Daca ajungi pe coasta turceasca, aproape in fiecare zona turistica, fie ca e Bodrum, Fethiye sau Marmaris in oferta de tururi si experiente, vei descoperi invariabil si “jeep safari”. Evident, pachetele nu sunt identice – exista atractii diferite in functie de regiune si inteleg ca chiar in cazul aceleasi regiuni, sunt diverse optiuni – am citit despre jeep safari-uri facute de diverse companii si mergeai in locuri diferite. De exemplu, in regiunea Fethiye, unele ofera vizita la orasul antic Tlos si relaxare intr-un parc national, altele excursii prin sate pe drumuri neamenajate, in fine, in cazul meu am fost la o cascada numita Gizlikent mergand prin apa. Un lucru este sigur – toate au in comun vizitarea canionului Saklikent si batai cu apa intre ocupantii din diverse masini :). Iar intr-o zi cu soare si foarte calda, bataia cu apa este extrem de racoritoare pe langa ca e complet distractiva. Pentru oameni in toata puterea cuvantului dati in mintea copiilor :).
Inceputul a fost pasnic la intrarea in hotel unde ne-au asteptat 2 jeepuri descoperite. Am plecat spre garajul companiei care se ocupa de jeep safari – in cazul meu Cadianda Jeep Safari – ghidul s-a laudat ca sunt in business de 20 ani si ca stiu ce fac. Sunt absolut convins. Aici, in parcare mai erau si alte grupuri, pana la urma s-au impartit masinile, eu am nimerit nu intr-un jeep, ci intr-un van… deci Cadianda Van Safari – dar tot asa, decapotabila, in aer liber, in plin soare (sapca a fost un aliat pretios). Pretul nu este mare datorita competitiei – cam 20 euro pentru toata experienta, dar evident apar niste extras – 40 lire (2 euro si un pic) pentru un “pistol cu apa”, 50 lire (circa 2,50 euro) pentru o aparatoare de telefon mobil si 60 lire (3 euro) pentru niste pantofi de apa cu adevarat de unica folosinta. Pantofi aveam, asa ca am scos 90 lire pentru aparatoare si pistol. Galetile pline cu apa au fost gratuite si incarcate in fiecare autovehicul. La drum !
Am pornit avantat spre zona de safari pe drumul expres care duce spre Antalya. Pe drum ni s-a explicat ca nu putem sa ne batem cu apa in timp ce suntem in zone locuite sa nu-i udam pe localnici, dar cica uneori localnicii pot sa se bage la “lupta”. Si de fapt debutul l-am facut in momentul in care un nene din pridvorul casei lui a inceput razboiul, stropindu-ne zdravan cu un furtun… a fost botezul apei. Vor urma “lupte” permanente cu masinile de langa noi – incarca arma, trage, fereste-te, incarca din nou, trage… Stiu, pare o prosteala de copii mici, dar uneori e minunat sa scoti copilul din tine. Thailandezii fac asta in fiecare an de Songkran (Anul Nou Thailandez). Traditional, Songkranul marcheaza trecerea de la sezonul calduros-uscat la cel ploios, iar credinciosii ies in masa sa ude statuile lui Buda pentru a-l indupleca sa trimita musonul, sa fie o gramada de ploaie, sa se faca orezul. Insusi regele pe vremuri se ducea sa-l ude pe Buda de Smarald, cea mai sacra statuie din intreg Regatul. Acum ca regele s-a mutat in Bavaria nu stiu daca mai vine pentru eveniment sau trimite un reprezentant. Din acest obicei religios s-a dezvoltat nebunia care cuprinde Thailanda de Songkran cand toti se “impusca” cu apa pe strazi – turistii si mai ales turistele straine fiind tinta principala. Ei bine, in Fethiye, are loc Songkran in fiecare zi, evident de cand este cald.
Desi nu era nici ora 12:00, prima oprire a fost pentru … pranz. Nu stiu exact care a fost aranjamentul, oricum am fost intrebati in avans ce vrem – pui sau peste, iar mancarea era deja gata cand am sosit. Nu pot spune ca e o experienta gastronomica memorabila, cel mai bun fel a fost sucul de rodii, dar cel putin am avut burta plina.
Urmatoarea oprire a fost la impresionantul canion Saklikent. Imaginati-va o fractura intr-un munte masiv, sapata din greu de milenii de un rau repede, iar tu plimbandu-te prin apa namoloasa, dar racoroasa de munte. Inainte de a merge spre canion, am putut alege sa facem si un soi de rafting pe niste cauciucuri, mai precis un soi de tubing atat de popular in Laos, dar nimeni din grup nu a vrut, deci am plecat direct spre Saklikent (intrare 13 lire – 0,70 euro, dar pretul se schimba frecvent datorita inflatiei galopante din Turcia). Dupa cativa pasi facuti pe un pod suspendat prin chei, am ajuns intr-o zona mai larga unde evident se aflau numeroase magazine. Urma marea incercare – traversarea pe la buzele unei cascade. Cascada nu e cine stie ce monumentala, e destul de plata, dar accelereaza apa care curge din munte si de multe ori e greu sa te tii pe picioare cand treci prin dreptul ei. Nici o problema, turcii s-au gandit si la acest aspect, asa ca te poti tine vanjos de o sfoara pana scapi de fluxul puternic al cascadei. Dupa o zona chiar ingusta, te trezesti departe de freamatul cascadei in mijlocul canionului. Este incredibil – mergi cu picioarele prin apa pana undeva sub genunchi, cu tapile pe un namol moale si care se spune ca are ceva proprietati curative (sau eventual face bine la piele pentru ca numerosi turisti turci nu ratau ocazia sa se frece cu namol si sa mai ia si acasa, asa cum fac romanii la Techirghiol). Apa gri-namol, muntii aceia aproape verticali, cerul albastru, e una din acele privelisti greu de uitat.
Canionul ca atare continua mult si bine, pe unele bloguri am citit ca ar fi 12 km, pe altele ca ar fi 18 km, oricum, nu conteaza… e lung, tare lung si probabil daca ai tot timpul din lume l-ai parcurge pana la capat. Dar intr-o excursie jeep safari nu ai tot timpul din lume, de fapt eu m-am dus cel mai departe din grup… dar atmosfera e senzationala.
Si daca nu ai avut parte de prea mult namol la Saklikent, ei bine, urmatorul stop a fost la un soi de bazin unde puteai sa te freci cu namol cat vrei tu. Spre deosebire de Techirghiol unde namolul este recomandat pentru absolut orice boala din lume, cel de aici doar iti face pielea moale si catifelata. Un soi de Lenor pentru piele. Am incercat un pic, dar nu m-a distrat prea mult ideea sa ma rostogolesc prin namol ca ratanii asa ca am degajat rapid la dus unde am scos cea mai mare parte din namol (finalizarea procesului de dez-namolizare a avut loc cu adevarat seara la hotel in cada !).
A urmat si partea de un pic de adrenalina. Nu este inclus in pachetul de 20 euro, dar nu costa prea mult. Am avut de ales intre un ATV si buggie si cum buggie-urile mi se par mai cool si mai comfortabile, am decis sa par ca din Mad Max. Drumul a fost mai degraba pe sosele de tara, ici si colo cu denivelari (pare straniu, dar mai exista astfel de drumuri prin Turcia, nu doar autostrazi impecabile si poduri care nu se mai termina), un pic prin padure, dar a fost distractiv. Nu pot spune ca e cine stie ce adrenalina, dar a fost o pauza interesanta inainte de ultima tura…. Care evident a fost, cum altfel, prin apa.
Nu stiu care a fost experienta mai frumoasa – la canionul Saklikent sau la cascada Gizlikent. Dupa ce am coborat vreo suta si ceva de scari, am nimerit din nou in apa – dar daca la Saklikent, am mers in plin soare, aici am fost printr-o padure plina de racoare si sarm cu picioarele prin apa. Cumparasem niste pantofi de apa in Oludeniz care mi-au picat asa de bine ! Drumul e de circa 800 metri si se termina cu o cascada destul de inalta, dar nu extrem de mare… dar jucandu-se cu soarele, cu vegetatia, cu razele, este un loc minunat…
Cum ziceam, Jeep Safari Fetiye a fost o experienta care acum s-a transformat intr-o amintire… Una din acele de trecut pe raboj si de adus aminte cu placere din cand in cand.
Nota
Am fost pe Riviera turceasca la invitatia Hello Holidays care opereaza saptamanal (duminica) zboruri charter directe din Bucuresti spre aeroportul Dalaman. Din Dalaman, Fethyie este la maxim 1 ora de mers pe un drum expres impecabil, iar Hello Holidays ofera si transferul de la si la aeroport in pretul pachetului.
Toate ofertele Hello Holidays pentru Fethyie le gasesti aici ––> Sejur Fethiye
Imagini Jeep Safari – Fethiye
Dimineata, doua jeep-uri cuminti la iesirea din hotel
La drum !
La biroul agentiei, gata de inarmare
Jeep safari e de fapt van safari 🙂
Munitia este pregatita 🙂
La drum
Soseaua asta duce spre Antalya
Prima salva de artilerie vine de la un localnic 🙂
Inarmat pana in dinti
La luptaaaaa
Ne apropiem de Saklikent
Au iesit pe sosea 🙂
Resturantul pentru participantii la jeep safari
Chicken or fish ? Fish sa fie !
Poti sa faci si un pic de tubing
Daca nu, hai spre canion
Casa de bilete
Si am patruns in canion
Cu picioarele prin apa fresh
In dreptul cascadei, trebuie sa te tii sa nu te ia apa 🙂
Welcome to Saklikent !
Apa cuminte, dar namoloasa
La cules de namol tamaduitor
Inapoi. prin dreptul cascadei
La revedere, Saklikent, arati super !
Regiunea chiar e pitoreasca. Aici e punctul terminus pentru tubing
Cine vrea sa aibe pielea fina 🙂
Buggie time
Gata de plecare !
Oprire in crang – Mad Max varianta Fethiye
Ambuteiaj 🙂
Prin apa racoroasa spre cascada Gizlikent
O placere sa te plimbi prin apa cand afara e super cald
In fine, cascada Gizlikent !
Si drumul inapoi este pitoresc…
