Daca ma urmariti cat de cat si imi cititi o parte din articole, ati sesizat ca pe langa calatorit, cealalta pasiune a mea este istoria. Si pentru ca istoria se face in orice moment, si acum, si ieri, si alaltaieri, nu pot sa spun ca nu urmaresc si situatia curenta din extrem de multe colturi ale lumii. Colturi in care am fost si mi-au ramas undeva la corazon, colturi in care am de gand sa merg in curand sau colturi pe care le am demult in vedere. De aceea incerc sa “manevrez” sa merg in cat mai multe locuri in care trebuie sa merg ACUM. Pentru ca dintr-un motiv sau altul, poate maine nu se va mai putea. Evident, nu sunt Mafalda, daca as anticipa exact tot ce misca prin lume, as fi extrem de bogat, iar la “telefoane primite”, ar figura Biden, Macron, Scholz, Xi, poate chiar si Putin ori Modi. Dar unele lucruri le poti preconiza cumva. Altele, nu.
Evident, nu vei afla mare lucru daca vei citi presa romaneasca. Presa romaneasca este in general plina de accidente de masini, violuri (cu cat victima e mai mica, cu atat mai bine), comunicate de presa copy & paste si uneori articole interesante din presa internationala de foarte multe ori traduse prost (sa vina odata AI-ul ala ca sigur presa romaneasca va deveni mult mai buna odata ce ziaristii vor fi inlocuiti de vreun ChatGPT editia nu stiu care).
Sa luam cel mai apropiat exemplu. Sudanul. De cateva zile, tara este practic in mijlocul unui razboi civil intre Armata Nationala si o armata privata paramilitara numita Rapid Support Forces. O sa-mi spuneti ca razboiul nu este ceva neobisnuit pentru Sudan. Da, nu este pentru Sudan, dar socul este extrem de mare pentru ca este ceva nou pentru Khartoum si alte centre urbane pentru ca desi au fost razboaie foarte sangeroase in Sudan, niciodata capitala nu a fost afectata. Sudanul este o tara mare, inainte de a se separa de Sudanul de Sud, era cea mai intinsa tara din Africa si desi, indiscutabil, economic era afectata, Khartoumul nu a simtit tragedia din Darfur si Sudanul de Sud. Acum este socat si complet nepregatit de luptele care au loc pe strazile din capitala, strazi pe care m-am plimbat si eu acum 2 ani si un pic.
In momentul in care am fost in Sudan, era o perioada linistita. Dictatorul Omar al-Bashir care condusese tara din 1989 pana in 2019 fusese inlaturat de la putere de o lovitura de stat militara in contextul unei revolte populare. El insusi fusese colonel si isi inlaturase precedesorul printr-o lovitura de stat militara – Sudanul dupa independenta din 1956 nu a dus lipsa de lovituri de stat militare. Dupa caderea lui al-Bashir instrumentata atat de armata, cat si de fortele paramilitare RSF care se bat azi pe strazile Sudanului a dus la o schema extrem de complexa de tranzitie democratica care ar fi trebuit sa urmeze nu stiu cati pasi si sa dureze vreo 2-3 ani sau 10. Vorba aceea – boala lunga, moarte sigura. Era evident ca nu se va ajunge la mult dorita democratie civila. Asa ca am fost in decembrie 2020 cand lucrurile erau destul de chill – armata negocia cu civilii, civilii cu paramilitarii, iar tara era linistita. Evident, dupa cum vedem, linistea nu a durat mult.
De asemenea, cred ca anul acesta va fi un an greu pentru Pakistan de exemplu. Situatia politica este aproape de lupte de strada, iar economic, tara e in pragul colapsului. Doar un credit salvator de la FMI ar putea sa-I mai salveze, dar ca de obicei, creditele FMI vin cu conditii – reducerea subventionarii benzinei care “papa” o buna parte din bugetul national, restructurarea sistemului de stat si cresterea impozitelor. In plus, dupa ce fostul prim-ministru Imran Khan a fost doborat de la putere in urma unui vot de neincredere in Parlament (pentru prima oara in istoria Pakistanului si pentru ca acest vot sa treaca s-au unit absolut toate partidele Pakistanului care s-au urat de decenii intr-un govern de coalitie), situatia politica este extrem de incordata – conform Constitutiei, alegerile trebuie sa aibe loc musai cel tarziu in octombrie, iar dupa ele, este evident ca partea care va fi declarata pierzatoare, oricare ar fi aceea va scoate milioane in strada spunand ca alegerile au fost masluite (posibil va avea dreptate). Si in tot acest haos, probabil cel mai bine pentru Pakistan este sa aibe loc o lovitura de stat militara – cum s-a intamplat de altfel de cateva ori in ultimii 80 ani si sa rezolve problemele. Si desi pe termen lung, in general, dictaturile militare au rezolvat mai multe situatii critice, nu ai vrea sa fi in tara cand are loc o astfel de lovitura de stat – de obicei, se inchid granite, anuleaza zboruri, etc, etc.
Pe de alta parte, exista tari care peste cativa ani nu vor mai fi ca astazi. Astazi sunt putini turisti, au din inocenta zonelor neturistice, dar spectrul turismului de masa este la orizont. In unele cazuri, s-a intamplat asta, in alte cazuri nu – mi-aduc aminte, am plecat de urgenta in 2012 sa vizitez Myanmarul care se intrevedea ca va fi luat cu asalt de milioane de turisti dupa ce regimul militar parea sa deschida granitele, iar dizidenta Aung San Suu Kyi parea sa se indrepte spre a prelua puterea. Dar situatia s-a deteriorat, iar milioanele de turisti nu au venit. Pe de alta parte, sunt bucuros ca am fost in Thailanda in 2002 cand, da, tara era destul de turistica, nu pot zice nu, dar parca nu atat de comercializata si “japonezizata” ca azi – avea inca sarmul acela al unei regiuni care nu traieste exclusiv in turism. Acelasi lucru – Sri Lanka. Am fost prima oara in Sri Lanka in 2009 la cateva luni dupa ce se terminase tragicul razboi civil care insangerase tara timp de decenii. Practic nu existau turisti straini, eram singurii in Hikkaduwa in jur de Revelion, dar, desigur, erau multi turisti localnici, singhalezi.
In consecinta, iata ce va recomand sa luati in considerare.
Insula Socotra – este inca un paradis virgin, un taram in afara timpului si spatiului unde nu gasesti hoteluri decat unul in capitala si unde te poti reconecta cu o natura de multe ori neatinsa. Sunt planuri de construire a unor resorturi all-inclusive de catre investitori din Emiratele Arabe Unite care ar distruge tot farmecul de azi al insulei.
Arabia Saudita – este practic la inceputurile turismului nereligios (de milenii, Arabia Saudita este destinatie de pelerinaje, dar turismul laic a fost strict interzis pana in 2019) si planurile sunt sa aduca sute de milioane de turisti anual. Iar sauditii au bani – jumatate de trilion de dolari sunt marcati pentru investitii in turism. Acum, nu stiu cate se vor realiza, dar autoritarile par hotarate. Iar o destinatia cu bogatia de obiective istorice si naturale ca Al Ula va fi indiscutabil inundata de hoarde de turisti peste cativa ani.
Siria – Razboiul care a ravasit tara in ultimul deceniu pare sa se incheie. Dusmanii “pana la moarte” par sa isi dea mainile – ministru de externe saudit a vizitat Damascul, intorcand vizita omologului sau, iar Arabia Saudita si Iranul au hotarat sa reia relatiile diplomatice. A relua relatiile diplomatice nu inseamna ca va fi cine stie ce prietenie – asta sigur nu va fi, dar e o forma de destindere. Si asta se vede in cele doua teatre de razboi din ultimul deceniu unde cele doua puteri ale Orientului Apropiat s-au luptat prin interpusi – Siria si Yemen. In ciuda razboiului, Siria are niste bijuterii istorice de prim ordin – da, unele cladiri istorice din Palmyra au fost aruncate in aer, dar mai sunt foarte multe, orasul vechi Alep a fost puternic afectat, dar cel din Damasc a ramas neatins. Se poate vizita Siria si azi via Liban, dar ma astept sa se redeschida destul de curand.
Algeria – mult timp, inchisa – fie datorita razboiului civil din anii 90, fie datorita faptului ca dictatura lui Abdelaziz Bouteflika a dorit sa tina tara inchisa pentru a tine sub control totul si oricum, castiga mult din gaz, ce sa se mai chinuie si cu turismul, dar azi Algeria se deschide incet incet. E departe de a fi o destinatie de masa cum e Marocul sau Tunisia, dar e posibil ca in curand, autoritatile locale sa isi doreasca mai multi turisti. Iar tara are parte de orase pline de viata si istorie, orase antice romane extrem de bine pastrate si cele mai numeoase desene rupestre din perioada in care Sahara era verde si plina de animale. Eu merg peste cateva zile si va voi povesti ce vad aici.
Ucraina – dupa terminarea razboiului, sunt convins ca va fi o destinatie cautata de multi. Orase-bijuterie precum Cernauti, Odesa, Lviv sau chiar si Kyiv au suferit destul de putin din punct de vedere distrugeri ale principalelor obiective turistice. Si eu zic ca merita descoperite imediat ce lucrurile se mai aseaza.
Taiwan si China – situatia in sud-estul Chinei pare sa se inflameze pe zi ce trece. Multi optimisti spun ca liderul suprem al Republicii Populare, Xi nu e atat de idiot incat sa atace Taiwanul, dar la fel se spunea si despre Putin in 2020. Xi a devenit Conducatorul nemuritor al Chinei promovand intens ideea asa-zisei “reunificarii pasnice”, dar probabil nu va fi foarte pasnica daca va incerca ocuparea Taiwanului. Desi probabil sansele de razboi in zona sunt relative mici in urmatoarea perioada, probabil nu ar fi o idee rea sa vizitati ce aveti in plan mai repede pentru ca nu se stie niciodata.
Evident, pot fi mai multe destinatii. Fie tari care se vor schimba enorm in perioada urmatoare datorita investitiilor sau tari care sunt in pericol geo-politic de prabusire economica sau militara. Unele tari / regiuni sunt extrem de interesante si care merita vizitate.
Daca aveti si voi niste recomandari de destinatii care trebuie sa le vizitezi acum sau sa le prioritizezi pentru ca peste 5 – 10 ani (poate si mai repede) nu vor mai fi la fel, va rog sa le mentionati mai jos, la comentarii. Si evident de ce credeti ca trebuie vizitate ACUM. Multumesc !
Etiopia. Are mari șanse sa intre intr-un haos al conflictelor interetnice. O tara foarte interesanta din multe puncte de vedere: oameni, cultura, geologie, fauna. De asemenea o tara cu infrastructura turistica dezvoltata. După ce a reușit sa calmeze un război civil extrem de sângeros și putin mediatizat la noi, pare ca urmează altele. Cred ca e o fereastra de ordinul lunilor- 1an-2.
Da, probabil „pacea” de acum e din pacate doar o pauza.
Aș adăuga și țări ca Angola și Mozambic care au avut războaie civile lungi în trecut.