Moscheea Profetului, Medina, Arabia Saudita

Daca o sa intrebi in stanga si in dreapta care este orasul sfant al Islamului, raspunsul va fi invariabil Mecca. Da, este adevarat, Profetul Mohamed a trait in Mecca, era locuitor al acestui oras negustoresc in perioada in care a primit povetele de la Allah, dar desi el a inceput sa transmita invatamintele Koranului in acest oras, nu a prea avut parte de prea multi adepti. Cum se spune – nu poti fi profet in orasul tau. De fapt, marea majoritate a locuitorilor din Mecca initial chiar l-au urat si l-au acuzat de blasfemie, asa ca a trebuit sa fuga din Mecca si sa se refugieze in orasul Medina, aflat la vreo 400 km departare. De fapt, aceasta fuga din Mecca in Medina numita si Hejira (“Imigrare” sau “Fuga”) marcheaza inceputul calendarului islamic care este oficial in Arabia Saudita (tari precum Emiratele Arabe Unite, Pakistan sau Oman il folosesc doar pentru sarbatoriri religioase, nu ca si calendar oficial de stat). Ei bine, mesajul Profetului a rasunat mai puternic in sufletele celor din Medina, iar acesta a inceput sa-si construiasca comunitatea islamica in Medina de fapt si nu in Mecca. Au fost chiar si razboaie intre Medina musulmana si Mecca pagana, iar intr-un final Profetul a incetat din viata in Medina, aici fiind ingropat. Pentru musulmani, Mecca si Medina sunt insa la fel de importante, sunt doua locuri sacre, dar pentru nemusulmani Medina este mai putin cunoscuta, asa ca Mecca este numarul 1.

Daca Mecca, intregul oras Mecca este off-limits pentru nemusulmani, Medina poate fi vizitata bine mersi si de necredinciosi, exceptand Moscheea Profetului, imensa moschee din centrul orasului. Si aici cativa din grup au intrat si au facut poze pentru ca nu au fost sesizati de garzi :). Dar, in principiu, nu ai voie. Inteleg ca trebuie sa demonstrezi ca esti musulman, recitand Salat-ul (principala rugaciune prin care se marturiseste ca nu exista decat un singur Dumnezeu, iar Mohamed este Profetul sau), dar nu am incercat.

Am ajuns in Medina cu autocarul din Al Ula. Nu e departe, nici aproape, am facut cam 4 ore cu autocarul si am ajuns in centrul Medinei unde am mancat intr-un soi de complex comercial traditional plin de muste, dar si de zambete.

Prima oprire a fost la gara terminus a liniei Hijaz. Initial, ideea era ca aceasta cale ferata sa mearga pana la Mecca, dar izbucnirea primului razboi mondial a dus la oprirea constructiei, in plus, calea ferata folosita de trupele otomane a fost atacata si distrusa de trupele arabe si de celebrul Lawrence of Arabia prin 1917-1918. Actualmente, inteleg ca doar segmentul Damasc – Amman mai este folosit, in timp ce sauditii au construit o linie de tren de mare viteza (prinde si 300 km / ora) intre Medina si Jeddah (pe care am folosit-o) si cu o ramificatie spre Mecca. Dar garile si cateva locomotive din perioada otomana sunt pastrate cu obiective turistice in Damasc, langa Wadi Rum, la Al Ula si la Medina. Din pacate, gara Hejaz din Medina este inchisa, aparent se lucreaza la refacerea ei.

Am trecut pe langa moscheea Quba, o alta moschee cu o semnificatie extrem de importanta pentru lumea musulmana – se pare ca este prima moschee construita in lume si aici Profetul a locuit timp de 14 zile asteptandu-si ginerele Ali sa vina de la Mecca. Acesta ramasese in Mecca si a dormit in patul profetului pentru ca dusmanii sai sa creada ca e inca in Mecca si sa nu-l caute in timp ce acesta se refugia la Medina. Conform traditiei, aici s-a tinut si prima rugaciune de vineri din istorie condusa de nimeni altul decat de profet. Ce este acum nu este moscheea originala construita in secolul VII, ci o moschee mare si moderna finalizata in 1986. Dar locul este important.

Dar indiscutabil, cel mai interesant loc pe care l-am vazut este Muntele Uhud, un alt loc important de pelerinaj musulman care poate fi vizitat de nemusulmani. Dupa cum spuneam, locuitorii din Mecca nu au fost dispusi sa urmeze ideile promovate de Mohamed. Acesta si cei cativa care s-au convertit au fost alungati din oras, unii au fost ucisi, iar altii au fugit dincolo de Marea Rosie in Etiopia si Eritreea de azi. Mohamed si cativa discipoli au fost ostracizati si nu li s-a permis sa intre in Mecca, traind pentru o perioada destul de lunga – vreo 2 sau 3 ani langa oras, o perioada extrem de dura tinand cont ca au trait in desertul nemilos. In fine, cand Mohamed a primit un semnal de la Allah sa fuga la Medina, a parasit Mecca imediat, in noaptea aceea dusmanii sai incercand sa-l asasineze. Era deja plecat, dar pe un drum secundar, iar Ali a ramas pentru a ascunde fuga lui Mohamed si sa rezolve business-urile neterminate ale acestuia.

Dar dusmanii lui Mohamed si protectorii religiei traditionale, clanul Quraysh nu s-a multumit cu exilul Profetului si au dorit sa-l urmeze si sa-l ucida. Nici Mohamed nu a fost prea cuminte, atacand caravanele negustorilor din Mecca care se intorceau cu marfuri din Levant. Asa ca trupele din Mecca s-au luptat cu trupele musulmane ale lui Mohamed la 2 ani dupa fuga acestuia si in ciuda faptului ca erau superioare in numar au fost invinse la Badr. Un an mai tarziu, trupele meccane au venit din nou sa isi ia revansa si de data asta lupta a avut loc la doi pasi de Medina intr-o zona deluroasa numita Muntele Uhud. Aici Mohamed din nou a fost aproape de a castiga batalia in ciuda numarului redus de oameni, dar meccanii au creat o diversiune. Vazand ca sunt invinsi, s-au facut ca fug, lasandu-si proviziile si bunurile de izbeliste. Arcasii lui Mohamend, armata sa de baza si-au abandonat pozitiile si au dat navala sa prade (in ultima instanta, de-a lungul istoriei, principala motivare a luptatorilor era prada de dupa lupta in caz ca ramaneau in viata si erau invingatori). In ciuda ordinelor stricte primite de la Mohamed sa nu abandoneze pozitiile, acestia nu au vrut sa ramana cu mana goala dupa batalie (nu erau singurii soldati din armata Profetului), asa ca au dat iama in tabara dusmana si au fost surprinsi de cavaleria meccana care a casapit o gramada dintre ei – printre care si pe unchiul Profetului. Supravietuitorii din armata musulmana s-au refugiat pe munte, dar mecanii erau fericiti ca au fost razbunati si nu i-au mai urmarit sa-i elimine cu totul. Astazi locul bataliei este loc de pelerinaj.

Dupa ce ne-am dat jos din autocar, mi-am dat seama ca nu suntem singurii. Zona era plina ochi cu pelerini veniti din numeroase tari musulmane, inclusiv din Asia de Est (erau grupuri mari din Malaysia, Indonezia si cred ca si Filipine) cu esarfe la gat sa nu se rataceasca. Principalul loc de atractie este o mica ridicatura (inteleg ca acolo a fost tabara arcasilor prea grabiti ai lui Mohamed) de unde poti admira toata zona. Evident, exista si o moschee majora in curtea careia se afla mormintele celor 70 martiri care au cazut in lupta de la Muntele Uhud, inclusiv a unchiului profetului. Datorita faptului ca armata meccana s-a retras, Mohamed, desi ranit s-a ingrijit ca martirii sa fie ingropati cu tot onorul – pe care il primesc si acum dupa 1400 ani !

Am ajuns si in centrul Medinei. Daca va inchipuiti ca orasul are numai moschei si minarete, va inselati. Centrul este modern, are blocuri nu chiar ca in Dubai, dar moderne, iar toate drumurile duc spre Moscheea Profetului, o cladire imensa unde sub un gigantic dom verde este ingropat insusi profetul Mohamed. Moscheea a fost prima cladire din peninsula araba care a avut parte de iluminare electrica, asa ca si acum este iluminata impecabil judecand dupa poze – nu am prins s-o vad noaptea, ci doar ziua. Cum ziceam, este off-limits pentru nemusulmani, asa ca poti admira doar curtea umbrita de dupa un gard langa care se afla, evident, magazine de suveniruri.

De jur imprejur, mase intregi de pelerini, probabil aceeasi care au fost si la muntele Uhud. Cum, ziceam multi asiatici. O doamna foarte bine acoperita, dar care i se vede totusi fata asiatica, toata numai un zambet tipic asiatic ma intreaba de unde sunt. Romania. A… are you Muslim ? Cand a aflat ca nu, s-a intristat brusc, am citit exact pe fata ei. Nici cand i-am zis ca sunt interesat sa invat mai multe despre Islam nu i-am adus decat un zambet firav pe buze. Saraca, si ce spera ca vedea inca un suflet salvat…

Finalul zilei m-a prins la Muzeul Dar Al-Madinah, un muzeu privat, un muzeu de istorie concentrat pe istoria Islamului si inceputurile acestei religii in peninsula arabica. Gazduit intr-o cladire frumoasa clasica, in interior principalele colectii sunt de fapt niste machete care recreaza Medina din perioada Profetului si de mai tarziu (inclusiv pe la inceputul secolului XX), dar poti admira si machetele celor mai importante moschei ale lumii cum sunt cele de la Mecca sau Ierusalim. Printre exponate, putem vedea cum a evoluat imensa Moschee a Profetului de-a lungul anilor (daca nu o poti vizita in realitate, cel putin macheta sa o poti vedea), iar in colectie se afla si alte lucruri cum ar fi bancnotele istorice ale Arabiei Saudite, timbre sau straie traditionale. Cel mai pretios artefact este un arc care ar fi apartinut unuia dintre companionii Profetului. Dar pot aprecia ca aici, in Muzeul Medinei, am intalnit pe departe pe cel mai competent ghid din toata Arabia Saudita. A povestit simplu, clar si concis toate elementele de baza ale Islamului, toate machetele (una care mi-a ramas in minte este cea care reda drumul intre Mecca si Medina – drumul laturalnic parcurs de Mohamed, in paralel, dar ascuns privirilor celor care treceau pe principalul drum comercial dintre cele doua orase). Am aflat si povestea meteoritului pastrat in Kaaba din mijlocul moscheii sfinte de la Mecca, dar si despre refugiul primilor musulmani in Etiopia ortodoxa.

Dupa atatia pasi prin istoria Medinei si a Peninsulei Arabe, am ajuns si in probabil cel mai spectaculos monument al modernitatii – gara din Medina. O cladire imensa, fastuoasa, similara cu un aeroport de unde pleaca nu foarte desele curse de tren spre Jeddah, capitala economica a Regatului. Un tren super modern si super rapid care prinde pana la maximum 300 km/ora. Probabil, ar putea sa ajunga usor si la 400 – 500 km / ora, dar din motive de siguranta, nu a sarit niciodata mai mult de 301 km / ora.

Ultimul popas in Arabia Saudita a fost in Jeddah. Stiind ca este capitala economica si principalul port al unei natiuni atat de bogate, ma asteptam la un oras de secol XXIII, cu zgarie nori, uber-modern, ma rog, un soi de Dubai. Ei bine, am avut surpriza sa nu fie. Nu cred ca am vazut mai mult de 3-4 blocuri mai inalte, maretul Kingdom Tower planificat sa fie cea mai inalta cladire din lume, sa detroneze Burj Khalifa a fost lasat de izbeliste in mijlocul desertului si absolut superbul oras vechi are un aer de abandon, fix cum era Centrul Vechi din Bucuresti undeva prin 2001. Dar despre Jeddah, cu bune si rele, in episodul urmator !

Imagini Medina

Mancare traditionala prin Medina

Mult peste si multe zambete

Mancare traditionala – peste prajit pe hartie alba 😉

Istorica gara a caii ferate Hejaz

Moscheea Quba. Pe locul ocupat de aceasta moschee moderna a functionat prima moschee din lume

Muntele Uhud, martor al infrangerii musulmanilor condusi de insusi Profetul Mohamed

Evident, e musai sa fie si o moschee impozanta la fata locului

Aici s-au aflat arcasii cei hrapareti

Pelerinii nu vin doar in perioada Hajj-ului sa viziteze locurile sfinte ale Islamului

Medina nu inseamna doar moschei. Este totusi un oras cu 1,5 milioane locuitori

Centrul Medinei

In departare, se profileaza imensa moschee a Profetului

Curtea umbrita de parasolare

Intrarea in Muzeul Medinei

Asa, o privire de ansamblu

Colectia de bancnote ale Arabiei Saudite, dar si ale Pakistanului

Asa arata umila Moschee a Profetului la inceputurile ei

Si cum arata acum – ma rog, macheta

Medina la inceput de secol XX – cu ziduri, inghesuita si cu Moscheea Profetului in mijloc

Profetul se afla sub domul verde

Cum s-a construit Kaaba in Mecca

Cel de-al treilea loc sacru al Islamului – Ierusalimul cu ale sale Dom al Stancii si Moscheea Al-Aqsa

Refugiati musulmani trecand Marea Rosie in Etiopia

Mareata gara moderna

Nu pleaca chiar prea multe trenuri

Ultra-moderna garnitura de tren cu care am calatorit la Jeddah

Interiorul

Da, 300 km / ora