Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ajung intr-un loc nou chiar daca acolo cam toata lumea merge la plaja, nu ma pot opri sa nu merg sa descopar regiunea. Mie nu imi place sa stau la plaja, in schimb daca ajung intr-o zona de mare si soare, imi place sa ma balacesc (balacesc, nu inot !) si ma duc sa vad ce pot prin jur. Intr-un articol precedent, v-am povestit despre cele 3 orase istorice de pe Litoralul sudic al Bulgariei – Nesebar, Sozopol si Pomorie, iar astazi ma gandesc sa va povestesc despre alte 3 experiente de avut cand te duci in zona Burgas. Sunt niste experiente foarte diferite si care merita incercate – sunt chiar memorabile si cel putin una este unica. Dar hai sa le luam pe rand.

Insula Sf. Anastasia – fostul Alcatraz al Bulgariei

Daca Romania nu detine nici o insula in Marea Neagra (am avut insula Serpilor dar comunistii au facut-o cadou rusilor pentru ca noi nu aveam nevoie de insule in mare), ei bine, in zona Burgas exista cateva insulite, iar una dintre ele, Sf. Anastasia nu numai ca poate fi vizitata, ci chiar poti sa dormi pe ea – pentru o experienta de mini-Robison Crusoe.

Pentru a ajunge la Sf. Anastasia, ne-am imbarcat din portul de la Burgas. Nu se pleaca din portul de pasageri, ci dintr-o fosta magazie de marfuri, refacuta extrem de modern (are si un barulet si un mega-birou de informatii turistice cum n-a vazut Romania) numita Magazia 1 (amintire de pe vremea cand aici se debarcau marfuri). Sunt 2 ture pe zi (mi s-a spus ca in sezon, pot fi chiar 3). Prima pleaca de la Magazia 1 la 10:00, ajungi pe insula la 10:30, stai acolo 2 ore si ajungi in apoi la ora 13:00. A doua tura pleaca la 13:30 si se intoarce la fel, 3 ore mai tarziu (1 ora calatoria, 2 ore stat pe insula). Imi e neclar daca poti pleca la 10:00 si intoarce cu cel de la 15:30, banuiesc ca da. Informatiile cu privire la transport le poti gasi aici. Rezervarile se pot face prin telefon si e-mail, iar biletul pentru transport costa 16 leva (8 euro). Daca doresti sa vizitezi si muzeul de pe insula, mai dai 6 leva (3 euro). Exista tot soiul de reduceri pentru studenti, copii, seniori, grupuri, etc, le poti afla aici.

Vara se poate ajunge si pe niste barci turistice tocmai din Pomorie – e o croaziera mai lunga, cu muzica, dans si voie buna.

Noi ne-am imbarcat la cursa de 10 si cel putin la inceput de iunie, nu era deloc plina. Probabil in plin sezon, este cererea mai mare, capacitatea vasului fiind de 100 persoane (dintre care 28 sus, in aer liber). Cum ziceam, rezervati din timp (vezi mai sus linkul cu toate detaliile). Am plecat din portul Burgas, principalul port al tarii (si Varna este un port important, dar in perioada comunista, Varna era mai mult turistic, iar Burgas era oras industrial, asa ca portul era mai animat si folosit), un port foarte bine pus la punct – curat, organizat, aerisit. Adica exact cum nu e Constanta. Dupa ce am ocolit farul de la intrarea in port, am iesit prin golful Burgas si am plecat spre insula Sf. Anastasia care sa nu credeti ca e in larg, este in mijlocul golfului – fiind foarte putin inalta, de departe crezi ca face parte din continent, dar nu, este o insula in toata puterea cuvantului.

Insula Sf. Anastasia alaturi de mai multe cateva din zona au fost locatia perfecta pentru manastiri. A fost locatia perfecta si pentru pirati sa le jefuiasca, asa ca desi primele asezaminte monahale sunt semnalate de pe la 1400,  actualele cladiri sunt de prin 1802, cladirile mai vechi fiind distruse in raiduri. Si cum de obicei, manastirile erau si inchisori pentru neveste de care voiau sa scape sotii, fiice rebele sau dusmani ai conducatorului local, datorita traditiei, Sf. Anastasia a devenit o inchisoare full-time in 1923, spunandu-i-se Alcatrazul Bulgariei. Ei bine, de mica insula se leaga si povestile cu niste Robin Hood-I comunisti mult cantate si proslavite in vremea Republicii Populare – 43 tovarasi trimisi pe insula au evadat cu ajutorul unei barci, s-au ascuns apoi in muntii de la sud de Burgas si apoi, au reusit sa ajunga in Paradisul Clasei Muncitoare – in URSS. Probabil au nimerit in Paradisul Gulagului si au luat si un glont in scafarlie, dar memorial or a fost proslavita in perioada comunista – insula a fost redenumita Bolshevik – sfintele nu mai erau apreciate.

Din anii 60, insula Sf. Anastaia a fost un soi de Vama Veche a Bulgariei, unde tineri si batrani boemi se strangeau departe de ochiul vigilent al Partidului. Tot de atunci provin si restaurantul si micul hotel amenajat in vechi chilii – da, poti dormi aici, nu te astepta la niste conditii de 5 stele, dar este o experienta interesanta si cumva te transpune intr-un timp demult apus.

Am debarcat fix langa o mica plaja. Evident, daca vrei sa petreci cele 2 ore la plaja, apa e limpede si plaja este destul de goala. Dar evident, nu am ramas si am mers mai departe pe un mic platou golas spre manastire. In cladirea fostei manastiri, se afla un mic muzeu, destul de bine facut cu mai multe camere, fiecare dedicata unui subiect – de la cine a fost Sf. Anastasia (au fost mai multe), exista chiar si o icoana cu infrarosii (ochii nu vad, doar telefoanele mobile sau aparatele foto digitale) la cazacii care jefuiau pe aici, de la fauna marina a Marii Negre la istoria insulei. Pe insula, mai este si o bisericuta si un far care tine de … armata Bulgariei.

Cum ziceam, exista si un restaurant unde se mananca ce altceva decat peste – ai si alte alternative daca nu iti plac hamsiile, unii dintre noi au comandat pui, dar trebuie sa stai cu ochii pe ceas, trebuie sa prinzi barca care pleaca dupa fix 2 ore – e greu s-o pierzi insa, se trage sirena inainte de plecare si angajatii de pe insula iti atrag atentia ca se pleaca. Apropos, nu ratati un ceai local – exista atat varianta fierbinte, cat si cea rece, am ales-o pe a doua – era foarte soare si cald ! Se numeste “Chai ot ostrova” – “ceaiul insulei”, este un mix de diverse plante medicinale si costa 3,5 euro (1,75 euro).

A fost o dimineata chiar faina ! Intotdeauna o iesire pe mare intr-o zi insorita este o placere, iar insula desi la prima vedere parea destul de searbada chiar a fost interesanta – pentru o insula asa de mica, sunt foarte multe facilitati si atractii !

Insula Sf. Anastasia beneficiaza de un site complet cu toate informatiile care ti-ar trebui. Il accesezi aici –-> insula Sf. Anastasia 

Castelul Ravadinovo – unde cineva si-a creat universul povestilor din copilarie

Undeva, nu foarte departe de Sozopol (Google Maps imi sopteste ca sunt doar 5 km) se afla un castel ca din povesti cu un nume la fel de original – “In Love with the Wind” – Indragostit de vant. Aici un businessman bulgar cu alura de muschetar din gasca lui Alexandre Dumas (l-am vazut, era pe acolo) numit Ghiorghi Tumpalov, fost vice-campion mondial de lupte greco-romane (da, bulgarii erau buni la sportul asta mai ales pe vremea lui Jivkov), devenit milionar in anii tulburi al ultimului deceniu al secolului XX (stii cum se zice, nu intreba pe nici un multi-milionar cum a facut primul milion) s-a hotarat sa-si construiasca un palat ca in basmele auzite in copilarie. Si intr-adevar, cand ajungi in fata lui, cu niste turnuri marete pseudo-gotice te intrebi – “De unde a aparut si chestia asta? Wow, cum arata”.

Inteleg ca lucreaza la complex de vreo 20 si ceva de ani si el este cel care l-a gandit cap-coada, ca este arhitectul (nu stiu daca el s-a ocupat personal si de lucruri “tehnice” cum ar fi indispensabila structura de rezistenta, dar cert el este designerul complexului)

Din pacate am ajuns la Ravadinovo cam tarziu, soarele apunea (nici pozele de mai jos nu sunt cine stie ce din cauza luminii), dar toti am ramas cu gura cascata – cladirea principala arata ca o catedrala gotica teleportata de prin Franta sau Germania. Este o combinatie de Ev Mediu cavaleresc. Las Vegas, Disneyland, film de groaza, lagar de concentrare pentru niste bieti pauni si de opere de arta recunoscute in lume.

Sincer, in grupul nostru a fost o intreaga discutie daca locul este kitsch sau nu. Adevarul este ca e greu de definit kitsch-ul, si practic definirea kitsch-ului este o optiune personala – Turnul Eiffel a fost caracterizat de intelectualii contemporani construirii lui drept o monstruozitate cumplita, un kitsch fara precedent in istoria umanitatii. Astazi este considerate o capodopera a bunului gust. Palatul Regelui Bavariei de la Neuschwanstein sau Palacio da Pena de pe stanca de la Sintra Portugaliei au fost (si probabil sunt si azi) considerate niste monstruozitati kitsch. Asta nu inseamna ca milioane de oameni nu se inghesuie sa le viziteze anual. Unii pot spune ca palatele pline de culori si sclipici ale regilor Thailandei sunt kitsch. Posibil si creatia de langa Sozopol poate deveni o forma unica de arta. Asa ca nu imi pasa daca Palatul de la Ravadinovo este kitsch sau nu, mi-a placut, si chiar as vrea sa revin odata sa il vizitez mai in liniste, nu in fuga. Ce nu mi-a placut sunt bietii pauni inghesuiti intr-o cusca minuscula – pana mea, Mr. Tumpalov are o groaza de pamant, putea sa nu-I tortureze in cusca aia de tip Auschwitz.

Prima intrebare a mea a fost daca se poate dormi aici. Ei bine, nu se poate dormi, desi imensa pseudo-catedrala imi sugera un hotel. Nu am intrat in el, am inteles ca nu are camerele finalizate pentru ca palatul este gata doar la exterior, nu si la interior. Mai au de lucrat. Acum doar se viziteaza (20 leva / 10 euro).

Am intrat pe sub un turn de cetate reminiscent cu cele din Praga. La intrare, niste statui de cavaleri medievali, dar care mai degraba aduc cu niste Transformers. Un pic mai jos, o statuie al lui Tumpalov cu ditamai palosul in pozitie de cavaler medieval. Citisem pe undeva ca voia sa construiasca o statuie imensa al lui Spartacus (Tumpalov este originar din zona unde Spartacus s-a nascut cu vreo 1900 ani inaintea lui), dar nu am vazut-o, probabil inca se coace. In schimb statuile de cavaleri tip Transformers, statuia destul de spooky ale Sfantului Gheorghe cu un coif de tip Ahile alaturi de o tanara topless calare pe un monstru inspaimantator, fete topless, o versiune inspirata din Pieta lui Michelangelo sau ingeri le impanzesc zidurile palatului.

Am ajuns si in zona de sa-i zicem restaurant sau probabil sala de evenimente – un albastru aproape extraterestru, picturi cu fete mai mult sau mai putin despuiate in stil euro-japonez, mobila tip Ludovic al nu stiu catelea care ne duc direct spre lacul artificial din spatele palatului. E greu sa nu fi coplesit, si sa nu exclami clasicul WTF, ce a facut asta aici !

Dupa toata intensitatea arhitecturala si amalgamul de culori, forme, statui si sentimente, lacul este de o serenitate cuceritoare. Ar fi fost un varf al zen-ului daca linistea nu ar fi fost deranjata de urletele unor pauni. Am mers sa vad care e treaba si am gasit o cusca in care erau inghesuiti zeci de pauni din care multi voiau sa-si expuna frumusetea potentialelor sotii, dar literalmente nu aveau unde – bietii de ei se ciocneau unii peste altii. Singura chestie cu adevarat urata, oribila de-a dreptul din complexul palatului basmelor.

Ca orice palat care se respecta, complexul are si o biserica. Da, o biserica ortodoxa dedicata lui Sf. Gheorghe (acela de zici ca e fartat cu Ulise, Agamemnon si Ahile). Daca exteriorul aduce cu stilul clasic al bisericilor bulgaresti (desi in fata ei se afla statuia de marmura a unei fete goale cu un strugure in mana, parca o fana al lui Dionysus si nu a Sfantului Gheorghe a.k.a. Cavalerul Trac), interiorul este din nou halucinant – o cupola de un albastru intens, un altar de zici ca e o cascada de aur, simboluri solare in pereti si un jilt al Patriarhului (ma gandesc) batut cu niste pietre pretioase si semi-pretioase de dimensiuni imense. Brusc mi-am adus de biserica din cetatea de la Veliko Tarnovo care nu este recunoscuta si folosita de Biserica Ortodoxa Bulgara datorita picturilor murale psihedelice. Oare biserica “indragostita de vant” o fi acceptata de biserica ? E la fel de psihedelica. Am intrebat-o pe ghida noastra, nu a putut raspunde. Dar ca opera de arta, este din nou … jaw dropping cum zice englezu’.

Ei bine, palat fara biserica nu se poate, dar nici palat fara crama. Nici asta nu poate fi evident ordinara. Intru intr-o sala medievala cu jilturi imense, gardata de armuri mai putin Transformeriste si mai aproape de realitatea istorica. Dar totul, absolut totul este incarcat, picturi pe pereti, pereti inspirati probabil de unele statii de metrou din Moscova, dar trase in cadru medieval.

Si cand sa zic ca am terminat, ei bine, mai exista si galeria de arta – din nou o galerie inundata de opere de arta care te lasa sa te intrebi ce e reproducere (sunt cateva picturi celebre care sigur nu sunt la Ravadinovo, ci in marile muzee ale Europei) si ce e original. Dar desi s-a incercat crearea unui palat somptuos din perioada cavalerilor medievali, operele sunt atat de inghesuite una in cealalta de zici ca e mai degraba un depozit de lux. Iar colectia e teribil de eterogena – de la picturi medivale la portelanuri, de la statui de tot felul la obiecte de mobila atat de masive ca probabil nu le poti scoate decat cu vreo macara. Evident, reapare acelasi Sf. Gheorghe cu coif aheu omorand balaurul.

Experienta a fost atat de intensa, incat am uitat sa precizez ca gradinile sunt cu adevarat niste gradini botanice absolut fabuloase cu nu stiu cate specii de plante – un mix haotic, dar interesant, un loc de unde nu poti pleca neimpresionat, visul de multe milioane ale unui om care seara se duce intr-o carciuma mai sus de castel unde niste baieti sfaraie niste friptane lipit de un market de sat. Contraste, combinatii si o experienta unica.

Atat de impresionant incat am uitat ca in spatele palatului se afla un aquapark numit Neptun care nu era deschis cand am ajuns acolo, dar pare mare si spectaculos. Check it out !

Pentru mai multe informatii, arunca un ochi pe site-ul palatului –> In love with the wind 

Nestinari, dansand descult pe jaratec

Daca in povestile noastre, calul lui Fat Frumos mananca jaratec pentru a putea sa alerge peste mari si tari, in Bulgaria jaratecul nu intra in stomacul vreunui animal chiar si special, ci este calcat de picioarele goale ale unor femei si barbati care poarta numele de nestinari. Un obicei despre care am vazut un documentar pe Youtube si despre care stiam ca poate fi vazut nu numai in satele unde acest obicei inca se mai practica, ci si la niste restaurante de pe Litoral. De 2 ori am fost in Nisipurile de Aur si l-am ratat ca nu se tinea (am vazut doar reclama), ei bine, acum nu l-am mai ratat. Si va recomand sa nu-l ratati nici voi, este unic si straniu.

Undeva in satele din sudul Bulgariei si nordul Greciei (care timp de milenii au facut parte din aceeasi tara, fie ca era Imperiul Bizantin, imperiile bulgare sau Imperiul Otoman), exista o traditie care se pierde in timpurile pre-crestine. Ma rog, exista niste controverse – unii spun ca ritualul este preluat direct din ceremonialul de cinstire a zeului Dionysos (zeu al vinului si veseliei), altii zic ca e de data mai recenta, din Evul Mediu cand o biserica a luat foc si din interiorul bisericii in flacari se auzeau vocile sfintilor care implorau sa fie salvati – localnici curajosi au intrat prin foc si jaratec si au salvat icoane. Ca o fi una, ca o fi alta, nu se stie, cert este ca acest ritual straniu dureaza pana in ziua de azi.

Ritualul de a pasi descult pe jaratec este legat de sarbatorirea Sfintilor Constantin si Elena. Deci se practica in general in a doua jumatate al lui mai si la inceput de iunie in cateva sate bulgaresti si grecesti. In Bulgaria, centrul principal este in satul Bulgari la 75 km de Burgas in muntii Strandja si este sarbatorit pe 3 iunie adica fix de hramul Sfintilor Constantin si Elena, dar pe stil vechi. In principiu, acesti dansatori pe jaratec sunt alesi de sfinti, iar traditia trece pe linie matriarhala din mama in fiica (desi am vazut imagini cu nestinari – barbati). Legenda spune ca Sf. Constantin si Elena ii protejeaza (acestia pasesc pe jar doar cu icoana sfintilor in brate), dar exista o gramada de explicatii stiintifice de ce nu le ard talpile. Traditia a fost interzisa de comunisti, dar a reinviat in anii 90 dupa eliberare, iar astazi a fost asimilat pentru turism si in marile statiuni turistice de la Marea Neagra. Mi s-a spus ca la spectacolul la care am asistat eu, femeia care a pasit pe jaratec este o nestinari originala, venita din satele unde mai are loc ceremonialul si care e obisnuita sa paseasca pe jar incins.

In primul rand, unde se vede. Eu am fost pe undeva pe langa Pomorie, mai precis in satul Bata care se afla la 25 km atat de Pomorie, cat si de Sunny Beach undeva intr-o zona deluroasa. Localul se numeste Planinska Kashta (il gasiti pe Google Maps), dar poti sa achizitionezi o excursie cu tot cu transport de la si la locatie din orice agentie de turism din statiunile de pe Litoral. Nu este singura locatie care ofera spectacole cu nestinari, inteleg ca sunt mai multe din zona, dar probabil toate sunt la fel.

In primul rand, trebuie sa spun ca satul Bata este undeva in the middle of nowhere. Dar zona e pitoreasca, iar complexul este bine pus la punct. Am fost asteptati de o tanti cu paine (se pare ca obiceiul cu sarea era doar la noi) si un nene cu cimpoiul atat de iubit de bulgari imbracati in costume nationale. Inauntru, este o locatie pur turistica – cu magazin de suveniruri, cu o capela, cu un spatiu unde au loc spectacole.

Cand am ajuns la locatie, erau niste clowni care ii distrau pe copii. Si ii distrau bine, copiii pareau de-a dreptul incantati. Ne-am asezat la masa, in pachet este inclusa si o masa din bucataria bulgareasca. Nu pot spune ca este o experienta gastronomica de neuitat, dar mancarea e OK. In mod spectaculos, vinul de casa e la liber – exista doua butoiase, unul cu vin alb si altul cu vin rosu din care te poti autoservi. Unii se pare ca s-au autoservit prea mult, asa ca au intrat la joc in mijlocul show-ului si au trebuit sa fie indepartati cu gentilete.

Dupa spectacolul de distrat copiii, a urmat un spectacol de dansuri si muzica traditionala bulgareasca – cei de varsta mea care se uitau “la bulgari” isi pot aduce aminte de tipaturile tipice muzicii populare de la sud de Dunare, dar costumele erau faine, dansurile saltarete, oamenii au fost invitati la dans la final, o seara agreabila. Dar eu nu venisem pentru asta, venisem pentru nestinari, asteptam momentul in care sa apara jarul si dansatorul sau dansatoarea desculta. Dar acest show nu are loc unde au avut loc dansurile, ci undeva langa, in spatele scenei principale intr-o zona intunecata. Norocul meu cu Desi, zana care s-a ocupat de infotrip care mi-a aratat unde avea sa fie ceremonialul de mers pe jaratec.

In primul rand, am descoperit o doamna la vreo 50 ani plus as zice eu, imbracata in costum popular bulgaresc. In spatele scenei, s-a turnat niste jar aprins pe care ea l-a intins cu atentie pe tot platoul. Apoi, s-a dus la capela unde in liniste si in solitudine (nu eram decat eu pe acolo care o trollam sa vad ce face), si-a luat icoana cu Sf. Constantin si Elena si a inceput sa se pregateasca. Citisem eu pe undeva ca de fapt nestinari intra in transa, dar sincer nu mi s-a parut nici o secunda ca ar fi intrat in transa – se ruga, medita, tot ridica icoana aceea, dar nu mi s-a parut sa intre in transa. Si m-am prins ca era momentul sa prind un loc bun de unde sa pot urmari dansul descult pe jaratec

M-am dus in zona de masa unde erau colegii mei si le-am spus – hai sa ne luam locurile in primire. Si nici nu ne-am asezat bine in primul rand ca, deodata au inceput sa vina toti – cred ca pot intra la spectacol pana la 250 oameni, dar fiind inceput de iunie, nu era full pana la intreaga capacitate. Asa ca daca va duceti in sezon, cu atat mai mult, incercati sa luati loc in fata din timp.

Dansul pe jar este intr-adevar straniu. Nu stiu cat de mult frige, dar jarul acela stralucea in intunericul noptii, iar doamna cu icoana in maini se plimba ca si cum nimic nu ar fi fost sub talpile ei. Evident, a introdus si niste momente mai distractive in program – a carat cativa copii in brate. Parea ca nimic nu o deranjeaza, ca totul este ca o plimbare obisnuita. A cerut doar sa nu folosim flash-ul de la telefoane sau aparate foto, lucru care evident nu a fost respectat. Nu stiu exact cum face. Are piele de elefant pe talpi ? Are un strat de cenusa protector pe talpi ? Oricum, ritualul se desfasoara in obscuritate pentru a vedea clar jarul si nu pot sa vezi cu atentie daca are sau nu cenusa pe talpi. Ma rog, a fost straniu. Si m-a facut sa ma gandesc ca chiar mi-as dori sa ajung de un 3 iunie in satul Bulgari unde are loc ceremonialul original.

Duceti-va, chiar este interesant si nu este foarte scump. Exista cum ziceam pachete de transfer + cina + vin la liber + spectacole din Sunny Beach si din celelalte statiuni de pe Litoral, am vazut ca excursia costa 50 leva (25 euro). Eu zic ca merita !

Cum ziceam, am avut parte de aceste experiente alaturi de un grup de bloggeri / vloggeri. Puteti citi mai multe despre castelul Ravadinovo la Ana si Mirela, iar despre diversele atractii din regiunea Burgas, puteti citi la Tuktuk. Mirela a dedicat un articol special si Insulei Sf. Anastasia.

Nota

Am fost invitat in zona Litoralului de Sud de Desi de la Palm Beach Hotel cu sprijinul Primariilor din Pomorie, Sozopol si Nesebar (care are un super-sediu unde am prins si o expozitie de martipan). Teddy Kam, unul dintre cei mai mari operatori turistici din sudul Litoralului bulgaresc ne-a ajutat cu transportul si a fost permanent la dispozitia noastra – zi si noapte (Blagadarya, Zdravko !)

Imagini Sf. Anastasia – Burgas

Birou de Informatii ca in portul Burgas nu a vazut toata Romania !

Vasul pentru Sf. Anastasia

Portul Burgas

Portul de pasageri

Ne apropiem de Sf. Anastasia

Care cam asa arata… un platou un pic deasupra marii

Fosta manastire, transformata in puscarie si acum in obiectiv turistic

Mica plaja

Spre manastire

Farul este obiectiv militar

Prin muzeu

Expozitie icoane

Fosta biserica din complexul monastic

Vrei sa stai pe insula ? Nici o problema, exista un mini-hotel

Ceaiul insulei

Castelul Ravadinovo

Ravadinovo – castelul de poveste de langa Sozopol

Cam asa arata tot complexul. In spate, se afla aqua-parkul

Un leu la intrare

Aduce a Praga. Un soi

Cavalerii Transformers

Statuia proprietarului troneaza la intrare

Pavilioane pentru diverse functiuni

Un pic de Japonie bulgareasca

Cusca paunilor

Unde saracii pauni stau mega-inghesuiti

Cu chiu si vai, pot sa-si deschida coada

Lacul castelului

Biserica si o nimfa al lui Dionysos

Biserica Sf. Gheorghe din Ravadinovo

Jiltul probabil al patriarhului

Fata goala pe monstru

Alaturi de Sf. Gheorghe aratand a Ahile

Crama

Galeria de Arta

Cu „de toate” – de la Van Gogh la jilturi

Imagini Nestinari

Intampinati cu paine si cimpoi

In deschidere, un foarte gustat spectacol pentru copii

Sa curga vinuuuuuu

A urmat un spectacol folcloric bulgaresc

In spatele scenei principale, se pregatea jarul

Doamna nestinari se pregatea langa capela

Iar inceputul este cu icoana Sf. Constantin si Elena in mana

Si-a pregatit cu minutiozitate „terenul” de jar

Si apoi a calcat pe jar minute in sir…