In momentul in care am scris pe Facebook ca merg si la Fethiye, am primit numeroase recomandari de la urmaritori sa nu ratez zona Oludeniz. Le multumesc si acuma pentru ca toti au avut o mare dreptate – Oludeniz este o zona absolut fantastica, indiscutabil, cea mai frumoasa zona pe care am vazut-o acum in excursia mea de pe Riviera Turca. Situata intre niste munti falnici (masivul Babadag are aproape 2000 metri) si o mare unde poti descoperi nenumarate nuante de albastru pana aproape de verde, Oludeniz a fost zona de care m-am indragostit iremediabil. Si daca cineva imi spune ca ma poate teleporta oriunde vreau eu pe Litoralul turcesc, doar sa aleg, as alege fara sa clipesc OLUDENIZ.
Pentru 3 nopti, am stat intr-un resort nou nout langa Fethiye numit Liberty Fabay. Da, resortul era amplu, Turkish-style, o gramada de piscine, atractii, activitati, plaja, mare, dar eu nu sunt omul sa zac la plaja, asa ca am tulit-o in ambele zile complete pe care le-am avut in Fethyie si m-am bucurat de mare si piscine in zilele in care am calatorit (venind din Marmaris si plecand spre Kusadasi). Asa ca sa va povestesc unde am fost si ce am facut in ziua dedicate Oludeniz.
Deci dupa ce am evitat Fethyie prin suburbii, prima oprire am avut-o la telecabina pentru muntele Babadag (da, are fix acelasi nume ca un orasel din Dobrogea) care in turceste inseamna “Tatal muntilor”. Si chiar este tatal muntilor cum se profileaza la orizont, mandru, cu picioarele in apa turcoaz a Marii Egee. Este o telecabina noua, inaugurata in 2021, dovedind ca turcii continua sa investeasca activ in turism si sa investeasca bine. Totul este modern, nou, curat si bine aranjat. Pretul unui bilet dus-intors este de 140 lire (aproape 8 euro), dar datorita inflatiei si devaluarii galopante a lirei turcesti, este posibil ca acum, la o luna dupa vizita mea in zona, pretul sa se fi schimbat in lire turcesti, dar probabil tot in jur de 8 euro se va invarti tariful.
Traseul este format din 2 parti – o calatorie cu o telecabina de mici dimensiuni pana la 1700 metri si apoi cu un teleferic deschis pana in varf, la aproape 2000 metri. Atentie – telefericul functioneaza doar intre orele 13:00 – 19:30, iar telecabina intre 8:00 – 20:00 si cum eu am fost la primele ore ale diminetii, nu am prins si telefericul, dar privelistea este incredibila pe tot drumul pana la 1700 metri, si evident, si sus, la 1700 metri.
In principiu, faci cam 16 minute pana la 1700 metri, dar eu am facut mai mult pentru ca telecabina s-a mai oprit pe drum, nu stiu exact din ce motive. Am ales sa merg dimineata pentru ca atunci soarele bate plaja Oludeniz dinspre munte si poti vedea cele mai frumoase panorame si, desigur sa faci cele mai bune poze. Daca as fi stiut ca telefericul porneste de la 13:00 poate as fi stat pana la 13:00 si as fi vazut altceva inainte, dar asta e. Data viitoare. Am fost fericit cu ce am vazut si trait.
Cum am zis, drumul telecabinei este magnific – pe langa incredibila panorama a marii si lagunei albastre de la Oludeniz, telecabina se apropie in mod spectaculos de niste stanci. Mai exista o statie intermediara la 1200 metri, dar mi s-a spus ca acolo se dau jos doar parapantistii si am vazut si un amfiteatru – or fi si ceva spectacole din cand in cand. Si daca am scris cuvantul “parapantist”, atunci trebuie sa stiti ca Oludeniz este THE PLACE pentru parapanta in Turcia. Asa cum Cappadocia este capitala baloanelor cu aer cald din Turcia (si chiar din lume, as putea spune), capitala turca a parapantei este la Oludeniz. Cat timp am stat in Oludeniz – atat pe munte, cat si in oras, sute de parapantisti s-au inaltat de pe muntele Babadag si au aterizat circa 45 minute mai tarziu langa principala strada de promenada din orasel. Evident, daca stii sa sari cu parapanta si ai certificare, poti sa sari si singur (am vazut numerosi fani), dar daca nu stii, poti sari in bratele unui instructor si in afara de un pic de fuga la decolare, stai chill si savurezi zborul. Am mai facut de 2 ori parapanta (evident, in bratele unui instructor) la Rio de Janeiro si Pokhara, Nepal unde am avut un parapantist turc sastisit de Nepal si care de abia astepta sa se intoarca la Oludeniz unde el zicea ca e Paradisul. Nu il pot contrazice.
Sus, la 1700 metri, se afla un restaurant, vreo doua iazuri cu pesti colorati si o panorama 360 grade absolut superba – atat spre mare in larg, spre Laguna Albastra, spre muntii Taurus… un paradis, este locul ideal sa stai sa bei sau chiar sa mananci ceva si sa te bucuri de frumusetea locului.
Sincer, as fi dedicat o zi intreaga zonei Babadag. In primul rand as fi sarit cu parapanta (in Oludeniz am vazut afisate preturi la 120 lire englezesti – imi e neclar de ce prin Turcia sunt afisate preturi in valuta asta exotica, deci sigur gasesti la 120 euro, dar preturile pot creste semnificativ in sezon cand sunt mai mult turisti decat la mijloc de iunie), apoi m-as fi intors cu telecabina (eventual + teleferic spre varf) pentru a cobora pe jos… cu un finish binemeritat in apele turcoaz ale Marii Egee. Dar cum din pacate, nu am avut timp, am facut doar tura cu telecabina pe care v-o recomand din inima. Cum ziceam, timpul fiind limitat, mai aveam multe de vazut prin zona si urmatoarea oprire a fost la ….
Valea Fluturilor. Am mers cu masina de-a lungul coastei, pe buza muntelui pana intr-un loc de unde poti vedea de sus o plaja superba incadrata de versanti stancosi si o mare unde descoperi mai mult de 50 de forme de albastru. Automat, mi-am adus aminte de plaja Navagio din Zakynthos si la fel ca in cazul Navagio, poti ajunge aici doar cu barca. Daca vrei sa mergi pe Valea Fluturilor, trebuie sa iei o barca din Oludeniz – nu va fie frica, orb sa fi si tot le gasesti si de acolo poti sa o iei la pas prin niste chei, in zone cu cascade unde mai ales in iunie poti gasi o gramada de fluturi.
Statiunea Oludeniz – am citit pe undeva ca Oludeniz a fost “descoperit” de niste tineri turisti germani care bantuiau pe coasta Turciei in cautare de zone pitoresti, dar salbatice. Asa ar fi descoperit Laguna Albastra si dupa ei, cateva milioane bune de turisti. Localitatea Oludeniz nu este ceva “ca la cinema”, dar poti gasi resturante bune, agentii de turism, hoteluri de toate stelele, magazine cu tot ce vrei si ca peste tot in Turcia, produse fake. Ca vorbind de fake-uri, in plin centru la doi pasi de plaja am gasit si un supermarket … fake. Care se numeste I.iDi. … un Lidl fake :). Produsele din interior sunt posibil unele adevarate, dar nu bag mana in foc daca nu gasiti acolo Cola-Coca sau Panta… Plaja insa este lata si foarte frumoasa – locuri cu sezlonguri intercalate cu cele de stat la cearsaf, superba panorama a muntelui Babadag si o mare de neuitat…
Laguna Blue – daca te urci sus pe muntele Babadag, nu poti sa-ti desprinzi privirea de la Laguna Blue. Oludeniz a aparut in jurul acestei lagune, formata dintr-o limba de pamant, mai degraba nisip care a obturat in mare parte un golf, iar in “spatele” ei a aparut aceasta laguna. Ce e fain este ca barcilor cu motor nu le este permis accesul in laguna, ci doar caiace sau standup paddle pentru a evita poluarea sonora.
Limba de pamant este o zona de plaja integrata – eu nu am platit nimic sa intru, dar am vazut pe unele site-uri ca ar costa 5 lire (adica un pic peste 1 leu), dar in interior poti sa consumi doar daca platesti cu cardul sau daca iti achizitionezi un card al locatiei pe care iti pui diversele cheltuieli – no cash, please. Poti sa stai linistit toata ziua pentru ca vei gasi restaurante, baruri, centre de sporturi acvatice, tot ce vrei intr-un peisaj de poveste. Inclusiv o parcare ampla. Plaja este cu pietris foarte marunt, nu de nisip, dar nici o problema, chiar si talpile cele mai fine nu vor fi deranjate. Exista doua parti – una spre laguna, cu apa extrem de linistita ca un lac, si partea spre mare unde mai bate cate un val. Plajele sunt ample si presupun ca chiar daca toti turistii din Oludeniz s-ar buluci aici, tot va fi o gramada de loc. Zona este plina cu pini care aduc un pic de umbra si aer mai fresh intr-o zi mult prea insorita.
Orasul abandonat Kayakoy (Livissi) – nu foarte departe de statiunea Oludeniz, practic de cealalta parte a unui deal care domina statiunea, se afla un oras abandonat. Un oras locuit de greci timp de milenii a fost complet evacuat in 1923 cand a avut loc schimbul de populatie intre Grecia si Turcia dupa razboiul greco-turc. Satul Livissi care existase inclusiv in antichitate sub numele de Karmilissos avea aproape 6500 de locuitori inainte de primul razboi mondial, dar masacrele anti-crestine din primul razboi mondial, culminand cu schimbul de populatie a dus la depopularea rapida a acestui prosper oras multi-milenar. A fost complet abandonat acum aproape 100 ani, dar cladirile (marea majoritate in ruina) au ramas in picioare.
Am luat la pas acest oras, aducandu-mi aminte de alte orase incremenite in timp de la Pompei la Varosha. Este o atmosfera stranie sa urci pe vechile ulite ale satului, sa te uiti la zidurile caselor, ale bisericilor, ale tavernelor abandonate, incercand sa-ti imaginezi povestile acelor oameni, sa-ti imaginezi copiii alergand prin tot orasul, magarii carand poveri spre partea de sus a localitatii, oamenii iesind la un pahar de vin in vreo piata si punand tara la cale. Livissi a fost construit pe dealuri, asa ca panoramele cu orasul – fantoma sunt garantate. Ca peste tot in Grecia, cele mai inalte dealuri au fost rezervate unor mici biserici si capele – in Livissi exista si o mica citadela. Am urcat pana la ruinele unei bisericute de unde se vede marea cea albastra. Oare cate femei sau copii nu s-au urcat aici sa vada daca iubitul, sotul sau tatal lor vine din peregrinarile lor pe mare ?
Per ansamblu, este un loc trist. Un loc cu povesti, un loc abandonat, un loc care traieste doar in scrieri, nici in amintiri, foarte probabil nu mai este in viata nimeni care sa-si aminteasca de un Livissi viu. Dar este un loc care urla ca pacea este poate lucrul cel mai de pret pentru o comunitate. Un oras-fantoma care merita vizitat.
Poate am incheiat povestea pe un ton sumbru, dar trebuie sa revin si sa va mai spun inca odata. Daca m-as intoarce undeva in zona, 100% as alege Oludeniz. It’s just magic …
Nota
Am fost pe Riviera turceasca la invitatia Hello Holidays care opereaza saptamanal (duminica) zboruri charter directe din Bucuresti spre aeroportul Dalaman. Din Dalaman, Fethyie este la maxim 1 ora de mers pe un drum expres impecabil, iar Hello Holidays ofera si transferul de la si la aeroport in pretul pachetului. Puteti gasi oferte in Oludeniz in lista de oferte de Fethiye (practic, Oludeniz este o suburbia a Fethiye, asa cum e Mamaia pentru Constanta – sunt 10 km din centrul statiunii Oludeniz pana in centrul orasului Fethiye)
Toate ofertele Hello Holidays pentru Fethyie le gasesti aici ––> Sejur Fethiye
Imagini Oludeniz
Soseaua de centura din Fethiye
Casa telecabinei
Telecabina Oludeniz – Babadag: tarife (iunie 2022) si orar
Hey Ho, Let’s Go !
Statiunea Oludeniz – intre mare, dealuri si munte
In telecabina. In dreapta, o suburbie a Fethiye, in stanga, Oludeniz
Celebra laguna albastra vazuta din telecabina
In zbor pe muntele Babadag
Telecabina mea privata 🙂
Casa telecabinei de la cota 1700
Oludeniz – paradisul parapantistilor
Telescaunul intre cotele 1700 si 1900 metri nu functiona inca
Restaurantul de la 1700 metri
Asa se vede Laguna Blue de la restaurant
Cota 1200
spre Oludeniz
Doamne, ce culoare are apa pe Riviera Turca !
Plaja vaii fluturilor vazuta de sus
Hello, drony !
Plaja principala din Oludeniz
Strada principala din statiune
Un Lidl fake
Tarife de excursii. Straniu, preturile sunt exprimate in exotica lira sterlina
Zona de plaja Laguna Blue
Plaja Oludeniz – ampla !
Plaja vazuta de aproape
La Laguna Blue ai o groaza de facilitati
Nu am ratat niste sucuri naturale facute pe loc
Lavissi (sau Kayakoy in turceste), orasul grec abandonat in 1923
Era o localitate prospera judecand dupa marimea caselor
Panorama de pe unul din dealurile care dominau orasul
Trist…
Sic transit gloria mundi…
Marea Egee prin fereastra unei biserici abandonate
Prin zona, sunt cresuti si … struti !
Orasul Fethyie
