Al Ula, Arabia Saudita

Pana mai acum vreun deceniu, Arabia Saudita isi ascundea cu grija istoria. Pentru autoritatile de la Riad, toata istoria de dinainte de Mohamed nu era importanta, dimpotriva chiar jenanta pentru ca stramosii binecredinciosilor de azi erau crestini, mozaici sau se inchinau la diverse zeitati si stanci. Si asta nu dadea bine pentru cel mai binecredincios stat de pe Planeta. De aceea istoria Arabiei Saudite incepea brusc cu Profetul Mohamed candva in secolul VI (pentru noi, dar anul 0 pentru calendarul islamic), iar santierele arheologice care ar fi cautat urme de civilizatii antice erau complet interzise. Cel mai important sit istoric de pe teritoriul Regatului, Mada’in Saleh zisa si Petra Saudita era teritoriu off-limits chiar si pentru localnici. Era un taram blestemat pentru musulmani pentru ca aici ar fi trait un popor pagan care nu s-a lasat convins de un profet de dinaintea lui Mohamed sa creada intr-un singur Allah. Asa ca timp de secole, Mada’In Saleh a fost un tinut blestemat, cu fantome si personaje supranaturale care ii tinea pe locuitori departe. In consecinta, vechiul oras nabatean arata impecabil, iar mormintele sapate in stanca nu sunt afectate cum sunt cele ale Petrei iordaniene care au fost locuite de beduini pana in zorii erei turismului international. De aceea, acum cand MBS, printul-mostenitor si stapanul de facto al Arabiei Saudite a decis sa dezvolte un turism de masa, Mada’In Saleh a fost rebranduit in Hegra (numele antic) pentru ca sa alunge spiritele rele si a fost deschis turismului. Magic, nu-i asa ?

Al Ula este un vechi oras intr-o oaza imensa, inconjurata de niste stanci plesuve roase de vantul necrutator al desertului de milioane de ani. Existand destul de multa apa, in zona Al Ula au rasarit adevarate paduri de palmeri, iar orasul a prosperat, devenind un centru comercial important de pe Drumul Tamaii. Tamaia se produce in sud, in Yemen si era un ingredient cheie pentru numeroase religii ale lumii. In zona Al Ula, datorita abundentei apei si posibilitatii de a face agricultura, s-au succedat diverse civilizatii pre-islamice: dadanitii, lihianitii si mai faimosii nabateeni, constructorii Petrei si Hegrei. De altfel, aici au ajuns si stramosii nostrii, romani – este punctul cel mai sudic atins de legiunile Romei in peninsula Arabica. Abandonat dupa retragerea romana, Al Ula a redevenit un oras important in secolul XIII, iar urmele orasului vechi din chirpici este un obiectiv turistic de prim rang care merita vizitat cu varf si indesat. In secolul XX, mai ales dupa descoperirea petrolului, locuitorii au abandonat orasul de chirpici, mutandu-se in noua Al Ula (aflata la 2 pasi) unde au parte de facilitatile si comfortul lumii moderne. Se pare ca ultimul locuitor a abandonat orasul de chirpici in 1983, iar moscheea a incetat sa-si mai cheme credinciosii la slujba din 1985. Orasul a fost abandonat, in anii 80 – 90 nici poveste de turism, desi un oras ca Al Ula veche ar fi fost o comoara turistica in orice alt colt al lumii. Nu in inchisa Arabie Saudita.

Brusca si radicala revolutie al lui MBS si a sa Vision 2030 a pus turismul nereligios pe piedestal si autoritatilor li s-a spus ca trebuie sa se ocupe de turism ca prioritate ZERO. Iar Al Ula cu privelistile ei, cu oazele ei, cu urmele sale istorice magnifice nu poate sa nu fie printre prioritatile turistice ale Regatului.

Al Ula este locul in care mi-am dorit sa ajung cel mai mult ACUM. Daca planul in valoare de jumatate de trilion de dolari de dezvoltare a turismului saudit se va concretiza, peste nu prea multi ani, Al Ula ar putea fi inundata de milioane de turisti. Asa ca acum, sunt inca foarte putini vizitatori si inca te poti bucura de atmosfera aceea de pionierat, de “descoperitori”, de “inceputuri”. Al Ula nu este complet virgina cum era in 2015 – se lucreaza de zor la refacerea orasului vechi (care va fi pastrat insa ca un oras de chirpici, dar aratand impecabil), Mada’In Saleh a fost rebranduit in Hegra pentru a alunga duhurile rele si autobuze transporta turistii de la un grup de morminte la altul, au aparut niste restaurante si baruri fantastice – trei adevarata Buddha Baruri – unul la Elephant Rock, altul sus pe o stanca cu panorama intregii regiuni si unul ascuns printre niste stanci. Orasul vechi are acum numeroase restaurante si magazine de suveniruri, a aparut chiar si un Starbucks, dar nu si McDonald’s – exista ceva facilitati, dar continua sa fie relativ pustii.

Bubele cele mai mari sunt insa transportul si cazarea. In luna de gratie martie 2022, in tot orasul Al Ula, apogeul turismului saudit laic nu exista nici macar un hotel. Gaseai pe booking cateva apartamente cu preturi astronomice, mai existau cateva resorturi super-de-luxe si pentru niste preturi mai omenesti, cateva ferme transformate in facilitati de cazare, dar pe care trebuia sa le rezervi integral (noi am stat intr-o astfel de ferma cu 6 camere – deci maximum 12 clienti). Transportul in comun era sublim si lipsea cu desavarsire, iar taxiuri … mai degraba te intalneai cu spirite pre-islamice din Mada’In Saleh decat cu taxiuri in Al Ula. A avea o masina la dispozitie era obligatorie, iar numarul rent-a-car-urilor din Al Ula infim. In plus, nu e prea usor sa ajungi la Al Ula. Exista un aeroportulet inaugurat in 2011 si care de abia din 2021 a capatat statutul de aeroport international, dar companiile aeriene nu s-au inghesuit sa zboare aici – Fly Dubai si sauditii de la FlyNas opereaza din Dubai, ultimii avand zboruri si din Kuwait, care nu este vreun hub prea popular. Mai sunt cateva zboruri interne. Iar din cele doua porti de intrare in Regat, e o distanta apreciabila – din Jeddah sunt cam 700 km, iar din Riad aproape 1100 km. Noi am venit din Aqaba care este la “doar” 550 km, dar am mai vizitat locuri pe drum, nu am venit intins.

In ciuda efortului si a lipsei de facilitati la preturi rezonabile, merita efortul de a ajunge in Al Ula – DA, DA, DA, cu varf si indesat si cu cat mai repede, cu atat mai bine. Cum ziceam, daca planurile faraonice ale autoritatilor se vor concretiza si 10%, aici, va fi potop de lume.

Daca mai greut cu cazarea sau cu transportul prin Al Ula (care e foarte intinsa, daca luam in considerare si fermele de prin jur unde te poti caza), in schimb zona turistica a fost sistematizata destul de bine. Exista un soi de statie de autobuz numit Winter Park. Nu e foarte clar ce si cum, asa ca vei gasi un birou de informatii turistice care sa te lamureasca. Nu poti sa mergi cu masina proprie sa vizitezi Hegra sau alte obiective turistice, ci doar cu autobuzul pus la dispozitie de autoritati – daca vrei sa dai mai multi bani si sa umbli doar cu prietenii sau familia, ai optiunea de a inchiria un jeep – evident, cu tot cu sofer care sa te plimbe pe unde vrei tu, dar nu cu masina proprie sau inchiriata. Winter Park este un parc, iar optiunile de a manca ceva sunt extrem de limitate – un soi de “5 to go” varianta saudita si in martie se lucre cu spor la deschiderea unui Burger King. Ia ceva de mancare cu tine ca altfel ramai flamand.

Despre Hegra (Mada’In Saleh) voi scrie intr-un articol special, in schimb, va voi povesti ce se poate vedea in jurul Al Ula

Al Ula – Heritage Town. Cum ziceam, este orasul vechi, orasul de chirpici abandonat de locuitori in 1983 si care a intrat puternic in mini-circuitul turistic. Este usor de gasit, dar nu prea ai unde sa parchezi in apropierea lui. A fost construit insa un loc de parcare masiv unde vei gasi loc fara nici o indoiala – desi se afla la vreo 5-600 metri de intrarea in orasul vechi, exista shuttle-uri pentru a nu-ti obosi prea mult piciorusele.

Heritage Town are o strada mare, complet reconstruita unde gasesti tot soiul de restaurante, cafenele, locuri de pufait shisha, magazine de suveniruri, stiti, tot ce va asteptati sa gasiti intr-un oras vechi turistic. In schimb daca iesi de pe aceasta impecabila strada principala, vei descoperi Al Ula veche, aceea autentica, dar in curs de restaurare. Sigur, vei putea descoperi case pe cale sa se transforme in praf si lut, dar si cateva in curs de refacere. Nu stiu care e planul, dar stiindu-i pe cei de la Golful Persic, ma astept ca peste ani, locul sa se transforme intr-un mic Disneyland medieval. Se lucreaza 24 ore / 24 la constructia unui hotel in niste case boieresti. Posibil sa fie gata la data la care scriu aceste randuri.

Merita sa te plimbi asa aiurea pe stradute inguste si intortocheate, de preferinta departe de zonele in care auzi zgomot de lopeti si tarnacoape. Alternativ, poti sa iei un tur ghidat de vreo ora (70 riali – 19 euro) ca sa descoperi principalele colturi din orasul vechi. Principalul obiectiv turistic al orasului vechi este vechea citadela cocotata pe o stanca ce domina orasul – era un loc parca facut de mana lui Allah pentru un loc de refugiu si aparare – astazi, locuitorii nu mai trebuie sa se refugieze disperati in varful dealului din cauza unui atac, cei care iau cu asalt citadela sunt putinii turisti – si au de ce – panorama este absolut magnifica si iti da o idee asupra a vechiului oras. De neratat!

Exista si o parte a vechiului oras neturistizata – se afla in oaza si exista niste carari bine semnalizate… este o plimbare absolut superba printre palmieri, printre cladiri mai mult sau mai putin complete, bucurandu-te de briza oazei si a apei… si daca ai chef, poti sa si strangi niste lamai sau portocale. Daca este sa aveti timp sa o luati la picior, e o minune. Se numeste Dadan Heritage Trail, are vreo 3 km si pleaca nu foarte departe de mormintele dadanitilor, ducand pana in orasul vechi. Daca te loveste foamea, gasesti de mancare in orasul vechi 🙂

Mormintele Dadan  – cum ziceam si la inceputul articolului, prin oaza Al Ula s-au perindat mai multe civilizatii. Inaintea nabateenilor, cam prin secolul IX i. d. Hr, a aparut prima civilizatie serioasa – Dadan urmat prin secolul V de Lihyeni. (nu libieni !). Practic timp, de mai bine de 1200 – 1400 ani, in Al Ula s-au succedat 3 regate care au lasat niste minuni arhitecturale. Acum, zonele sunt bine rascolite de arheologi si citeam la un moment dat undeva ca daca arheologii vor mai gasi vreo comoara gen Tutankhamon, aceasta nu poate sa fie decat in Arabia Saudita care nu a avut parte de cercetari arheologice niciodata si unde s-au succedat niste regate stralucitoare.

Daca pana acum cativa ani, existenta dadanitilor si lihienilor era cumva ascunsa, astazi Arabia Saudita se lauda cu ei. Exista un centru de vizitatori cu numeroase display-uri explicative, iar ghidul vorbeste cu extrem de multa mandrie despre acesti stramosi ai sauditilor. Langa centrul de vizitatori se afla mormintele excavate in stanca ale dadanitilor. Sa stiti ca aceasta moda de a excava morminte in piatra si a le orna la exterior nu este o practica neobisnuita – marii imparati ai Persiei au o necropola absolut fabuloasa la Naqsh-e Rostam langa Shiraz, dar apogeul artei a fost atins de nabateeni. Mormintele dadanitilor create cam cu vreo 800 – 1000 ani inainte de nabateeni sunt evident mai putin spectaculoase si artistice, dar merita vazute, pentru ca sunt cu adevarat deosebite – mai ales mormantul cu lei, probabil a unei capetenii extrem de bogate.

Apoi am sarit in autocar si ne-am dus in vechiul oras al Dadan. Evident, mormintele nu erau in centrul urbei, ci mai departe, intr-o zona sacra si nu la fel de aglomerata si galagioasa ca un oras. Acest oras este acum la mana arheologilor din toata lumea. Poate cei care nu sunt arheologi nu sunt prea impresionati de oras, dar imaginile cu o oaza luxurianta in departare si muntii plesuvi frecati de milenii de vanturi sunt o imagine de neuitat.

Jabal Ikmah  (Jabal inseamna “munte”, deci Muntele Ikmah).  I se spune ca este o “biblioteca in aer liber a antichitatii” si pe buna dreptate. Sincer, inainte de a ajunge la Ikmah, nu m-am uitat la poze sa vad cum arata locul. Cand autocarul a oprit intr-o mica parcare prafuita si niste stanci se profilau la doi pasi de noi, nu ma asteptam decat la niste panorame dragute cu oaza aceea perfecta la orizont. Am avut parte de o ghida “exotica” – imbracata in costumul traditional saudit de nu i se vedeau decat ochii – ce e interesant in Arabia Saudita, aici nu lucreaza doar strainii ca in Dubai sau Qatar, m-am intalnit cu multi sauditi care munceau – de la vanzatori la grataragii si toti ghizii locali din Al Ula erau sauditi – nici unul din Al Ula, dar veniti din Riad, Jeddah sau alte orase saudite sa munceasca in turismul in plina dezvoltare din Al Ula.

Dupa ce am urcat un picut pe o poteca, am ajuns in zona “bibliotecii”. Oh, da, este cu adevarat fascinanta. Sunt scrieri in diverse limbi cu alfabetul de rigoare – de la dadanita la arameica, de la nabateana (care era un soi de araba) la thamudica (cei care au fost blestemati de Mohamed). Nu se stie cu exactitate ce scrie – se presupune ca ritualuri religioase, istoria vreunor capete incoronate, sau pur si simplu s-ar putea ca sa fi fost un loc auspicios unde sa iti lasi in scris niste dorinte, niste rugaciuni, niste inchinaciuni pentru diversi zei. Al Ula a trait si prosperat din comert, asa ca reprezentanti a numeroase popoare si religii au tranzitat prin zona si probabil si-au lasat urmele in scris in zona sacra. Mi-am adus brusc aminte de Siq-ul din Petra unde se afla urme ale zeitatilor straine pentru ca pe acolo se perindau negustori din toata lumea Levantului Antic. Asa o fi fost si la Jabal Ikmah pe vremuri cosmopolit si tolerant cu toti zeii.

Galeria Desert X  – daca Al Ula este plina de istorie, ei bine, trebuia ca orasul sa ofere si o experienta contemporana. Asa ca in plin desert, intr-o zona dominata de stanci care mi-au adus brusc aminte de Wadi Rum, artisti contemporani din toata lumea monteaza diverse instalatii de arta, incercand sa le potriveasca cu desertul. O cascada de aur gandita de un artist din Ghana – nu este cu adevarat din aur, ci din containere de plastic aduse din tara natala care creaza senzatia ca este aur (aparent, ideea a fost un protest impotriva poluarii cu plastic a planetei), gramajoare de nisip de diverse inaltimi care sa sugereze efemerul, o bucata de plastic care stralucind in soare da senzatia unei balti (un soi de Fata Morgana artistica) si multe alte lucrari de arta care se integreaza perfect in desert.

Pentru a intelege fiecare instalatie de arta, langa fiecare din acestea (care se afla chiar si la 2 – 300 metri una de alta), se afla cate un ghid vorbitor de limba engleza care spune povestea lucrarii, dar si a artistului. Desi este un job greu sa stai atatea ore si ore in soarele nemilos al desertului (era deja destul de nemilos la inceput de martie cand am vizitat), ghizii erau toti sauditi – baieti si fete imbracate in hijab, veneau si iti povesteau cu extrem de mult patos – desi cred ca spuneau povestea respectiva pentru a o mia oara.

Intre lucrari circula divese masinute electrice care te pot transporta mai repede, desi este o placere sa te afli dimineata in Desert X si sa umbli descult prin finul nisip al desertului Arabiei. Si aici se ajunge cu autocar special de la Winter Park – e usor de gasit, scrie Desert X pe el !

Stanca Elefantului – o stanca modelata de milioane de ani care are o forma foarte stranie de elefant. Probabil ar fi ramas o stanca in desert, dar autoritatile turistice s-au gandit ca poate fi exploatata, asa ca au construit o cafenea absolut excelenta care e pacat de ratat. Am sosit inainte de apusul soarelui, mai era cam o ora, dar a fost o ora potrivita sa gasim loc. Practic, in fara imensei stanci, se afla niste lounge-uri , sapate in pamant, unde poti sa stai rasturnat sa bei cocktailuri (evident nealcoolice), cafea, ceai sau alte bauturi racoritoare si sa astepti ora magica de dupa apusul soarelui cand stanca se lumineaza si intraga zona devine o feerie. Toata zona este invaluita intr-o muzica de tip Budda Bar, lumini delicate, este locul absolut perfect unde sa petreci o seara mai mult decat agreabila – pufaind o shisha si povestind cu prietenii.

Sass Café – din nou, o alta cafenea super-spectaculoasa. Daca la stanca Elefantului, ai parte de o spatiu amplu si chill unde sa admiri peisajul, aici, experienta este complet diferita. O iei prin niste chei extrem de inguste (la un moment dat, trebuie sa te strecori cu greu printre stanci), toate frumos luminate, un adevarat spectacol de muzica si lumini pentru a ajunge intr-o zona un pic mai larga, dominata de stanci, totul spectaculos luminat. Aici poti sa bei tot bauturi nealcoolice, dar si sa mananci ceva, admirand aceste stanci colorate diferit.

Cum am spus, Al Ula m-a impresionat. A fost o experienta de nota 10. Un oras atat de divers, nici nu-mi puteam inchipui. S-a investit insa in experiente (poti sa zbori, printre altele sa faci parapanta sau parasutism pe aici, cu cateva zile inainte de a ajunge se incheiase sezonul de zburat cu balonul), exista restaurante gourmet, dar mai greu cu cazarea si transportul. Dar daca iti planifici excursia din timp, sigur gasesti ceva la un pret rezonabil. Si sper ca daca autoritatile se gandesc sa fie vizitati de milioane, atunci sigur trebuie sa existe un plan de cazari la preturi rezonabile. Si masini de inchiriat. Si ceva curse aeriene low-cost, cel putin in interiorul Arabiei Saudite.

Imagini Al Ula

Ferma unde am dormit – in containerul acesta 🙂

Intrarea in orasul vechi – totul impecabil pus la punct

Principala ulita a orasului vechi – complet refacuta

De toate pentru toti

In fiecare punct turistic eram intampinati cu prajituri, curmale, apa, cafea si ceai. Foarte dragut 🙂

Ghida din orasul vechi aratandu-ne principalele obiective din zona

Old Al Ula

Se lucreaza la construirea unui hotel

Al Ula – Old Town. Cel autentic

De ce s-a dezvoltat Al Ula ? Pentru ca are apa si in jurul acestei bogatii, a aparut o padure imensa de palmieri

Al Ula Old Town vazut din fort

O imagine atat de tipica pentru Arabia Saudita

Noaptea, poti gasi restaurante traditionale in vechea Al Ula

Dadan Heritage Trail prin oaza

Palmieri si vechile case din chirpici – unele mai intregi, altele mai putin

E o promenada extrem de placuta

Poti sa te bucuri si de gustul lamailor de Arabia Saudita

Winter Park, hub-ul turistic al Al Ulei

Statia de autobuz cu curse spre principalele atractii turistice

Centru de vizitatori pentru mormintele Dadan

Ghidul ne povesteste cu mult patos despre aceasta civilizatie intr-o engleza de-a dreptul oxfordiana

Prea soare ? Prea cald ? Ai unde sa te racoresti in aer conditionat

Mormintele Dadan. Pentru a le proteja, nu ai voie sa te apropii prea mult. Observati si leii

Cate ceva despre mormintele Dadan

Acesta a fost capitala dadanilor. Inca se lucreaza la decopertarea orasului

Jabal Ikmah – un peisaj obisnuit

Ghida de la Ikmah – de asemenea, vorbea o engleza impecabila

O adevarata biblioteca in aer liber a antichitatii !

Ce secrete au lasat oamenii antichitatii aici ?

Autobuzul de Desert X

Desert X are un centru de vizitatori artistic 🙂

Cam asa arata … aduce cu Wadi Rum

Gramajoare de nisip, simbol al efemerului – ghidul a spus ca le lasa sa fie distruse de vant

Insertii stralucitoare printre stanci

Aceasta instalatie mi-a placut cel mai mult

Zici ca e o balta. Dar e de fapt plastic foarte lucios

Cascada de aur facuta din … plastic

Am ajuns si la Elephant Rock cam la o ora inainte de apus

Am putut gasi un loc foarte bun

Chill

Inghetata de la Elephant Rock – mango cu ciocolata

Odata cu lasarea serii, incepe magia

Iar muzica invaluie totul

Noaptea la Elephant Rock

Intrarea la Sass Cafe. Initial, nu spune mare lucru

Dar drumul este absolut fabulos !

Inconjurat de stanci, este fabulos