camere (erau cate 2 in 3 containere), nu se poate lua doar o camera. Sau cine stie.

Vor urma 2 zile full in Al Ula unde voi descoperi niste locuri de neuitat din Arabia Saudita. Da, stiam de Hegra (sau mai bine zis de fostul nume Madain Saleh), al doilea oras al regatului nabatean dupa celebra Petra, dar nu stiam ca prin zona sunt atatea locuri absolut remarcabile. Dar despre Al Ula in episodul urmator…

Am fost in Arabia Saudita impreuna cu mai multi cititori pasionati de calatorie in locuri inedited, intr-o excursie din seria “Haideti cu Imperator in…” impreuna cu Explore Travel. Urmatoarele excursii din serie vor fi in Pakistan (august 2022) si Socotra (noiembrie 2022).