Catedrala San Marco Veneția

Veneția este cu adevărat o bijuterie. Este o poezie, este o înlănțuire de palate pompoase, de biserici înzorzonate, de canale care se strecoară printre clădiri multimilenare, de multă istorie și frumusețe. Sunt zeci și sute de clădiri care, dacă ar fi teleportate în multe alte orașe ale Europei, ar fi mândria și obiectivul nr. 1 al acelor orașe. Dar Veneția are o inflație teribilă de clădiri monumentale, moștenire a unui imens imperiu comercial. Deși acum pare mică, pașnică și neprihănită, Veneția a fost un imens imperiu colonial timp de secole. Fondată de refugiați din Italia continentală în jurul anului 568 datorită invaziei triburilor germanice ale lombarzilor (trib al cărui nume a dus la denumirea actuală de Lombardia), Veneția (al cărei nume vine de la „veneti”, un popor care vorbea o limbă cu influențe latine, germanice și celtice și care a locuit în zonă până în jurul anului 0) a ajuns una dintre marile puteri de la Adriatică undeva în jurul anului 1000. Momentul de glorie și de explozie militaro-economică a fost înregistrat în 1204, când cruciații puternic sprijiniți de Veneția au cucerit Constantinopolul bizantin și au prădat 1000 de ani tezaure și bogății aflate în capitala imperială necucerită până atunci. În perioada următorilor 500 de ani, Veneția a creat un imperiu militaro-comercial imens, fiind într-un permanent război cu Imperiul Otoman. Un oraș contra unui imperiu? Da, Veneția a rezistat, a învins, a fost învinsă de mărețul imperiu, dar a acumulat bogății imense, pe care astăzi le vezi în clădirile monumentale și tezaurele orașului. Dar orice imperiu se prăbușește la un moment dat (există o teorie a creșterii și prăbușirii imperiilor care s-a verificat de milenii în absolut toate cazurile), așa că în secolul al XVIII-lea, Veneția a decăzut datorită mutării traseelor comerciale la Atlantic și a fost ocupată într-un final de Napoleon Bonaparte, care a pus capăt la 1200 de ani de strălucire. După înfrângerea corsicanului, Veneția a devenit parte a Imperiului Habsburgic, care era în curs de acaparare a întregii Europe Centrale din Transilvania și Croația, până în Lombardia și Boemia, iar în 1866, în urma celui de-al treilea război italo-austriac, Veneția a devenit parte a Italiei.

Astăzi, Veneția este un oraș pur turistic. Unii îl numesc un Disneyland medieval, renascentist și baroc. Populația rezidentă în Veneția nu este mai mare de 50.000 de  oameni, după ce la începutul anilor ʾ50, aici locuiau 175.000 de venețieni. Scăderea se datorează creșterii prețurilor din cauza turismului, dar și imposibilității de a crea confort modern într-un oraș medieval pe apă. Veneția suferă de fenomenul superturismului, în unele weekenduri de vară, practic fiind blocat de turiști; de ani buni se discută mai multe măsuri pentru a pune stavilă hoardelor de vizitatori – au fost interzise vasele mari de croazieră, care intrau până în buza Pieței San Marco, au fost impuse amenzi imense pentru cei care înoată în canale, pentru trolerele care fac zgomot, în imensa parcare de la intrarea în oraș nu se intră decât dacă ți-ai rezervat locul în prealabil și s-a discutat despre introducerea unei taxe de intrare în Veneția. Această măsură anunțată în 2022 a fost amânată pentru 2023. Taxa va costa între 3 și 10 euro (în funcție de sezon și va fi plătită doar de turiștii care vin în excursii de o zi și nu dorm în Veneția, unde hotelurile sunt, evident, scumpe). Aceste bilete de intrare vor fi cumpărate online în avans, pentru că numărul vizitatorilor de o zi va fi restricționat – vei plăti biletul și vei primi un QR-code să-l folosești la intrare. Evident, în perioadele cu mai puțini turiști, e posibil să ajungi la intrarea în Veneția, să plătești biletul și să intri. În plus, în caz de suprapopulare, autoritățile locale, care au instalat numeroase camere video pentru a controla traficul, vor putea închide anumite secțiuni ale orașului nonrezidenților și impune anumite „coridoare turistice” pe străduțe laterale.

Ce poți face ca să vezi totuși Veneția și să te bucuri de ea?

• Nu vizita Veneția în weekendurile de vară, în jurul Paștelui Catolic și la sfârșit de aprilie (25 aprilie e Ziua Națională a Italiei, 1 Mai e zi liberă ca aproape peste tot în Europa și atunci toți italienii se pun în mișcare, vizitându-și, în general, țara, iar Veneția este chiar și pentru italieni un obiectiv mult dorit).
• Vino dimineață cât mai devreme. Da, majoritatea turiștilor vor dormi noaptea în Mestre, cel mai apropiat oraș aflat în Italia continentală, unde prețurile la cazare și în restaurante sunt drastic mai scăzute. Dar primul tren de la Mestre la Veneția este la 5:16 și dacă ajungi la 5:30 în gara Venezia Santa Lucia, vei avea Veneția doar pentru tine.
• Nu veni cu mașina la Veneția. E o bătaie de cap fără sens. Las-o în Mestre și ia trenul – nu costă mai mult de 1,40 euro, faci cam 10 minute și sunt aproape 200 de curse pe zi!
• Încearcă să vii în extrasezon. Da, șansele de ploaie și vreme urâtă sunt mult mai mari (vara găsești greu o zi noroasă), poți să ai parte și de inundații – așa-numita „aqua alta”, dar și mulțimile sunt semnificativ mai mici.

Ce să vezi – principalele obiective turistice în Veneția

1. Pur și simplu, pierde-te pe străzi și bucură-te de atmosferă – Veneția este una dintre acele destinații care sunt practic muzee în aer liber. Pur și simplu, pierde-te pe străzi, descoperă niște frumuseți ascunse, piațete micuțe, blochează-te în fața unui canal care îți apare de nici nu știi de unde, intră într-o mică biserică necunoscută pe care o descoperi, ia la pas cartierele care sunt încă locuite. Vei fi încântat. Preț: gratis.
2. Palazzo Dogale – Veneția a fost o republică în vremurile bune și era condusă de un doge ales de nobilimea venețiană. Aceasta trebuia să aleagă bine, pentru că dogele era ales pe viață. Și ca orice conducător, mai ales al unui imperiu comercial, dogele Veneției avea nevoie de un palat pe măsură. Astăzi, poți vizita palatul și să descoperi nu numai sălile somptuoase, aurul, bijuteriile, ci și panorama absolut încântătoare spre Piazza San Marco și lagună. Preț: 30 de euro (sau 25 de euro cumpărat online cu o lună înainte de vizită). Nu rata „Puntea suspinelor” prin interior – era podul suspendat închis care lega Palatul Ducal de pușcărie. Cei căzuți în dizgrație treceau pe aici și puteau arunca o ultimă privire spre laguna de smarald. Toate tarifele, aici.
3. Piazza San Marco – e piața centrală a orașului, aflată pe malul lagunei, o deschidere explozivă într-un oraș megaaglomerat. Terasele sunt faimoase pentru prețurile halucinante ale cafelei – între 15 și 30 de euro, dar asta nu înseamnă că terasele nu sunt arhipline. Sunt practic tot timpul și trebuie să te consideri norocos dacă prinzi un loc pe terasă. Piața este înconjurată de cele trei monumente-cheie ale orașului – Palatul Ducal, Catedrala San Marco și Campanile și este aproape permanent arhiplină. Dar arată splendid.
4. Catedrala San Marco – pe acest loc au funcționat trei biserici, cea actuală fiind din 1063. Vei descoperi un stil puțin obișnuit pentru Italia și e normal. Veneția a fost întotdeauna cu privirile ațintite spre Est, sursa bogățiilor ei a fost Estul, așa că și biserica (de altfel, ca întregul stil venețian) este puternic influențată de arta bizantină, dar și de elemente islamice (nu sunt greu de descoperit). Deasupra intrării se află 4 cai de bronz – cei care îi vezi acum sunt, de fapt, copii, dar originalele se află înăuntrul bisericii, la doi pași de terasa pe care au stat de secole. Au fost furați de la Constantinopol în 1204, dar ei au fost turnați în perioada Romei Antice și au împodobit hipodromul de la Constantinopol până în 1204, când au fost aduși la Veneția și au înfrumusețat terasa catedralei. Nu au stat aici nonstop, au fost furați, la rândul lor, de Napoleon și duși la Paris, dar după prăbușirea imperiului corsicanului, au fost readuși la Veneția, în 1815. După ce admiri caii, intri în interiorul bisericii. Când am intrat pentru prima oară în 1994, nu li se permitea accesul turiștilor cu pantaloni sau fuste prea scurte. Era un nene la intrare care vâna „contravenienții”. M-am ascuns după biserică, mi-am tras mai jos pantalonii scurți cât am putut, i-am legat bine cu o curea și o sfoară, am pus tricoul peste și am intrat cu pași mici pentru a nu rămâne în chiloți. Interiorul bisericii este de un auriu exploziv, formele aducând cu Catedrala ortodoxă Sf. Sofia din Constantinopol. Este un loc în care merită să stai și să-l contempli. Preț: intrarea în biserică este gratis, dar poți sta la coadă chiar și mai bine de o oră pentru acces. Pentru acces preferențial se plătește 3 euro. Pala D’Oro costă 5 euro, iar terasa cu cai, de unde ai o panoramă superbă a Pieței San Marco, costă 7 euro. Informații aici.
5. Campanile San Marco – ca aproape orice biserică, și San Marco are o clopotniță. Având 99 de metri, este de departe cea mai înaltă clădire din tot orașul. De fiecare dată când am ajuns în Veneția, nu am ratat ocazia să urc sus în Campanile pentru o panoramă absolut fantastică. Merită, merită, merită, chiar și dacă stai o oră la coadă (aici nu există „intrare rapidă”). Clopotnița originală a fost construită în jur de 1150, dar a ars de câteva ori în perioada medievală. A colapsat complet în 1902 și a fost reconstruită ulterior, noua Campanile fiind terminată în 1912. Preț: 10 euro.
6. Canale Grande – este principalul „bulevard” acvatic al orașului, de-a lungul lui fiind construite cele mai spectaculoase palate, așa ca să treci în revistă fațadele de pe Canale Grande. Dacă vrei să o faci „in style”, ia o șalupă sau mai bine o gondolă (preț negociabil, de la în jur de 100 de euro în sus). Dacă vrei s-o faci ieftin și relativ în viteză, ia vaporetto de la gara Santa Lucia sau, ca să fii mai sigur de un loc bun pe punte de la parcarea Piazzale Roma, transportul în comun, care străbate un oraș fără străzi și mașini (bilet de 60 de minute – 7,50 de euro). Ia linia 1, care leagă Piazzale Roma de Santa Lucia și apoi parcurge Canale Grande pe sub Ponte Rialto, ajungând la Piazza San Marco, trecând astfel în revistă cele mai spectaculoase fațade de la canal. Trotuarele pietonale de-a lungul canalului sunt limitate.
7. Ponte Rialto – deși Veneția are 400 de poduri, sunt doar 3 poduri care traversează Canale Grande: unul este la gară, altul spre finalul canalului și, în fine, cel mai spectaculos, fotografiat și iubit – Ponte Rialto, construit imediat după o „curbă” a Canale Grande. Dacă te afli în vaporetto 1, pregătește-te de o măreție arhitecturală, imediat după un colț. Dacă ești pe jos, ia-o pe străzile de lângă Canale Grande pentru a-l admira în toată frumusețea.
8. Gallerie dell’Accademia – într-un oraș-muzeu în aer liber era imposibil să nu existe și un muzeu de artă superb. Nu, nu este la același nivel cu Muzeul Vaticanului sau Uffizi din Florența, dar are o grămadă de picturi din epoca de aur semnate de Bellini, Canaletto sau Tiziano. Preț: 12 euro + 1,50 de euro taxa de rezervare.
9. Insula San Giorggio Maggiore – Veneția nu este doar insula principală, sunt mai bine de 100 de insule în lagună, unele dintre ele foarte frumoase. Insula San Giorggio Maggiore se află fix vizavi de Piazza San Marco, iar fațada bisericii omonime este una dintre cele mai fotografiate clădiri de la distanță. Puțini turiști iau vaporetto până pe insulă și e păcat – este o Veneție mai mică și mult mai relaxată și liniștită. Preț: gratis, doar vaporetto costă 7,50 de euro.
10. Insula Murano – e o altă insulă din lagună, dar ceva mai departe decât San Giorggio Maggiore; e, de asemenea, considerată și o altă municipalitate. A devenit faimoasă pentru industria sticlei (cristalele de Murano sunt apreciate în întreaga lume). Nu este o insulă mare, aduce, de asemenea, cu Veneția datorită canalelor și căsuțelor colorate, iar principala atracție aici sunt micile ateliere unde artizani încă suflă pentru a crea produse din sticlă ca în vremurile de demult. Inutil să-ți zic, insula e plină de magazine de sticlărie. Se ajunge cu vaporetto din Piazza San Marco. Pe drum, îți recomand să te oprești și pe insula San Michele – insula-cimitir a Veneției, o insulă nu numai cu „liniște și verdeață”, ci și cu niște monumente operă de artă de o valoare de neprețuit. Pentru restul există Master Card.

Evident, ar mai putea fi o grămadă de obiective turistice prin Veneția. Cum ziceam, aproape orice clădire din Veneția este un monument, dar aș scrie cărți întregi. Vă recomand însă ca înainte de a merge la Veneția să frunzăriți și site-ul oficial al Biroului de Turism al Veneției, pe care îl găsiți aici –-> https://www.veneziaunica.it/en/content/visit-venice-0.

Și dacă mai aveți propuneri de făcut pentru ce nu trebuie ratat în Veneția, v-aș mulțumi dacă le-ați adăuga la comentarii, mai jos. GRAZIE MILLE!

 Imagini Veneția

Veneția mai putin batuta

Dar si pe aici, sunt gondole

Palazzo Dogale, timp de secole sediul puterii in Veneția

Asa vezi pentru prima oara Piazza San Marco daca vii cu vaporetto

Celebrele terase din Piazza San Marco

Catedrala San Marco

Intrarea luata cu asalt

Caii de bronz (original replica)

Clopotnita catedralei – Campanile di San Marco

Catedrala vazuta din Campanile

Spre Murano

Venetia vazuta din Campanile

Celebrul vaporetto, transportul in comun din Veneția

Primul palat de pe Canale Grande dupa gara Santa Lucia

Pe Canale Grande

Pe Canale Grande

Cele mai spectaculoase palate din Veneția au fatada la Canale Grande

Dupa colt, apare Ponte Rialto

Nu poti sa nu mananci o inghetata la Veneția. Nu poti !

Insula San Giorgio Maggiore vazuta din Campanile

Vazuta mai de aproape