Biserica din Muzeu Tara Oasului

Stiti care a fost cea mai mare problema a noastra ca neam de-a lungul istoriei ? Va zic eu – suntem extrem de prosti negustori, adica nu ca suntem prosti, nu suntem deloc. Nu stim sa vindem, nu vrem sa vindem, iar marketingul ne e un lucru complet strain. De-a lungul istoriei , ceea ce am facut a fost sa producem – fie ca pastori (aproape 1000 ani, am fost doar pastori prin toti muntii Europei de Est din Carpatii de azi ai Ucrainei pana in Pind), fie ca agricultori, fie la un moment dat chiar producatori de bunuri industriale – nici in astea nu am excelat vreodata, produsele din perioada comunista au fost cu extrem de putine exceptii proaste si se vindeau pentru ca le dadeam aproape pe gratis (iar in multe cazuri, asa-zisele exporturi erau de fapt cadouri pentru tari din Africa si Asia, nu s-a incasat vreodata vreun dolar), iar in perioada post-decembrista, daca nu venea englezii, francezii sau americanii, am fi continua sa producem in continuare Dacia 1300 fara catalizator. Daca te uiti, de-a lungul istoriei, negustorii care veneau sa cumpere si sa vanda erau din Brasov, Sibiu, Liov, Tarnova, Lipsca (Leipzig) si asa mai departe. Toti au cerut si au primit privilegii comerciale de la Alexandru cel Bun, Mircea cel Batran sau Stefan cel Mare care le-au dat, ce erau sa faca – romanii nu au avut negustori si nici nu i-a interesat vreodata cu foarte mici exceptii.

Situatia continua si in ziua de azi. Suntem mandrii ca producem ce producem, dar inca si mai mandrii ca produsele le tinem in depozite, pentru ca Duhul Sfant nu e disponibil sa vanda recolte, legume, fructe, salamuri, etc. De asemenea, orice are legatura cu vanzarea si marketingul este privit ca un lucru murdar. Mi-aduc aminte pana de curand, impresia generala era ca i se face reclama la vreun produs sau serviciu pentru ca nu se vinde. Ei bine, se vindea pentru ca i se facea reclama.

Ei bine, nici turismul nu exista daca nu se face ceva. Sa te bazezi doar pe ce ti-a dat natura si ti-au lasat stramosii este reteta sigura ca nimeni niciodata sa-ti bata la poarta si in continuare sa astepti banii de la stat. Da, mai sunt niste pete luminoase in Romania unde se investeste si se promoveaza (gen Oradea, Sibiu, Brasov), dar in rest este un intuneric absolut.

Dar sa revin la Satu Mare. Sa stiti ca nu am batut doar lumea, am batut si tara – am fost si vizitat locuri in 37 judete din cele 42 judete (plus Bucurestiul care este echivalent de judet) cate are Romania. Nu vi le mentionez pe cele in care am fost, vi le mentionez pe cele in care n-am fost: Botosani, Vaslui, Teleorman, Salaj si Satu Mare. Impartite relativ proportional – 2 in Moldova, 2 in Transilvania si 1 in Muntenia – da, Teleormanul care este la 2 pasi de domiciliul meu, dar asta e, n-am calcat niciodata. Ei bine, cand am fost invitat la Satu Mare, am acceptat cu mare placere, vorba aceea, nu fusesem niciodata, dar pe urma am stat putin si m-am gandit. Bai, nu stiu absolut nimic despre Satu Mare. Habar n-am ce e acolo. Nici n-am auzit pe nimeni sa fi fost la Satu Mare – nici macar pe Facebook nu am vazut pe cineva, mai ales ca, Slava Domnului, sunt conectat cu o gramada de calatori. Da, din cunostiintele mele geografice, stiam ca in judetul Satu Mare se afla Tara Oasului, dar probabil, primesc cam 5% din numarul de turisti care se duc in invecinata Tara a Maramuresului. Pe bune, ce se poate vedea in judetul Satu Mare ? A… stai, ca mi-am adus aminte – Castelul Carei. Cam atat.

Ei bine, in lipsa implicarii autoritatilor locale pentru care turismul nu exista si nici nu prezinta vreun interes (probabil, mai nimic nu prezinta interes, judecand si halul in care arata piata centrala din Satu Mare), intiativa a venit din partea privatilor, mai precis din partea Casei de Comert, Industrie si Agricultura a Judetului Satu Mare. Aceasta institutie a lucrat un proiect de promovare si dezvoltare a turismului transfrontalier impreuna cu parteneri din tarile invecinate – Ungaria, Slovacia si Ucraina. Partenerii din celelalte tari sunt Asociatia de Promovare a turismului din Ivano-Frankivsk (Ucraina), Regiune Kosice si Aba (Ungaria). Remarcati – toti partenerii cu exceptia celei din Romania sunt asociatii de promovare a turismului, in timp ce in Satu Mare asta lipseste cu desavarsire – noroc cu Camera de Comert care s-a implicat in proiect.

Ideea este ca cele 4 regiuni sa creeze 52 de produse de weekend pe care sa le promoveze (cate 13 de fiecare tara). 1 idee pentru fiecare weekend. Daca ai timpul si cheful necesar si stai prin zona, proiectul GO52 iti umple absolut fiecare weekend – fie ca e vorba de cetati din Satu Mare, biserici de lemn din Ivano-Frankivsk (nu sunt biserici doar lemn doar in Maramures, exista si la nord de noi), castele din Ungaria sau orase istorice din Slovacia, ai 52 de idei. Proiectul ca atare se numeste “52 Carpathian Lifestyle Experiences”, dar mai simplu spus GO52.

Proiectul a inceput in 2019, dar a fost intarziat – mai intai din cauza de COVID si restrictii pandemice, apoi agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei, dar, incet, incet, iata ca este implementat. Mai este de munca pentru ca asociatia-lider este cea din Ivano-Frankivsk care acum are alte dificultati datorate agresiunii. Dar stiti ce am descoperit in Satu Mare ? Faptul ca exista un numar de oameni inimosi care sunt foarte mandri de comunitatea lor si incearca sa faca lucruri – mai mult neajutati decat ajutati, dar am descoperit ca exista acesti satmareni care literalmente se dau peste cap ca sa creeze experiente, sa te dai peste cap, sa aduca turisti.

Trebuia sa ajung cu cateva zile mai devreme decat am ajuns de fapt (calatoria de informare a continut si o tura prin judetul invecinat, Maramures), dar din motive personale nu am putut pleca cu ceilalti participanti. Asa ca din pacate, am sarit peste partea cu Maramuresul si am ajuns direct in Tara Oasului (aterizand pe aeroportul din Baia Mare, nu pe cel din Satu Mare pentru ca zborul ajungea mai repede). Uite, aici iar este o prostie – exista doua aeroporturi la 64 km unul de altul – Baia Mare si Satu Mare. Indiscutabil, nu e loc decat de unul, pentru ca zonele deservite sunt relativ similare. Situatia Baia Mare – Satu Mare este diferita de cazul Aradului care se afla in umbra Timisoarei, sau a Tg. Muresului aflat in umbra Clujului si in consecinta, nu zboara nimeni la Arad si Tg. Mures. Satu Mare si Baia Mare sunt doua aeroporturi similare, mici si cu putine curse care niciodata nu vor putea sa ajunga la o dimensiune onorabila pentru a atrage mai multe companii aeriene. Aici, responsabilii maramureseni si satmareni ar trebuie sa stea serios sa discute si sa creeze o strategie – daca vor sa aibe un aeroport serios, atractiv cu un numar important de zboruri pentru a-l face profitabil. Dar, 100% nu pot incapea doua aeroporturi similare atat de aproape unul de altul.

In fine, dupa zborul spre Baia Mare, ca am ajuns direct in inima Oasului, in orasul Negresti-Oas, capitala regiunii. Principalul obiectiv al orasului este Muzeul Tarii Oasului care recreaza civilizatia rurala a zonei inconjuratoare. Dupa principiul Muzeului Satului din Bucuresti si aici sunt numai case originale – achizitionate din satele Oasului, dezmembrate, transportate in Muzeu si refacute. Nu sunt doar case, ci o serie intreaga de cladiri tipice pentru regiune

• Ciuperca – ei bine, nu am mai vazut o astfel de constructie nicaieri in lume. In principiu, este un pavilion din lemn aflat in general in centrul satului unde se intalneau tinerii sa petreaca – sa danseze si sa se distreze. Aparent, a aparut din nevoia de a controla entuziasmul prea mare din petrecerile in locuri mai ascunse unde se lasa si cu scoaterea cutitului la betie si morti si raniti. Sub acoperis este un loc inaltat unde sunt urcati cantaretii – nu, nu sunt spanzurati, pur si simplu, se urca pe un soi de brate de lemn care domina toata ciuperca. O teorie spune ca lautarii cantau mai putin decat promiteau cand bateau palma cu sponsorii si ii puneau acolo sus sa nu poata pleca decat cand nu mai pot dansatorii, alta teorie spune ca sa evite stricarea instrumentelor atunci cand petrecaretii se iau la bataie. De-o fi una, de-o fi alta… ambele teorii sunt haioase.
• Valtoarea – am mai vazut o astfel de valtoare la Lisa, in Tara Fagarasului, dar indiferent cate vezi sunt chiar interesante. Sunt masinile de spalat din vechime, de dinainte de aparitia curentului electric :). Se trage un parau repede, se construieste un soi de rotativa din lemn si aici sunt aruncate hainele pentru spalare. Ce este interesant este ca inca mai vin oameni la muzeu la valtoare pentru a-si spala cergile, covoarele, obiectele mari. Costa doar 2 lei !
• Palincia – asta este o institutie sacra pentru toata Tara Oasului. Peste tot, palinca are un caracter aproape sfant, asa ca peste tot gasesti facilitati de productie. Cum spune un banc local: vine un strain si-l intreaba pe un localnic “Domnule draga, ia spune-mi si mie, aici, in sat unde este palincia ?”. “Pai domnule, vezi biserica aceea inalta ? In afara de acolo, peste tot”. Si cu asta am spus totul :).
• Moara – sat fara moara nu se poate. Si daca tot curge apa pentru valtoare, trece si pentru moara care continua sa puna in miscare un mecanism secular.
• Biserica – no, cine a mai vazut sat fara biserica ? Asa ca si satul din Muzeul Tarii Oasului are biserica lui. Interiorul este genial, un soi de pictura naiva (sau pre-naiva) religioasa, dar si aici, ca si in Maramures ma intriga faptul ca pe pereti este scris in limba romana cu litere … slavone. Nici macar d-alea rusesti, ci de-a dreptul slavone, care reprezinta o glagolitica mai modernizata. Dar in romaneste. Am intrebat la muzeu, dar nimeni nu mi-a explicat de ce. Daca tot voiau sa scrie cu litere slavone, sa scrie direct in limba slavona care timp de secole a fost limba in care se tineau slujbele in bisericile din Romania (oricum nimeni nu pricepea nimic si evident preotii din sate uitate de lume multa slavona mai stiau), dar nu eram unici – chiar si bulgarii sau sarbii nu pricepeau mare lucru din slujba pentru ca slavona fata de sarba este ca latina fata de romana. Intelegi acolo ceva, dar daca nu esti obisnuit, nu pricepi mare lucru. Oricum, nu eram unicii, slubele catolice s-au tinut timp de secole in latina – crezi ca englezul, olandezul, germanul sau polonezul pricepea ceva ? Doar Luther a zis – fratilor, daca facem slujba, baremi s-o priceapa tot omul si protestantii au introdus slujba in limba locala.
• Evident si multe case traditionale din diverse colturi ale Tarii Oasului

A doua zi dimineata, inainte de a purcede intr-un program lung si complex, am dat o tura pana in Certeze, aparent, cel mai bogat sat din Romania. Am auzit ca localnicii plecau la munca in strainatate inca din vremea lui Ceausescu si acum sunt toti plecati prin Spania si alte tari. Sunt oameni care lucreaza o viata din greu, in constructii (oricat ai castiga, munca in constructii e grea) pentru a-si construi palate aceasa care sunt pustii 10 luni pe an (se anima cand se intorc acasa in timpul verii). Si sunt palate – unele copiind barocul sau alte stiluri de palate demult apuse. O plimbare pe strada principala a orasului iti va releva ce inseamna dorinta de a construi cat mai mult, cat mai inalt, cu cat mai multe briz-brizuri, multe inspirate din afara. Si asa, incet, incet, dispare stilul osenesc, asa ca sate precum Certeze par in functie de unde te uiti Costa del Sol, Elvetia montana, Italia de campie sau Tara Bascilor, Orice, dar nu a Tara Oasului.

Urmatoare oprire majora a fost in Mediesu Aurit. Sincer, numele mi-a trecut pe la ureche, dar nici prin gand nu mi-a trecut ca aici sunt 3 super obiective turistice, din care 2 cu adevarat istorice

Cuptoarele dacice – ei bine, undeva in camp langa comuna, se afla cateva cuptoare gigant provenind din perioada dacica. Nu foarte departe de Mediesu Aurit trecea limes-ul, granita romana, iar dacii intreprinzatori au pus de un business tax free cu vase de mari dimensiuni care erau folosite in transportul de marfuri alimentare – in general lichide cum ar fi vinul sau uleiul, dar nu numai. Se pare ca acesta era cel mai important centru ceramic din toata Dacia (aici ma refer la Dacia ca zona geografica, nu ca stat, niciodata nu a existat un stat propriu zis Dacia cat toata zona geografica), iar mestesugarii daci lucrau la greu pentru sofisticatul consumator roman de dincolo de limes, din Dacia Romana, dar nu numai – se pare ca ceramica de aici a ajuns si in Moesia, Dalmatia si hat, in Macedonia. Cuptoarele au fost descoperite in 1964 si pana acum au fost excavate doar cateva, imensa lor majoritate (cat si probabil localitatea unde acesti lucratori ar fi trebuit sa locuiasca) nefiind gasita, fiind undeva pe sub campurile cultivate. Arheologii sustin ca aici s-a lucrat cateva secole pana la retragera aureliana cand disparitia pietei, dar si instabilitatea regionala au dus la inchiderea afacerii. Am intrebat de unde suntem noi asa siguri ca respectivele cuptoare sunt dacice – prin regiune traiau foarte multi germanici sau celti, dar dupa ce am mai “sapat” putin pe internet, am aflat ca exista o sansa extrem de mare sa fie daci dupa stilul ceramicii. Si cu aceasta ocazie, am aflat ca exista o cetate dacica mult mai mare si mult mai bine studiata de arheologi decat Sarmisegetusa Regia, dar aceasta nu se afla in tara in care unii se impauneaza ca ar fi stranepotii directi ai lui Burebista, ci in tara vecina si bombardata, Ucraina. La foarte putini kilometri de granita cu Romania, in satul Mala Kopanya se afla ceea ce arheologii banuiesc ca ar fi fost capitala unui regat nordic al dacilor despre care nu se stie absolut nimic. Studiata temeinic de arheologii ucraineeni (mult mai temeinic decat noi am studiat vreodata regiunea Sarmisegetusa), metropola dacica de la Mala Kopanya parea foarte prospera – s-a descoperit un mare tezaur de aur, dar si un oras cu o viata economica incredibila – s-au gasit amfore care au transportat vin din Crimeea, metale care exista doar in Muntii Urali, sabii celtice, monezi grecesti de la Adriatica, relicve ale locuitorilor germanici din Dacia. Era un oras cu o puternica viata economica, extrem de prosper si probabil cosmopolit despre care nu stim absolut nimic pentru ca nu apare in nici o scriere antica. Cercetatorii din Ucraina sustin ca a aparut in vremea lui Burebista, atunci cand regele dac i-a alergat pe celti pana in Slovacia de astazi si probabil Mala Kopanya a devenit capitala unuia dintre regatele dacice. Capitala unei Dacii de la Nord care a ramas in afara provinciei romane si probabil a sucombat cand au sosit gotii prin regiune.

Ei bine, Mala Kopanya fie controla, fie colabora mult cu acest centru industrial ceramic de la Mediesu Aurit. Pentru cei care nu sunt pasionati de istorie, nu este un loc mult prea inspirational decat daca vine cineva precum d. Marius Chis sa ne povesteasca. Dl Chis este pasionat de istoria locului, dar si cantaret de muzica populara si a venit imbracat in straie traditionale din partea locului. Daca te afli insa impreuna cu un ghid cunoscator, poti aprecia mai bine importanta metropolei producatorilor de ceremica de acum circa 2000 ani.

Tot in Mediesu Aurit, se afla si ruinele foarte romantice ale Palatului Lonyai aflate in plin centrul comunei. Castelul Lonyai a trait si perioade de stralucire, fiind unul dintre cele mai frumoase si bogate palate ale Ardealului, dar si perioade de restriste – a fost atacat de trupele principelui transilvanean Mihai Apafy si aruncat in aer. Va fi distrus complet de curutii lui Rakoczy, iar in secolul XVIII va fi reconstruit de catre noii proprietari – familia Teleki, dar cladirea a fost neglijata mai apoi. Va fi refacut dupa 1918 cand a ajuns in proprietatea regelui Carol II si transformat in spital militar In timpul razboiului si va fi complet distrus de Armata Rusa in 1944. Acum este o ruina. Dar o ruina care daca cineva la judet s-ar gandi un pic, ar putea fi reinviat la gloria de odinioara. Da, costa niste bani, dar merita, poate deveni un magnet important pentru turismul din zona. Prins Pol, asa-zisul Print Paul Lambrino (care acum e printr-o puscarie frantuzeasca in asteptarea extraderii) a pretins palatul si s-a incardasit cu celalalt infractor Truica condamnat in acelasi dosar cu “Prins Pol” pentru a pune mana pe palat, dar sa pare ca cel putin la Mediesu Aurit nu a avut success. Din pacate, nici palatul care zace in ruine nu pot spune ca e mai fericit. Pana cand poate va ajunge cineva competent la nivel judetean care sa vada in turism o oportunitate de dezvoltare si va lua in considerare si Palatul Lonyai de la Mediesu Aurit.

Al treilea obiectiv pe care l-am vazut in Mediesu Aurit este distileria Zetea. Sincer, eu auzisem de brandul Zetea (nu am baut niciodata, dar de auzit, am auzit, fiind probabil unica palinca produsa si vanduta legal in Romania intr-o anumita vreme), dar nu stiam ca Zetea este de fapt numele proprietarului. Cu ocazia asta nu numai ca am aflat acest lucru, l-am si cunoscut pe d. Silviu Zetea care isi dezvolta afacerea si isi creste businessul in mod profesionist. Din povestile omului, totul a fost facut legal, totul a fost facut respectand niste standarde de calitate, totul a fost facut gandindu-se la calitate si nu la ieftin si prost si, oare o fi vreo surpriza, a avut succes. Acum are ganduri mari, vrea sa candideze la presedintie in 2024, dar sa mai vedem pana atunci. Ce am vazut, o fabrica bine pusa la punct urmand niste tehnici traditionale (distilarea se face cu foc de lemne si tehnologia e departe de a fi high-tech, este dimpotriva una veche si testata de secole) si totul se face avand in minte marketingul si vanzarile. Adica cum trebuie facut.

Mediesu Aurit este undeva pe granita Tarii Oasului, unii zic ca ar fi in Oas, altii nu, eu l-am inclus in acest articol dedicat Tarii Oasului. Drumul nostru a continuat apoi in Tara Satmarului, unde am mai vazut locuri si am mai aflat povesti interesante, dar despre astea, in articolul urmator.

Si sa nu uit sa mentionez unde am stat in Tara Oasului – am dormit in Hotelul Poezia, un hotel de 4 stele situat in mica localitate Luna Ses, nu foarte departe de o eventuala partie de schi care se construieste cu viteza autostrazii Bucuresti – Brasov. Dar chiar si fara domeniu schiabil in zona, Hotelul Poezia este un hotel de nota 10 – bine pus la punct, foarte curat, mancare excelenta, o piscina interioara cum multe hoteluri de 5 stele si-ar dori si o zona foarte, foarte linistita. Dormind doar o noapte (restul din echipa au dormit 2 nopti), am primit si cea mai mare camera, sus, la etaj, o camera in care poti juca linistit fotbal la cat loc este :). Daca ajungeti prin zona, vi-l recomand.

Nota

Am fost in judetul Satu Mare in cadrul proiectului GO52 – 52 Carpathian Lifestyle Experiences in cadrul unui program organizat de Camera de Comert, Industrie si Agricultura a Judetului Satu Mare, partener al programului sub conducerea Danielei Culic si de agentia Simbotours condusa de Dana Rentea, cunoscuta in turismul romanesc drept mama infotripistilor.

Imagini Tara Oasului

Am aterizat pe aeroportul Baia Mare

Iesirea din aeroport – atat Baia, cat si Satu Mare sunt aproape

Welcome to Tara Oasului !

Muzeul Tara Oasului – case traditionale osenesti

Ca pe ulita

Valtoarea, aceasta masina de spalat din vechime

O alta institutie fundamentala a satului de demult – moara !

Iaca, asa arata ciuperca !

Iar ceterasii erau cocotati colo sus

Biserica din muzeu

In continuare, nu inteleg de ce textele sunt in romana cu litere slavone.

Ca idee, pe randul de sus scrie: „pe umeri, cruce la Golgota. Bate cuie pe palme, pe cruce, pe IS/HS. Ivierea (aici lipsete un „n”) lui Isus

Interiorul unei case din Tara Oasului

Nu exista sat fara biserica, dar nici fara palincie

Hotelul Poezia in mijlocul naturii

Cum va ziceam, puteam juca fotbal in camera. Nu prea puteam sa sar la cap

Jacuzzi intr-una din bai

Piscina hotelului

Restaurantul de la Hotel Poezia

Certeze si casutele lui uni-familiale

Asta a pus capac

Alo, Versailles, aveti voi asa ceva ?

Cuptoarele dacice de la Mediesu Aurit – cuptoare se afla pe sub pamant prin toate campurile din jur

Amu, sa nu va asteptati ca sunt cat o piramida egipteana

Dar sunt mari, chiar foarte mari pentru perioada respectiva

Cu d. Marius Chis, mare iubitor de Mediesu Aurit

Echipa de bloggeri si echipa locala

Ruinele castelului Lonyai din Mediesu Aurit

Pe vremea Principatului Transilvaniei, era unul dintre cele mai elegante castele

Pe aici au trecut rusii…

Natura acapareaza totul daca este lasata in pace

Fabrica de palinca Zetea. Nu va asteptati la ceva high tech, se pastreza metode traditionale

Se folosesc in continuare lemne

Diverse sortimente de tarie produse la Mediesu Aurit

Palinca poti face din orice fruct – prune, caise, visine, cirese, gutui, struguri…

Si pasionatul d. Silviu Zetea

Inainte de degustare sa nu fie pe stomacul gol

The one. 50% alcool

Un viitor prezidentiabil ?