Palatul Cuza, Ruginoasa, judetul Iasi

Intotdeauna cand ma duc sa vizitez un oras, intr-un as numit city-break-uri, ma interesez daca pot gasi ceva interesant si in apropierea respectivului oras. Daca te duci la Bruxelles, e pacat sa nu mergi la Brugge, daca te duci la Londra, e pacat sa nu vizitezi si unul din orasele clasice de pe langa capitala, daca te duci la Paris, da o fuga la Versailles ca merita. Asa si cand imi faceam temele pentru Iasi, am studiat un pic si ce pot vedea pe langa capitala Moldovei. Evident, am gasit mai multe locuri interesante, dar pentru ca intotdeauna timpul este limitat, m-am oprit la doar 2 obiective turistice care merita, merita, merita vizitate. Unul este castelul familiei Sturdza de la Miclauseni, celalalt palatul lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa. Nu sunt foarte departe de Iasi, vreo 60 – 70 km, dar daca la Ruginoasa poti ajunge cu trenul, la Miclauseni iti trebuie musai masina, mai ales ca fosta resedinta a familiei Sturdza se afla in afara localitatii. Daca veniti cu masina proprie, e floare la ureche sa le vizitati, daca veniti la Iasi cu mijloace de transport in comun (avion, tren, autocar), ar fi bine sa faceti rost de o masina – fie gasiti vreun prieten prin Iasi, fie inchiriati o masina.

Am plecat de dimineata din dulsele targ al Iesilor. La iesirea din localitate, am fost intampinat de un mare ambuteiaj care a tinut mai bine de jumatate de ora pentru ca asa cum sunt foarte inteligenti cei care se ocupa de mentenanta drumurilor, s-au gandit ca ce idee mai buna ar avea decat sa refaca marcajele ziua in amiaza mare, blocand iesirea principala din Iasi. Ma rog, daca ar fi intrebat oriunde in Europa, ar fi descoperit ca o astfel de activitate are loc in general noaptea cand nu prea e trafic, dar probabil le-a fost destul de greu sa inteleaga conceptul. Oricum, scapat din ambuteiaj, am zburdat apoi pe niste drumuri neasfaltate (p-acolo a stiut GPS-ul) si pana la urma am ajuns la intrarea triumfatoare in minunatul parc.

Familia Sturdza a fost una dintre marile familii nobiliare ale Moldovei. Primii Sturdzesti apar in istorie cam pe vremea lui Petru Rares, pe la circa 1540, iar printre membrii familiei s-au aflat doi domnitori ai Moldovei, primul guvernator tarist al Basarabiei ocupate de rusi, prim ministrii ai Romaniei si jucatori de tenis ai … Elvetiei. De altfel, doar in judetul Iasi sunt nu mai putin de 3 castele si palate Sturdza (parca mai este unul, deci 3 sau 4). Evident, cel de la Miclauseni este indiscutabil cel mai frumos si merita vizitat.

Ca extrem de multe palate, conace sau castele din Romania, perioada comunista a fost o perioada de distrugere. Nici castelul de la Miclauseni nu a fost scutit de urgia comunista, in plus a fost pradat si de rusi. Povestea castelului incepe de la casatoria lui George Sturdza, fiul lui Alecu Sturdza, var al domnitorului Mihail Sturdza (aparent, otravit din ordinul domnitorului pentru ideile sale unioniste) cu Maria Ghica, fiica marelui om politic si de cultura Ion Ghica (cel care a fost si bey de Samos, fiind unul dintre cei mai buni administratori ai acestei insule grecesti). Dupa casatoria ca in poveste, asa ca de familie “buna”, cei doi au plecat in luna de miere (care de fapt a fost mai degraba un an de miere) prin Europa. Au vizitat cu aceasta ocazie numeroase castele, asa ca la intoarcerea in tara, au decis sa isi construiasca un castel al visurilor. Castelul a fost construit timp de 24 ani cu o splendida fatada neogotica, reminiscenta a spatiului germanic. Se pare ca o sursa de inspiratie a reprezentat-o si palatul lui Cuza de la Ruginoasa aflat nu prea departe. George Sturdza a murit la putini ani dupa terminarea castelului (deci, a apucat sa-l vada terminat), castelul revenind sotiei sale, Maria si a unicei lor fiice, Ecaterina (nascuta in 1897). In timpul primului razboi mondial, ca multe alte castele din Moldova, a fost convertit in spital de razboi, iar cele doua doamne Sturdza s-au ocupat de numerosii raniti veniti de pe front. Sotul Ecaterinei, Serban Cantacuzino a murit in 1918, ea ramanand o tanara vaduva care nu a avut copii. L-a infiat pe nepotul ei, Matei Ghica- Cantacuzino, dar acesta nu a fost interesat de mosii si castele in Moldova, ducand o viata plina de aventuri (a fost pilot de vanatoare in al doilea razboi mondial, in 1944 fuge in Turcia, revine dupa 23 august cand condamnarea la moarte ii este anulata, dar in 1945, lamurindu-se cum evolueaza lucrurile intr-o Romanie ocupata de rusi, deturneaza un avion si fuge in Occident, salvandu-se de la Gulagul comunist).

Ecaterina Cantacuzino va continua sa traiasca pe mosie, o viata linistita si campeneasca (probabil cu stress datorita nazbatiilor fiului adoptiv) pana in 1944, cand trupele sovietice intra in tara si ocupa nord-estul Moldovei. Fuge cu odoarele bisericii construite de unul din stramosi si cu o parte din fabuloasa sa biblioteca care numara aproape 60.000 volume. Rusii ocupa castelul si dupa ce il devasteaza folosesc cartile ca sa se incalzeasca, unele volume aparand in piata din Tg. Frumos ca ambalaj pentru diverse marfuri. Colectiile de mobila veche si arta ale familiei Sturdza-Cantacuzino sunt distruse sau jefuite (unele le puteti gasi astazi cel mai probabil la Moscova sau Rostov pe Don), cateva ajungand si prin casele vecinilor.

Ecaterina Cantacuzino simtind si ea vremurile negre care vor urma a hotarat sa-si apere castelul donandu-l Bisericii Ortodoxe Romane si a incercat sa-si salveze viata, calugarindu-se. Castelul si parcul sunt transformate intr-o manastire de maici in 1947 cu putin inainte ca rusii si comunistii sa inceapa distrugerea Romaniei, iar ea insasi se calugareste. Desi inteligenta, comunistii nu au prea tinut cont de proprietatile Bisericii Ortodoxe. In 1953, comunistii inchid manastirea, muta calugaritele la Cozancea, in judetul Botosani (inclusiv pe Ecaterina care va muri in 1970) si vor transforma castelul intr-un centru pentru copii cu probleme psihice. In 1968, un incendiu declansat de la o tigara va distruge ceea ce mai ramasese – intre timp, putinele mobile care mai ramasesera au fost luate de taranii din imprejurimi – unele au fost returnate castelului de fii si nepotii acestora dupa 1989 (un gest extrem de frumos !). Mai multe incendii au afectat cladirea, iar in 2001 cand centrul a fost mutat in alta parte, frumosul castel era aproape o ruina.

In urma retrocedarilor, castelul a revenit ultimului proprietar – Biserica Ortodoxa Romana care a redeschis Manastirea (nu este in castel, e ceva mai incolo). De atunci, Biserica a obtinut finantare inclusiv de la UE si Banca Mondiala, refacand exteriorul, consolidand cladirea si mai ales evacuand apa infiltrata peste tot. In anul de gratie 2022 cand am ajuns la Miclauseni, exteriorul este absolut superb, parcul este minunat, exista un restaurant deschis in weekend unde maicile gatesc niste bucate demne de chefi cu stele Michelin, dar interiorul este doar o palida amintire a gloriei de odinioara.

Castelul are doua niveluri – parterul si etajul 1. Sunt inca urme ale picturilor murale care dadeau palatului o atmosfera istorica feudala de-a dreptul – totul era vopsit in stil medieval – peretii, tavanele, iar amplul spatiu al scarilor care facea legatura intre cele doua niveluri cred ca era o bijuterie. Ghidul ne introduce in atmosfera vremii cu umor, dar si plin de informatii. Aflu ca in curand va incepe si restaurarea interioara… iar la cateva zile dupa vizita mea cineva mi-a comentat pe Facebook ca deja castelul a fost inchis pentru reparatii. De aceea va recomand sa verificati in prealabil daca se mai poate vizita. Datele de contact le gasiti aici. Daca nu este inchis, tururile ghidate au loc la ore fix, odata pe ora in cursul diminetii. Daca este inchis, oricum merita sa vii – gradina e superba, iar exteriorul te teleporteaza intr-o perioada medievala. Cum ziceam, exista si un restaurant deschis in weekend cu mancare foate buna.

Exteriorul arata foarte bine si este o combinatie interesanta de elemente florale, ingeri, Sf. Gheorghe, blazonul familiei Sturdza cu lei. Ai zice la prima vedere ca e o “shaorma cu de toate”, dar nu, nu e asa. Toate elementele sunt foarte bine puse pe zidurile castelului, exista o logica, in plus exteriorul are si  o patina a timpului care te indeamna sa visezi la o perioada cu printese si cavaleri. Daca aveti timp, plimbati-va si prin gradina. Pe vremuri era o gradina englezeasca, nu mai e la stralucirea de altadata, dar, incet, incet, renaste, este un loc minunat sa te plimbi – liniste si aer curat. Iar intr-o zi torida, este un panaceu minunat.

Cel de-al doilea obiectiv turistic vizitat este Palatul de la Ruginoasa al domnitorului Unirii Principatelor, Alexandru Ioan Cuza.  Si aici, ne vom “lovi” tot de familia Sturdza, pentru ca domeniul Ruginoasa a apartinut unei ramuri a familiei timp de vreo 200 ani, iar palatul a fost construit de fapt de marele vistiernic Sandulache Sturdza in ultimii ani ai perioadei fanariote pe la 1814. Cladirea a fost ridicata de un arhitect vienez pentru a aduce pe malurile moldave ultimele tendinte arhitectonice ale Occidentului. Iar acesta a ridicat castelul in stil neoclasic. Mostenitorul lui Sandulache, Costache Sturdza si-a lasat si el pecetea, aducand un alt arhitect vienez pentru a transforma palatul intr-unul neogotic. Sotia lui Costache, boeroaica Marghiolita Ghica-Comanesti, considerata de multi cea mai frumoasa femeie din Moldova, ochi zburdalnici, inima alunecoasa, aflata deja la a doua casatorie cu un Sturdza (primul sot Sturdza fusese fiul domnitorului Ionita Sandu-Sturdza, dar il lasase pentru un general rus cu care s-a certat pentru ca nu ii putea oferi standardele cu care nora de domnitor fusese obisnuita) se indragostise de un alt boier – Nicolae Roznovanu (dintr-o familie care detinea de asemenea o gramada de proprietati si care s-a distins prin faptul ca erau anti-unionisti). Roznovanu ii urmareste pe soti prin toata Rusia, iar apoi ataca palatul de la Ruginoasa unde ilustra Marghiolita s-a refugiat pentru a se “relaxa”. Fiul sotului ei din prima casatorie, insarcinat de taica-su sa o supravegheze pe Marghiolita este ucis in batalia cu slugilelui Roznovanu venit sa-si rapeasca iubita. Acestia au fugit la castelul de la Stanca al Roznovanului care este asediat de oamenii domnitorului trimisi la rugamintea sotului incornorat (erau tot Sturdza, amandoi). Marghiolita se preda si este adusa acasa la Ruginoasa de sotul sau aflat in culmea fericirii – desi intreaga Moldova radea cu lacrimi (saracul, doar fiul lui Sturdza si-a dat viata pentru a apara onoarea mamei sale vitrege care era un pic mai mica in varsta decat el)

Noua luni mai tarziu, Marghiolita si Roznovanu fug in Bucovina austriaca unde se cununa ortodox, desi, datorita grabei sa fuga de la Iasi a uitat sa divorteze. Tomnatecul sau sot este disperat, iar domnitorul ii cere mitropolitului sa-i afuriseasca. Amorezii merg la Constantinopole pentru a primi divortul din partea Patriarhului de acolo, evident, nu o primesc, asa ca trec succesiv la catolicism si protestantism, intr-un final, fiind casatoriti de pastoral anglican al Ambasadei Marii Britanii la Constantinopole.

Cei doi sunt de neprimit in Moldova, iar copiii sunt considerati ca fiind rezultati in urma unui incest. Dar, ca peste tot, roata politica se invarte si in locul unui Sturdza, dupa 1849 vine la putere un Ghica, var cu Marghiolita – asa ca prompt, onoarea doamnei este reperata – mitropolitul ii reconverteste urgent la ortodoxism, o divorteaza post-factum pe Marghiolita, o casatoreste cu Roznovanu si cei doi copii devin brusc legitimi si botezati ortodox. Din pacate, insa, Marghiolita nu are success la barbati – cel de-al doilea sot Sturdza care s-a luptat atat de mult sa o aibe, moare imediat dupa revenirea celor doi in Moldova, iar sotul sau, Roznovanu, moare si el un an mai tarziu, in 1858. Madame Marghiolita cu onoarea complet reperata, vaduva de trei ori dupa barbati avuti si acum putred de bogata va mai trai inca trei decenii, incetand din viata in 1888 la varsta de circa 80 ani (nu e cert in ce an s-a nascut, pe atunci, in Moldova nu existau certificate de nastere)

Dar in 1857, vornicul Alexandru Sturdza, un alt fiu al lui Costache Sturdza si mostenitor al palatului ipotecheaza proprietatea Ruginoasa in schimbul unui credit de 60.000 galbeni si pana la urma o pierde, nereusind sa-si plateasca datorita. Banca vinde la licitatie palatul in 1862, iar cumparatorul este unul ilustru – insusi Domnitorul Principatelor Unite Romane, Alexandru Ioan Cuza care plateste 52.000 galbeni. Telenovela amoroasa continua insa – “Elena Doamna”, sotia domnitorului Unirii isi asuma sarcina de a mobila casa ca pentru un domnitor. Se insingureaza in palat, in timp ce Cuza isi face de cap prin Bucuresti si Iasi cu tot soiul de doamne si domnite si ii creste pe cei doi fii daruiti domnitorului de amanta oficiala, Maria Obrenovici, fiica vehementului boier anti-unionist Costin Catargiu care se visa guvernatorul rus al Moldovei devenite parte a Imperiului Tarist (Razboiul Crimeeii pierdut de rusi i-au cam dat planurile peste cap).

Palatul a revenit Elenei Doamna, apoi fiului lui Cuza si a Mariei Obrenovici, Alexandru Cuza care a preluat palatul in calitate de fiu adoptiv (da, Elena, o mare Doamna de altfel, a adoptat pe cei doi fii facuti de sotul ei, Alexandru Ioan Cuza cu Maria Obrenovici pentru ca cei doi copii sa devina oficiali copiii lui Cuza ! Cate femei ar fi facut asta ?). Dar copiii lui Cuza nu au avut prea mult noroc – Dimitrie s-a sinucis la varsta de 22 ani fix in palatul de la Ruginoasa, amorezat de o prostituata frantuzoaica, relatie condamnata de mama sa, Elena, iar al doilea copil, Alexandru a murit in Spania in timp ce se afla in luna de miere alaturi de proaspata sa sotie, Maria Moruzi la doar 23 ani. Palatul revine astfel tinerei Maria Moruzi care are relatii extrem de reci cu soacra-sa, asa ca Elena Cuza – Doamna paraseste Ruginoasa pentru totdeauna. Va muri la Piatra Neamt la varsta de 84 ani si la fix 50 ani dupa ce devenise Doamna Unirii.

Dar telenovela credeti ca se termina aici ? Nici gand. Tanara vaduva Maria Moruzi-Cuza (avea doar 18 ani cand i-a murit sotul) s-a indragostit de Ion IC Bratianu, artizanul Marii Uniri din 1918, dar si fiul lui Ion C Bratianu, artizanul Independentei Romaniei. Acesta, tanar absolvent de facultate a ajuns la Iasi sa lucreze pentru CFR si s-a indragostit de tanara vaduva, nora lui Cuza. In urma relatiei lor consumate fix in palatul Ruginoasa s-a nascut marele istoric Gheorghe Bratianu ucis in chinuri de comunisti in temnita de la Sighet in 1953. Pentru ca sa Il oficializeze pe copil, Bratianu s-a casatorit timp de o zi la Ruginoasa cu doamna Moruzi-Cuza si a divortat in aceeasi zi. A intrat in istorie sub numele de “casatoria-divortul de la Ruginoasa”.

Dar viitorul istoric nu va apuca sa fie proprietarul Palatului de la Ruginoasa. Dupa alungarea soacrei Elena, razboiul intre Elena Cuza si Maria Moruzi-Cuza-Bratianu continua in instanta, iar batrana doamna castiga din nou Palatul de la Ruginoasa dupa ce fusese “dezmostenita” de fiul sau adoptiv care il lasase sotiei. La cererea Elenei, palatul devine spital de copii. Ca multe alte palate din Moldova, palatul de la Ruginoasa devine spital militar in anii grei ai primului razboi mondial, iar dupa Marea Unire, intra in proprietatea CFR care il transforma intr-un … sanatoriu TBC. Da, palatul domnitorului Unirii. Si nici macar nu venisera comunistii la putere sa distruga totul. Palatul va fi complet distrus in 1944 de Armata Rusa, din vechea resedinta domneasca ramanand cateva ziduri si cam atat. Dupa 1967, s-a inceput reconstruirea palatului pe baza vechilor planuri, dar folosindu-se materiale de proasta calitate, iar lucrarile sunt intrerupte brusc cand Ceausescu decide ca istoria Romaniei incepe cu persoana sa ilustra si desfinteaza Comisia Monumentelor Istorice care se ocupa de refacerea Ruginoasei. Pana la urma, castelul va fi reconstruit serios in jurului anului 2010 si redeschis ca un muzeu de istorie in 2013, incercand sa recreeze atmosfera Palatului lui Cuza.

Da, dupa cum sper ca ati citit mai sus, povestea Ruginoasei este extrem de zbuciumata si interesanta. Nu este doar Palatul lui Cuza, este locul in jurul caruia s-au inodat povesti de dragoste, sinucideri, razboaie in familie si chiar batalii private. Povestiri care ar atrage numerosi turisti – castelele din alte colturi ale lumii atrag sute de mii de turisti, avand mult mai putine povesti de spus. Din pacate, palatul de la Ruginoasa foloseste aceasta istorie fabuloasa ramanand doar Palatul lui Cuza si atat. Ar fi trebuit sa am parte de un tur ghidat, dar doamna ghid avea treaba in alta parte si nu era la serviciu, asa ca mi s-a recomandat sa folosesc cu incredere ecranele touch-screen care au fost instalate alaturi de o holograma al lui Cuza pentru a face muzeul mai modern. Dar nici un crampei din povestile Ruginoasei nu apar aici, totul se refera destul de sablonar la povestea Unirii si istoria oficiala al lui Cuza.

Desi nici un exponat nu este original (cum ziceam, palatul a fost facut zob de rusi in 1944), toate exponatele achizitionate, toata munca de refacere trebuie aplaudata. Chiar te duce in epoca lui Cuza – vizitezi biroul lui, dormitorul lui si cel al Elenei, dormitorul copiilor, exista si o mare sala de intalniri unde Cuza isi tinea intalnirile politice. Este o liniste si un calm care probabil o ungea pe inima pe Elena Doamna, posibil si pe Cuza care a trait anii de domnie la cote maxime – pe de o parte, munca de unificare, presiunile puterilor externe, presiunile bisericii care urma sa fie nationalizata, presiunile boierilor, taranilor, liberalilor, conservatorilor, aspiratiile dictatoriale ale domnului, si nu in ultimul rand, aventurile galante – toate se opreau la portile Ruginoasei. Aici, Maria Obrenovici nu a calcat niciodata (la Bucuresti, Cuza se culca cu Maria in camera de langa dormitorul Elenei !), dusmanii politici nu aveau ce sa caute… doar prietenii gen Mihail Kogalniceanu cu care Cuza bantuia bordelurile din Iasi si Bucuresti. Din pacate pentru domnitor, numarul prietenilor s-a imputinat din ce in ce mai mult pana cand nu a mai ramas nici unul in anul 1866 cand absolut toata clasa politica i-a cerut sa paraseasca puterea si tara in urma unei lovituri de stat intrata in istorie sub numele de “Monstruoasa Coalitie”.

Daca palatul de la Miclauseni este o bijuterie la exterior, dar interiorul este inca distrus, palatul de la Ruginoase este complet refacut si este refacut cumsecade. Ceva mai multa publicitate, ceva mai multe evenimente, ceva mai multa exploatare a telenovelelor de secol XIX si ar avea mult mai multi vizitatori. Acum nu era nici unul, am fost singurul… eu si cu Dora de la Pleiada. Si este un mare pacat, credeti-ma !

Cum ziceam, prin zona mai sunt ceva Castele Sturdza. Sper sa fie si ele reinviate si in cativa ani, sa existe cu adevarat o ruta a castelelor din judetul Iasi. Secolul XIX a fost un secol prosper pentru regiune si marile familii nobiliare ale Moldovei au investit masiv in zona in locuinte somptuoase, pentru reconectarea cu Europa. A venit tavalugul rusesc dupa 1944 care le-a distrus. Dar asa cum se intampla prin multe locuri din tara sau Europa de Est, este timpul ca sa ne redescoperim tezaurul istoric, sa ni-l reconstruim si sa il punem in valoare pentru a atrage cati mai multi turisti si in consecinta cat mai multi bani…

Nota

Am vizitat judetul Iasi la invitatia Dorei Morhan de la Hotel Pleiada, singurul hotel de 5 stele din Moldova.

Imagini Castelul Sturdza – Miclauseni

Un palat ca in povesti medievale

Fatada reminiscenta a castelelor bavareze

Asa arata castelul de sus

Interiorul – dupa ce au trecut rusii si comunistii

Urcarea la etaj era fabuloasa

Una din camerele vechiului castel

Heraldica familiei – leu si sarpe pe cruce

La masa la castel

Palatul lui Cuza de la Ruginoasa

Fatada neogotica a palatului de la Ruginoasa

Nu este un palat prea mare, dar e cochet

Scarile domnesti

Arborele genealogic al familiei Cuza. Ramura lui Alexandru Ioan se incheie cu cei doi fii, morti amandoi de tineri

Holograma lui Cuza

Mobila nu era extraordinar de extravaganta

Nici la Elena Doamna

Sala de Consiliu

Aici se lua masa

Dupa ce Alexandru Ioan Cuza a murit in exil la Heidelberg. A fost ingropat conform dorintei sale la Ruginoasa langa palat, dar oasele au fost luate la Curtea de Arges in 1944 cand se apropiau rusii. A fost adus in Moldova, la biserica Trei Ierarhi, dar satenii din Ruginoasa isi doresc ca domnitorul sa se intoarca acasa.