Regiunea Marmaris

Pentru o zi am avut o masina la dispozitie pentru a descoperi regiunea Marmaris. Daca in oras era usor de ajuns, numeroase dolmus-uri (microbuze) treceau prin fata hotelului, pentru restul regiunii, chiar iti trebuia o masina. Evident, ca in orice colt turistic de lume, sa gasesti o masina de inchiriat este usor – te poti adresa la hotel, la orice agentie de turism din oras sau sa gasesti direct agentii de rent-a-car. Nu mi-aduc aminte sa fi vazut in Icmeler, nici nu am cautat, dar prin Marmaris am vazut cateva agentii de inchiriat masini. Preturile incepeau de undeva de la 35 euro pe zi, evident, depinde de numarul de zile, de masina, de sezon, sunt multe variabile. Benzina in Turcia era cea mai scumpa din Europa inainte de pandemie, dar acum, probabil mai degraba din cauza crizei economice catastrofale in care se afla tara si a devaluarii galopante a lirei turcesti, guvernul a decis sa mai scada un pic preturile … erau doar o idee peste Romania.

Cum spuneam, hotelul meu era undeva intre Marmaris si Icmeler, asa ca am pornit-o spre Icmeler, evident fara a mai intra in statiune. Fusesem deja cu vreo doua zile inainte pe jos de la hotel. Discutasem sa facem o tura circulara in zona si bifasem niste locuri care voiam sa le vad. Evident, ca de obicei, au mai ramas niste locuri in afara programului, dar asta se intampla intotdeauna. Niciodata nu e timp destul.

Am avut o Dacie la dispozitie, asa ca m-am simtit ca acasa :). Dupa ce am trecut de Icmeler, am inceput sa urcam dealurile acelea caracteristice zonei Marmaris. Din pacate, o buna parte din munte a fost clar afectat de un incendiu de padure – peste tot erau arbori arsi si dealuri care pareau ca o vor lua la vale in lipsa de radacini. Dar dupa ce am trecut varful dealului, deodata ne-a aparut in fata o panorama demna de savurat – muntii, marea si la picioarele muntelui, o localitate minunat plasata. Se numeste Turunc. Evident, era prima oprire (exceptand opririle pentru fotografii sus pe munte).

Turunc este o localitate extrem de linistita unde turismul a inceput sa se dezvolte incet, incet. Nu are agitatia si distractia din Marmaris, nu are dimensiunile din Icmeler, are, cumva atmosfera de mic orasel, aproape rural unde viata curge molcom si unde nu poti decat sa te odihnesti si cam atat. Evident, si aici, agentiile de turism iti vor oferi tot soiul de experiente, exista chiar si un ferry care face legatura direct cu orasul Marmaris de cateva ori pe zi, dar toata atmosfera este de oras mic nederanjat prea mult de turism. Evident, exista cateva restaurante si magazine cu fake-uri, plaja, liniste si soare. Exista si o promenada de-a lungul tarmului unde sunt trase cateva vase a caror capitani sunt gata sa plimbe turistii si cam atat. Totul este despre liniste, atmosfera de oras mic si viata la viteza intai.

Amos este unul din orasele antice grecesti care se insira pe coasta Marii Egee si Mediterane de la Constantinopol pana dincolo de Antalya. Nu a fost un oras prea mare, a fost o colonie minora a celor din Rhodos, iar ruinele de astazi sunt destul de limitate. Cele mai spectaculoase urme sunt cele ale unui teatru grecesc, ca de obicei, cu o panorama exceptionala spre mare. Nu este considerat un sit istoric prea important, asa ca intrarea este gratis si nu era absolut nimeni la intrare – nici macar vreun gardian. Dar merita vazut – este cocotat sus, pe un deal care domina o buna parte din panorama plajelor, poti vedea de asemenea niste ziduri destul de bine pastrate si mai ales teatrul grec. Si foarte liniste :).

Urmatoarea oprire a fost intr-un sat anonim numit Osmanyie. Ar fi fost cu adevarat anonim daca nu ar fi fost centrul producator de miere al regiunii. Toate lumea din Marmaris cand ii intrebam de Osmanyie, automat imi spuneau ca e cea mai buna miere din tara. Nu stiu daca e asa (nu sunt un degustator de miere), dar e foarte interesant ca aici s-a construit un amplu muzeu al mierii – o cladire disproportionat de mare unde apar tot soiul de obiecte folosite din vechime de catre apicultori, dar si citate din Ataturk. Evident, exista si un magazin plin cu tot soiul de produse din miere – nu doar miere bruta, cat si propolis, faguri, etc, inca o dovada a faptului ca turcii creeaza turism din orice. Cum ziceam, satul ar fi fost complet anonim daca nu ar fi fost centrul apicol al regiunii si nu ar fi construit acest muzeu.

A urmat Bayir, un sat care as fi jurat ca e pe vreo insula greceasca. Fix aceleasi cladiri, aceeasi atmosfera, aceeasi piata centrala cu oameni stand la terase, un copac istoric (principalul obiectiv turistic din oras exceptand cateva magazine cu suveniruri, singura diferenta fiind ca in loc de biserica din centru, este o moschee nou nouta (sau recent renovata). De altfel intreaga regiune mi-a dat asa o senzatie de Grecia… si din punct de vedere turistic – regiunea Marmaris nu este locul unde sa zaci in vreun all inclusive, este locul unde sa te plimbi, sa vizitezi, sa explorezi, sa mananci. De fapt si eu am mancat la un mic restaurant (era sa zic o mica taverna) unde patron era un nene cu barba alba si care mi-a fost introdus ca este Haj – adica un musulman care a facut pelerinajul la Mecca, un lucru de mare onoare intr-o tara precum Turcia. Si un tip zambitor de altfel.

Dupa tura prin zonele rurale din interiorul peninsulei, am ajuns din nou pe malul marii, si am vazut de sus, de pe sosea o panorama absolut senzationala. Desi nu am coborat in oraselul Selimyie, am stat minute in sir sa admir apa aceea albastruie, insulele, muntii, florile si ambarcatiunile dintr-un golf de un pitoresc aparte… Nu prea m-am dezlipit usor, dar stiam ca urmeaza o cascada si cum mie imi plac mult cascadele, am decis sa petrec mai mult timp acolo.

Cascada Turgut este indiscutabil unul din principalele obiective turistice din zona. Daca in celelalte localitati, nu era prea multa agitatie (la Amos am fost chiar singur), aici era o ingramadeala de jeep-uri descoperite cu zeci si zeci de turisti. Una din experientele cele mai populare din Marmaris este asa-numitul jeep safari unde turistii sunt plimbati prin tot soiul de zone rurale din regiune – mai ales off-road, evident, de aceea este jeep safari, iar cascada Turgut este pe lista tuturor companiilor care ofera tipul acesta de experienta. Cand am sosit eu, cred ca toti excursionistii din ziua respectiva erau acolo. Cascada este undeva in interior, intr-o zona cu alura muntoasa (nu stiu care e altitudinea inaltimilor de acolo, probabil nu cine stie ce, dar alura este de munte), iar dupa parcarea arhi-aglomerata am ajuns intr-o zona incredibil de racoroasa – cred ca este refugiul ideal pe vreme de vara.

Cascada nu este prea inalta, nu stiu daca are mai mult de 5 metri, dar lacul format la baza ei este chiar fain… plus plimbandu-te cu picioarele goale prin apa racoroasa de munte este o incantare. Luati-va insa slapi sau papuci de apa pentru ca sunt destule pietre prin apa. Atractia numarul 1 este saritura de sus, de langa varful cascadei. In ciuda unui mare semn scris bilingv, in tuceste si englezeste, este mare inghesuiala la saritul in apa – fete si baieti, nu conteaza sar cu mare spor… Toti erau veniti cu jeep safari si cand s-a dat semnalul de plecare, parca s-au teleportat toti. Deodata zona a devenit pustie. Ce turisti ascultatori, un deliciu pentru orice ghid de turism.

Jesus Beach (Plaja Isus) – un alt loc popular de vizita este din nou o mare gaselnita de marketing. Ganditi-va ca langa un mic orasel construit in jurul unui golf, se afla o limba de nisip neasteptat de lunga care leaga una din plaje de mijlocul golfului. In mod normal, cu cat te indepartezi de mal, apa ar trebui sa fie mai adanca, dar aici nu e cazul. Practic, mergi prin apa, iar apa cu greu trece mai sus de glezne (nici pomeneala sa te uzi la genunchi). Asa ca cineva a botezat-o Plaja Isus, facand referire la legenda prin care Isus mergea pe apa. Si asa musulmani sau crestini, sute sau mii de turisti vin aici zilnic pentru “a merge pe apa”. E o incantare ca apa e calda, iar acea zona cu nisip nu este foarte ingusta… nu e nevoie sa mergi in sir indian cu nu stiu cati turisti, poti sa si deviezi, fara teama de a te uda mai sus de glezne. Pe plaja am vazut singura camila de pe Litoralul din Marmaris unde turistii o pot calari pentru cateva minute. Soferul meu parea de-a dreptul fascinat de camila, cat timp am jucat rolul lui Isus, a stat lipit de camila, probabil incercand sa-l convinga pe stapanul ei sa-l lase si pe el… Si am stat destul de mult, apa era wow.

Si cu putin inainte de a reveni la hotel, ne-am oprit intr-un punct de belvedere de unde poti admira tot orasul Marmaris – din nou, unul din acele locuri unde pozezi la foc automat si nu te mai saturi sa admire azuriul marii, albul orasului si verdele vegetatiei de pe dealurile din Marmaris.

Sincer, nu stiu in cat timp a trecut timpul, dar, da, mi-a luat o buna parte din zi. O zi fermecatoare, o zi care m-a bucurat mult, o zi care v-o doresc si voua !

Nota

Am fost pe Riviera turceasca la invitatia Hello Holidays care opereaza saptamanal (duminica) zboruri charter directe din Bucuresti spre aeroportul Dalaman. Din Dalaman, Marmaris este la circa 1:30 – 2 ore de mers pe un drum expres impecabil, iar Hello Holidays ofera si transferul de la si la aeroport in pret. Alternativ, Hello Holidays ofera transport cu autocarul din Romania pana la Marmaris, iar preturile sunt ceva mai mici decat cu avionul.

Toate ofertele Hello Holidays pentru Marmaris le gasesti aici ––> Sejur Marmaris 

Imagini regiunea Marmaris

Orka Lotus Hotel – gazda mea din Marmaris

La drum ! Ca de obicei, drumuri foarte bune !

Statiunea Icmeler

Pe aici a ars recent padurea 🙁

Turunc

Atmosfera linistita de orasel

Intre munte si mare

In port, putine barci

Promenada destul de mica, dar curata

Vaporul leaga Turunc de orasul Marmaris

Baremi sunt onesti 🙂

In vechiul oras grecesc Amos… ce panorame 😉

Vechiul teatru grec

Si o vedere de sus, din drona

Muzeul Mierii din Osmanyie

Stupi de-a lungul istoriei

Si un magazin cu de toate

Un respectat haj – am mancat la resturantul lui

Satul Bayir, zici ca esti in Grecia. Inclusiv culorile la case 🙂

Steagul ce iti mai reaminteste ca esti in Turcia

Principalul obiectiv turistic – un copac multi-secular

Suleymanyie si minunata sa panorama

La cascada Turgut au sosit toate masinile din jeep safari

Foarte racoare pe drumul spre cascada

Nu e foarte inalta

Asa ca sut multi saritori… fix langa atentionarea „Do not jump” 🙂

O racoare divina 🙂

Pleaca si cei din jeep safari

Jesus beach – unde oamenii pot pasi pe apa 🙂

De fapt o limba de nisip foarte inalta

Pasind ca Isus 🙂

Si singura camila pe care am vazut-o in zona Marmaris. Nu zic, posibil sa fie mai multe

Orasul Marmaris

Strazile din Turcia ofera tot soiul de imagini haioase 🙂