Palatul Unger-Meyer Szeged

Undeva, in coltul de sud-est al Ungariei, la doi pasi de Serbia si la trei pasi de Romania, se afla orasul Szeged (sau Seghedin cum se numeste in romaneste) si este unul dintre principalele orase ale Ungariei. Intr-o tara unde Budapesta este atat de importanta (mai bine din 33% din locuitorii Ungariei traiesc in capitala si orasul genereaza mai bine de 40% din Produsul Intern Brut), intr-o tara atat de capitalo-centrica, Szeged este orasul al treilea ca marime si este faimos mai ales prin faptul ca aici s-a inventat salamul unguresc, celebrul brand Pick fiind creat in secolul XIX de un fiu al orasului.

Situat nu foarte departe de confluenta Tisei cu Muresul, cele doua rauri importante care strang aproape toate apele din Transilvania, nu e nici o mirare ca Szegedul a jucat un rol important din punct de vedere economic, si automat si politic. A fost colonie romana pe granita cu iazigii vorbitori de limba persana care in vremea Regelui dac Decebal traiau intre Tisa si Apuseni, mai apoi, se pare ca insusi marele lider hun Attilla si-a instalat capitala sa formata din corturi pe langa Szeged, iar prima oara orasul este cunoscut sub acest nume pe vremea regelui Bela al III-lea. Noul oras avea sa fie nimicit aproape complet in timpul navalirii tatare care practic a pulverizat Regatul Ungariei (Szeged a fost unul din multele orase rase de pe fata pamantului in acel an de gratie 1241), iar ulterior a fost capitala administrativa a unui sanjak otoman atunci cand Ungaria a fost cucerita de sultanul Soliman Magnificul.

Odata ce Szeged a devenit parte a Imperiului Habsburgic a inceput dezvoltarea economica – perioada austriaca este perioada de aur a orasului, dar ca peste tot, aceasta perioada de inflorire economica are si partile ei negre – in Szeged au fost numeroase procese ale asa-ziselor vrajitoare pana in 1744 care au ars pe ruguri instalate pe malul Tisei cu zecile. Dar pana la urma, la interventia Vienei, practica medievala a fost abolita undeva spre sfarsitul secolului.

Ca si Oradea, Subotica si multe alte orase din Imperiu, perioada dintre Revolutia de la 1848 pana la primul razboi mondial a adus o noua perioada de prosperitate – in toate aceasta perioada a fost pace in cea mai mare parte a Europei (mai putin in Balcanii care se eliberau de otomani), iar economia si orasele au prosperat. In aceasta perioada de Belle Epoque, Szegedul a trait cea mai mare tragedie de la navalirea tatarilor incoace – in martie 1879, a fost aproape distrus de apele furioase ale Tisei. Doar 265 cladiri din cele 5723 ale orasului au supravietuit apelor, dar interventia prompta si eficienta a autoritatilor a facut ca numarul de morti sa fie extrem de mic – doar 165 dintr-o populatie de 75.000 oameni. Imparatul austriac Franz Iosef a promis ca va reconstrui orasul mai mare, mai frumos si mai mandru decat era. Si cuvantul imperial al Vienei a fost respectat – Szeged a renascut nu as putea spune din propria cenuse pentru ca distrugerea a fost determinata de apa si nu de foc, iar frumosul centru de astazi desi la prima vedere ai zice ca are sute si sute de ani, a fost construit de fapt in ultimii 150 ani. Impunatoarea catedrala de 91 metri a orasului nu are nici 100 de ani, a fost finalizata in 1930, dar daca nu ai pune mana pe informatii, ai zice ca provine direct din Evul Mediu.

1879 este momentul de cotitura al Szegedului din toate punctele de vedere. Si turistii care ajung aici practic se bucura de un oras reconstruit ca la curte, cu palate si cladiri impozante, dupa un plan urbanistic bine pus la punct. Orasul vechi este flancat de Tisa pe o parte si de o sosea circulara aducand aminte de Ring-ul vienez pe cealalta parte. Dar daca Ring-ul vienez a aparut pe locurile unde se aflau zidurile cetatii ce au rezistat celebrului asediu de la 1783, aici, pe Ringul din Szeged, nu au fost ziduri de cetate… pur si simplu, planificatorii urbani au copiat exemplul Vienei. Si l-au copiat bine.

Un alt moment de cotitura pentru oras a fost anul 1918 cand dintr-odata dintr-un oras aflat daca nu in mijlocul Ungariei, dar intr-o zona inconjurata de alte metropole cu care desfasura numeroase schimburi comerciale, dupa eliberarea Vojvodinei, Banatului si Transilvaniei, Szeged-ul s-a trezit intr-un colt de Ungarie, foarte aproape de granite, iar legaturile comerciale si sociale cu orase pe care le construise timp de secole ca Arad, Timisoara sau Subotica au disparut peste noapte. Acum, in epoca Uniunii Europene si a granitelor din ce in ce mai deschise, Szegedul are o mare oportunitate sa reinoade vechile legaturi comerciale, dar la prima vedere nu prea o face. Szegedul este legat de Subotica doar printr-un autobuz zilnic, iar de Arad doar de 2 ori pe saptamana. Exista niste planuri extravagante de prelungire a caii ferate spre Subotica, dar probabil nu se vor realiza prea curand.

Am plecat de la Oradea dis-de-dimineata pe la 8 si ceva cu trenul de Budapesta. Ca sa ajungi la Szeged, a trebuit sa schimb de 2 ori – la Debrecen si Cegled ! Initial ma gandisem sa merg direct la Budapesta si sa schimb acolo, dar era teribil de complicat – ajungeam intr-o gara obscura a Budapestei si de acolo trebuia sa iau un taxi pana la Nyugati, asa ca am preferat sa evit Budapesta si sa schimb de 2 ori – din pacate, perioada intre trenuri este mica (circa 7 minute in ambele cazuri), asa ca posibilitatea de a pierde trenul era mare. Din fericire, insa, cel putin in Ungaria exista trenuri cel putin pe rutele Debrecen – Cegled si Cegled – Szeged la fiecare ora, asa ca nu l-am asteptat pe urmatorul prea mult cand am pierdut legatura.

Primul tren desi a plecat la fix din Oradea, a zacut prea mult in punctul de frontiera de la Valea lui Mihai (calea ferata directa care trece prin punctul de frontiera Episcopia Bihor este inchisa pentru ca pe partea ungureasca se lucreaza la imbunatatirea caii ferate astfel incat sa se poata merge cu viteze de pana la 200 km / ora, asa ca am ocolit pe caile ferate secundare de la Valea lui Mihai) si, evident am pierdut trenul la Debrecen. Ce a fost remarcabil este ca cei de la MAV, Caile Ferate Maghiare mi-au schimbat rezervarea de loc de pe urmatoarele 2 trenuri in mod gratuit, iar pe segmentul Cegled – Szeged am primit chiar un upgrade la clasa I. Gratis J:). Evident si trenul Debrecen – Cegled a intarziat, in mod normal, as  fi pierdut si cea de-a doua legatura, dar am avut noroc ca si trenul de Szeged a avut intarziere, asa ca am reusit sa-l prind “la mustata” – si sa nu mai stau inca o ora prin gara Cegled. Netto, am plecat la 8:20 din Oradea, am ajuns la 15:15 in Szeged.

Szeged are un sistem de mijloace in comun bine pus la punct – am folosit doar tramvaiul de la gara pana aproape de hotel si mi s-a parut foarte modern si eficient. E drept, costa mult fata de transportul in comun din Romania (450 forinti adica 5,60 lei) pe calatorie, in conditiile in care biletul de tramvai in Bucuresti sau Cluj costa 3 lei, asa ca la noi nu poti cere cine stie ce standarde in conditiile in care biletul este aproape gratis.

Dupa ce m-am cazat la hotel – hotelul Tisza Alfa, un hotel curat, bine pus la punct si care avea avantajul sa fie la doi pasi de autogara de unde urma sa plec spre Subotica si la trei pasi de centrul vechi, m-am decis sa iau cele 38 grade in plin si sa plec in oras.

Cum ziceam si in articolele anterioare, unul din scopurile mele in aceasta calatorie a fost sa remarc atat diferentele, cat si similaritatile dintre orasele din cele 3 tari care urmam sa le vizitez de pe ruta 4 – Arta, Cultura si Arhitectura.

Ei bine, un punct comun cu Oradea (si aveam sa vad si ulterior si cu Subotica) este ca Szegedul a avut o puternica comunitate evreiasca (ma rog, nu la fel de mare ca la Oradea, in Szeged ei reprezentau cam 6% din populatie fara de Oradea unde erau cam un sfert din locuitori) in urma carora au ramas o singagoga absolut fantastica si numeroase palate Art Nouveau. Iar prima mea oprire pe drumul spre oras a fost la Sinagoga Neologa (adica a reformistilor evrei) cea de-a doua ca marime din Ungaria si cea de-a patra din lume (cand a fost terminata in 1907, era cea de-a doua ca marime din lume). Asta e ce am auzit la fata locului, Google imi spune altceva, un lucru este cert – este o cladire absolut magnifica, incredibila, care e musai sa fie vizitata de oricine. Eu am vizitat-o a doua zi pentru ca era inchisa la ora la care am ajuns, dar asta nu inseamna ca nu mi-a bucurat ochiul si din exterior.

M-am plimbat apoi prin centru. Cum ziceam, e un centru foarte cochet, bine aranjat cu niste cladiri absolut remarcabile. Prima oprire a fost la Primarie langa care se afla si biroul de informatii turistice de unde m-am aprovizionat cu numeroase brosuri informative despre ce sa vezi si sa faci in oras. In fata primariei (una din putinele cladiri care a supravietuit inundatiilor din 1879) se afla un foarte racoros parc si apoi pur si simplu, am inceput sa iau la picior centrul care e partial pietonal – aici se gasesc ca peste tot, restaurante, baruri, magazine, mini-supermarketuri de unde m-am putut aproviziona non-stop cu apa. Palatul Unger-Mayer este una dintre cele mai spectaculoase cladiri Art Nouveau din oras cu o cupola rosie-grena care se vede de departe si tot soiul de figure umane. Spre deosebire de Oradea care este un oras Art Nouveau prin excelenta, Szeged nu este exact un oras Art Nouveau, aici se afla numeroase cladiri in diverse stiluri, dar acelea care sunt Art Nouveau sunt cu adevarat spectaculoase, iesind in evidenta fara nici un efort.

De exemplu, Casa Neagra care adaposteste colectia istorica a principalului Muzeu din Szeged aflata si ea pe un colt, nu are nimic de-a face cu Art Nouveau, este intr-un stil romantic englezesc si este una din cladirile care au supravietuit inundatiei de asemenea. Cum ziceam, Szeged este un oras eclectic, cu numeroase stiluri arhitecturale, dar care cumva se potrivesc atat de bine impreuna, aducand o variatie de multe ori reconfortanta.

A urmat desigur marele Dom construit dupa inundatie. De altfel, dupa inundatii, locuitorii au promis ca vor ridica o biserica imensa pentru a se impaca cu divinitatea si, intr-adevar, este impresionant de inalta, iar constructia a durat decenii, fiind incheiata abia in 1930 (evident, in timpul razboiului santierul a fost oprit, iar dupa razboi, in primii ani nu au prea fost fonduri). Per ansamblu este gotica, dar au mai fost incluse si alte influente, inclusiv bizantine, in ultima instanta, Szeged se afla la portile Balcanilor. Da, am intrat in interior, evident, este extrem de ornata, tipic bisericilor romano-catolice as putea spune, dar ceea ce m-a miscat cel mai mult este ca in jurul bisericii se afla numeroase statui care comemoreaza numeroase tragedii ale secolului XX – Holodomorul ucraineenilor, Holocaustul, exista si o cruce pe care scrie simplu Katyn, dar si o statuie numita Magyar Pieta care comemoreaza Revolutia Maghiara din 1956. Tot in ampla piata din fata Domului (care acum era ocupata de o imensa scena unde urmau sa aibe loc spectacole muzicale in zilele urmatoare), pe o latura a pietei se afla o sarabanda de probabil personalitati ale Ungariei – din pacate, nu exista nici o placa sau informatie in engleza care sa spuna cate ceva despre fiecare.

Am iesit apoi pe malul Tisei pentru a prinde apusul de soare. Tisa departe de furia din 1879 curgea molcom, cu fortele reduse datorita secetei care a lovit Ungaria vara aceasta, iar pe mal exista si un loc de unde puteai lua o barca sa te plimbi pe Tisa (inclusiv la confluenta cu Muresul), dar mi s-a explicat ca din lipsa de turisti probabil nu va merge nici a doua zi. Pe celalalt mal al Tisei, este o plaja amenajata pentru cei care nu pot pleca din oras si care era destul de animata – unii jucau volei, altii se balaceau – aveai o senzatie de mini-Litoral.

Per ansamblu, pot spune ca pe langa frumoasele cladiri ale orasului, Szegedul a fost literalmente pustiu. Nefiind o importanta destinatie turistica (nemeritat, as spune), nu am prea vazut turisti in oras. Fiind sfarsit de iulie, localnicii erau si ei care incotro din Grecia in Croatia si pana la lacul Balaton, iar studentii care aduc multe distractie si viata in centrul orasului erau si ei dusi. De altfel, am mai stat pana noaptea sa vad cum arata orasul noaptea. Era mort si ingropat. La 21:00, inchideau cam toate locatiile. Pentru arhitectura, frumos si liniste, vino vara, daca vrei viata si distractie, cred ca e musai sa vii in timpul anului scolar.

Apropos, Universitatea din Szeged este de o mare importanta pentru oras. Va vine sa credeti sau nu, dar este cel mai mare angajator din Szeged (pe locul 2 ar fi fabrica de salam), iar istoria ei are legatura cu Romania – Universitatea din Szeged s-a format prin refugierea Universitatii maghiare din Cluj-Napoca dupa 1918. Si cum ziceam, are o importanta covarsitoare pentru oras. Asa ca prima zi in Szeged am terminat-o destul de repede – m-am plimbat un pic cu speranta de a descoperi viata de noapte si sa fotografiez magnificele cladiri ale orasului luminate. Nu am avut parte nici de una, nici de alta – in centru era pustiu de pe la ora 20:30, iar cladirile nu erau deloc iluminate cu exceptia Sinagogii.

Ziua urmatoare am inceput prin vizitarea Sinagogii (intrare 1800 forinti – 4,50 euro)– cum ziceam, daca este magnifica la exterior, nici interiorul nu se lasa mai prejos. E absolut superb, mai ales marele dom care vegheaza ca un ochi. Fiind o sinagoga neologa, a “reformatilor” evrei, exista si un altar care aduce cu cel crestin, dar plin de semnificatii – s-a folosit marmura adusa de la Ierusalim si lemn din Egipt. Arhitectul a fost un evreu celebru – cel care s-a ocupat si de design-ul sinagogilor din Timisoara, Brasov si Satu Mare, dar si din Novi Sad, Zrenjanin sau Esztergom (Strigoniu). Numele lui este Lipot Baumhorn si este si parintele Palatului Bega din Timisoara, dar si alte cateva cladiri Art Nouveau reprezentative din Szeged.

M-am plimbat apoi pentru a admira exteriorul unor alte comori ale orasului – Palatul Flatiron, Palatul Grof sau Teatrul National.

Dar inainte de a intra un pic prin muzee, trebuie sa spun ca traditia ungureasca a bailor mai mult sau mai putin termale exista si la Szeged. Pe langa un mare Aquapark aflat in suburbiile orasului la care n-am ajuns, din pacate, tot in centru se afla si Baile Termale Anna gazduite de asemenea, de o cladire fastuoasa. Sincer, as fi dorit sa intru, dar daca intram nu as mai fi avut timp de restul orasului si era pacat sa il ratez. De 2 ori pe saptamana (miercurea si vinerea) este deschis pana la miezul noptii, dar nu s-a potrivit. Poate se potriveste la voi :).

Ma bucur ca am intrat insa in Palatul Reok  (pret intrare – 1500 forinti – c 4 euro), un palat construit de Ede Magyar, un arhitect care avea doar 30 ani si care pare un soi de opera gaudiana de Szeged… da, aduce cu stilul marelui arhitect catalan, dar palatul din Szeged a precedat unele opera ale lui Gaudi – palatul Reok a fost construit in 1907 pe cand Casa Mila de exemplu a fost construita intre 1906 si 1912. Sigur, sunt convins ca si arhitectul din Szeged era la curent cu tendintele epocii, poate vazuse si alte opere ale marelui Gaudi, dar asta nu ii umbreste nici un merit. Am intrat in interior care adaposte o interesanta colectie de arta moderna, dar daca imi va ramane ceva in amintire, acelea vor fi florile care impodobesc scarile palatului.

Ce trebuie sa mai adaug este faptul ca am participat si la un tur “gratuit”. Poate ati auzit de tururile gratuite care au loc in numeroase orase din Europa si lume – eu personal, am fost la mai multe din Cartegena columbiana pana la Bucuresti si majoritatea au fost foarte faine – in general ghizi haiosi, plin de povesti si care iti dadeau o perspectiva asupra orasului. Cautand pe net, am descoperit ca exista un astfel de tur si in Szeged. Punctul de intalnire era in fata monumentului celor 13 generali maghiari executati de Imperiul Habsburgic la Arad la finalul Revolutiei de la 1848, nu departe de Dom. In principiu, ar fi trebuit sa rezerv on-line pe linkul de mai sus, dar am zis ca hai sa ma duc direct, mai ales ca primeam clar coordonatele – locul, ora 15:00 si ghidul care avea o sapca rosie.

Ajuns acolo, m-am uitat stanga dreapta. In general, in locurile de intalnire pentru tururile ghidate gratuite e plin de lume. Aici, era pustiu, chiar nimeni. Mai sa fie. Chiar asa ? Era un tip tanar cu sapca rosie, dar doar atat. Pana la urma mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat. Da, el era, astepta un grup de turisti care facusera rezervare si pana la urma acestia i-au scris ca au confundat… data. Asa ca am avut parte de un tur privat – am fost unicul turist din grup :). Ghidul e … spaniol, dar lucreaza in Szeged si in timpul liber facea aceste tururi gratuite. Pentru cine nu stie, acestea nu sunt platite, dar la final, dai un bacsis – cat simti tu ca ai da. Eu am dat 5000 forinti (12 euro) si omul a parut foarte incantat. Pe langa povestile locale si cum e sa fi expat in Szeged, in afara de povestea monumentelor si un pic de istorie locala, Pedro mi-a recomandat si un restaurant bun si la preturi rezonabile de supa de peste de Szeged.

Si uite asa am ajuns la aspectul gastronomic al calatoriei. Szeged nu este important doar pentru istoria Ungariei sau arhitectura, cat si pentru gastronomie. Aici s-ar fi inventat paprikas-ul, aici este patria salamului unguresc si tot aici, principala delicatesa locala este supa de peste de Szeged. Sincer, nu sunt mare fan supa de peste, am mai mancat in Delta, dar departe sa imi placa, dar Pedro este cel care m-a convins. “Nu e ca cea din Mohacs unde pun pestele intreg, aici, la Szeged, pun un soi de file – curatat, fara oase, doar carnea plus evident, mirodenii”, iar ungurii sunt mari experti in mirodenii. Asa ca am mers la restaurantul Regi Hid (“Vechiul pod”) aflat fix langa vechiul pod peste Tisa unde Pedro mi-a zis ca se mananca ieftin si bine. Si a avut dreptate – supa de peste a fost chiar delicioasa. Si daca tot am ars-o pe peste, si felul doi a fost un filet de crap de Szeged (gurile rele spun ca de la poluare nu ar mai fi prea mult peste in Tisa, dar sunt multe crescatorii prin zona).

Si daca tot am ajuns la capitolul mancare, hai sa trecem si la desert. Pentru ca unul dintre cele mai bune locuri de desert din oras este fix la parterul Palatului Reok unde poti gasi cofetaria Reok Handmade Confectionary. Ooo,… aici nici nu mai povestesc, uitati-va la poze mai jos si sigur o s-o puneti pe lista cand veti vizita Szegedul.

Daca as mai fi avut timp, in mod cert m-as fi dus la baile de am povestit mai sus si as fi vizitat Muzeul Ferenc Mora, principalul muzeu al orasului gazduit intr-o cladire impozanta de pe malul Tisei. Dar ca da obicei, nu le poti avea pe toate. Intotdeauna esti in criza de timp. Dar si asa am plecat incantat si multumit, confirmandu-mi inca odata ca Ungaria nu este doar Budapesta. Da, Budapesta este un oras splendid, absolut magnific, dar in afara lui, merita sa vizitezi si un Szeged, de exemplu…

A doua zi dimineata, la ora 10:10, ma imbarcam in unicul autobuz care facea legatura dintre doua orase pe vremuri complementare – Szeged si Subotica. Dar despre asta, in articolul urmator.

Nota

Am fost la Szeged in cadrul programului Trans Danube Pearls care are ca scop incurajararea turismului in Bazinul Dunarean. In cadrul programului, sunt recomandate cateva rute, eu mergand pe ruta 4 “Arts, Culture and Architecture” , avand de asemenea si sprijinul Asociatiei de Promovare a Turismului in Oradea si Regiune – Visit Oradea.

Imagini Szeged

Gara din Oradea are niste trenuri de epoca foarte dragute

Trenul de Budapesta soseste in gara la linia 5

De cand n-am mai calatorit cu CFR Calatori …

Gara Debrecen

Iata si trenul de Cegled

Gara Cegled – am sarit din trenul de la Debrecen, am prins la mustata trenul de Szeged

In sfarsit, gara Szeged !

Unde m-am cazat in Szeged – Hotelul Tisza Alfa

Una din cladirile simbol ale orasului Szeged – palatul Unger-Meyer

Sa aruncam un ochi mai de aproape

Si sa trec in revista si cateva cladiri Art Nouveau de-a dreptul superbe

Obervati ornamentatile !

Primaria este insa baroca

Casa neagra

Impresionantul Dom construit dupa inundatiile din 1879

Imagini din interior

Pe langa Dom, monumente dedicate unor mari tragedii ale secolului XX – Holodomorul ucraineenilor

Katyn-ul polonezilor

Revolutia maghiara din 1956

Vechiul pod peste Tisa

Ai rau ? Faci plaja 🙂

Szeged noaptea – cam slaba miscarea

Sinagoga era luminata

O cladire fantastica – sinagoga din Szeged

Interiorul este fabulos

Biroul de informatii turistice se afla in buricul targului, langa Primarie

Au brosuri inclusiv in limba romana

Baile Anne

Palatul Reok sau Gaudi de Szeged

Uitati-va la balcoane ! Cata imaginatie !

Interiorul

Florile acestea de pe balustrade sunt de neuitat

Inauntru este un muzeu de arta moderna

E timpul de masa

Celebra ciorba de peste de Szeged

Daca e dezlegare la peste, pai sa fie pana la capat

Cofetaria Reok

Sa stai la o prajitura

Si inca ce prajituri !

Luam o bere la tramvai ?

Din pacate, nu am avut timp si de Muzeul Ferenc Mora. Cine stie, data viitoare