Sahara, Algeria

Niciodată nu am spus că vreau să văd toate țările lumii. Știu, unii își doresc asta, este un obiectiv lăudabil, dar nu îl am și eu. Vreau să merg în locurile care mă atrag, vreau să revin în locuri în care am mai fost mai demult și să văd cum s-au mai schimbat, vreau să descopăr zone noi din țări în care am mai fost. Așa am fost în Thailanda de 10 ori și în Indonezia de 4 ori, în loc să mă duc, de exemplu, în Timor L’Este doar de dragul de a-l bifa. Iubesc Bali și prefer să merg acolo sau în Flores ori în alte insule care mă atrag decât să bifez nu știu ce. Evident că îmi place să văd țări noi, culturi noi, dar nu e obligatoriu și nu e o cursă. Dar uite, Algeria am vrut s-o văd. Și a fost pe lista mea de foarte mult timp. De fapt, prin 2010 aveam un prieten și fost coleg român care lucra în Algeria și de la el am aflat că trebuie să fii văr cu președintele pentru a obține viza turistică. Sau, mă rog, prietenul cel mai bun al vărului. Nu, nu era cazul.

S-a deschis Algeria ? Da, s-a deschis în ideea că viza nu se mai ia așa de greu. Dacă vrei să mergi într-un grup organizat, trebuie doar o invitație de la o agenție de turism locală și viza vine în maximum două săptămâni (în cazul nostru, a durat vreo două zile, iar la unii s-a dat chiar și în aceeași zi, dar perioada „standard” este de două săptămâni). Dacă vrei să mergi pe cont propriu, reglementările variază de la consul la consul. Teoretic, trebuie să prezinți dovada de cazare, asigurarea, biletul de avion care să dovedească și când intri în țară, și când ieși, poze de pașaport și formularul. Am auzit că pe la unele consulate se cere și o adeverință de la serviciu cu salariul, dar la București nu am auzit de cerința asta.

Dar dacă viza nu prea mai este o problemă (da, e birocrație, da, trebuie să mergi la ambasada din București să depui), în schimb, trebuie să te aștepți că Algeria nu a avut niciodată turiști străini. Sau numărul lor a fost întotdeauna foarte mic. În consecință, vor fi puține hoteluri rezonabile (ca preț și condiții); există mai multe hoteluri de lux pentru oamenii de afaceri care vin în Algeria pentru a cumpăra gaz și petrol, iar tipii ăștia nu se uită vreodată la tariful hotelului. Nici eu nu m-am uitat vreodată când lucram în corporații – scoteam cardul și aia era.

Întrebarea este: de ce hodoronc-tronc Algeria s-a deschis turismului? Până prin 2019, când a căzut președintele Bouteflika, când cineva întreba de ce nu deschid țara pentru turism, pentru investiții străine și pentru comerț exterior, răspunsul regimului era același: „Avem gaz și petrol, nu ne mai trebuie altceva”. Problema este că între 2010 și 2019, prețul hidrocarburilor a fost destul de scăzut și, cumulat cu ineficiența tipică unei companii de stat (gazul și petrolul sunt exploatate în Algeria de compania de stat SONATRACH), cu lipsa de tehnologie care duce la o producție inferioară a ce s-ar putea extrage, a dus la o criză economică fără precedent. Revoluția care a dus la căderea lui Bouteflika s-a datorat nu numai exasperării că iar candidează moșul ăsta care nici din pat nu se poate da jos, ci și crizei economice, pentru că gazul și petrolul nu au mai fost destule ca să țină națiunea fericită. Și, de fapt, asta este marea problemă și a președintelui actual, Abdlemadjid Tebboune: ultimii doi ani au fost o fericire, pentru că prețurile hidrocarburilor au explodat până în cer, dar nori negri apar la orizont și în mod normal în cazul unei crize economice sau doar imobiliare, prețurile gazului și petrolului or să se ducă de-a dura din cauza lipsei de cerere, iar Algeria o să și-o ia iar, și încă rău. Așa că noul președinte încearcă să mai ridice barierele de netrecut în fața investițiilor străine și să încurajeze cât poate exportul; ca idee, în 2022, Algeria, o țară cu 44 de milioane de suflete, a exportat produse nonpetroliere în valoare de 7 miliarde de dolari. România a exportat de 91 de miliarde de dolari. Iar exporturile Tunisiei (o țară fără petrol și gaze și cu o populație de 12 milioane de suflete) ating circa 20 de miliarde de dolari, neluând în calcul turismul, care aduce alte câteva miliarde bune.

Așa că Tebboune a decis să încerce să diversifice economia. Exportatorii puținelor produse algeriene care sunt competitive la nivel internațional sunt subvenționați, în ideea că statul le plătește transportul și a fost ușurată obținerea vizei în vederea unei creșteri a turismului.

De ce m-am dus în Algeria? Nu neapărat pentru că s-a deschis, ci pentru că știam de orașele romane, care sunt unele dintre cel mai bine păstrate din lume (doar Pompei și Jerash mi s-au părut mai spectaculoase). Pentru că voiam să văd urmele colonialismului francez reflectat în arhitectură, dar și în alte segmente ale vieții de zi cu zi. Am dorit să văd desenele rupestre, unele de aproape 10.000 de ani vechime, care se găsesc în Sahara algeriană. Am dorit să observ celebrii „oameni albaștri ai deșertului” – tuaregii, cu îmbrăcămintea și cultura lor. Am dorit să văd dacă Algeria e un soi de Maroc, dar mai bogat (nu, nu e!). Am dorit să văd dacă într-adevăr în lumea globalizată de azi există o țară alta decât Coreea de Nord sau Turkmenistanul care să fie așa de deconectată de lume. Ei bine, da, este. Foarte puține branduri străine, doar Coca-Cola are o prezență cât de cât, ici și colo, și cam atât. În unele cazuri sunt înlocuite de produse locale (ciocolata e bună, chiar am mâncat un soi de Kit Kat excelent) sau deloc.

Este obligatoriu să dai năvală în Algeria acum? Poate da, poate nu. Indiscutabil, nu va fi luată cu asalt de milioane de turiști mâine. Faptul că se dau vizele mai ușor a atras acel segment extrem de redus de oameni care vor să vadă țări „virgine” din punct de vedere turistic sau pur și simplu au avut Algeria în vedere de mai multă vreme. Dar lipsa unei infrastructuri turistice (nu rutiere, aia e, turistică nu prea e) și a promovării turistice nu va aduce hoardele de peste Mediterana în Algeria. Deci nu e niciun risc ca Algeria să fie inundată de turiști prea repede. Dar și așa, probabil nu ar trebui să amânați prea mult o vizită în Algeria. Dacă prețul hidrocarburilor o ia la vale, economia algeriană o va lua la vale. Dacă economia o ia la vale, asta va scoate în stradă milioane de algerieni și probabil ar putea să existe și mari frământări – nu tocmai o perioadă propice pentru turism.

O să mă întrebați de nivelul de siguranță. Nu m-am simțit nicio secundă în nesiguranță. E drept, atâta poliție ca în Algeria nu am văzut nicăieri în lume. Cel puțin în Oran și Alger, cred că nu am văzut nicio intersecție fără vreun polițist, iar noi am fost escortați de nu mai puțin de 18 mașini de poliție de la Batna la Timgad și apoi la Constantine. Nu în același timp, nu am fost în mijlocul unei coloane de 18 mașini cu girofar, se schimbau cam la fiecare 10-15 km. Algeria a fost în război între 1948 și 1962. Uneori dur, cu cafenele sărind în aer, urmat de uciderea în masă a algerienilor în cartierele și satele lor. În anii ’90 a avut loc un război extrem de dur între Armată și Frontul Islamic de Salvare care câștigase de departe alegerile. Și atunci au fost extrem de multe atentate, bătălii și numeroși morți. A mai fost o revoltă a tuaregilor nu neapărat în Algeria, ci în țările învecinate. A apărut și un afiliat local al Al-Qaida, care a făcut valuri. Dar nivelul de siguranță este OK. Au mai fost atacuri sporadice în ultimii ani asupra poliției și armatei, dar sporadice. E drept, nefiind turiști străini, nici investiții străine, ce să ataci? Poliția, desigur.

Deci, ce mi-a plăcut? Și de ce aș recomanda altora să meargă? Pe lângă faptul că are aerul acela boem și liniștit al destinațiilor încă nepervertite de turism. Da, intram în piețe sau în bazar și nimeni nu mă alerga. Dimpotrivă, eu trebuia să caut vânzătorul în caz că chiar doream ceva, dar nu era o problemă. Apărea repejor, dar chill și fără disperarea vânzătorilor din Maroc, Tunisia și să nu zic Egipt.

Am văzut trei orașe romane extrem de bine păstrate, de-a dreptul ireal de bine păstrate. Sigur, nu la fel de bine păstrate ca Pompei și nu la fel de spectaculoase ca Jerash, dar incredibil de bine păstrate. Am văzut pentru prima oară o piață romană cu tot cu tejghele! Cu tot cu cântarul public, pe care se verificau cantitățile de produse în caz de dubii. Orașele sunt Timgad, Djemila și Tipaza. Djemila e de departe cel mai spectaculos, Timgad a fost construit de tătuca Traian pentru veteranii legiunilor romane ieșiți la pensie și este un oraș roman perfect, iar Tipaza se află spectaculos fix pe malul mării.

Am văzut niște mozaicuri romane cum nu am văzut nicăieri în lume. Absolut mirifice. Superbe. Imense. Fantastic păstrate. Le-am văzut în câteva muzee – atât în muzeele orașelor romane, cât și în alte locuri. De fiecare dată mai mari, mai impresionante, mai bine păstrate, mai strălucitoare.

Oran și Alger sunt niște orașe spectaculoase – există trei zone distincte: orașul franțuzesc cu un aer parizian, orașul vechi algerian și orașul nou algerian – blocuri de inspirație comunistă, dar și unele mai noi și mai spectaculoase. Orașele vechi, fie că e vorba de cele franțuzești, fie de cele algeriene, sunt în refacere. Orașul vechi franțuzesc din Oran are poezia și farmecul lui, dar e un farmec al ruinelor – nu știu de ce, aici nu s-a mai dat cu bidineaua din anii ʾ60. Alger însă arată de multe ori impecabil. Casbahul din Alger merită reconstruit (se reconstruiește la greu fostul palat al bey-ului, un soi de voievod al Algeriei, dar cu viteza melcului turbat). Din păcate, în Oran, zona veche e cam praf, la fel și palatul bey-ului e o ruină, dar are și el farmecul lui.

Constantine este un oraș absolut superb. Construit pe două stânci tăiate adânc de un defileu săpat de un râu, Constantine este un oraș al panoramelor și al podurilor superspectaculoase. Este un oraș unde, oriunde întorci capul, vezi dealuri verzi și clădiri construite peste aceste hăuri. Absolut fascinant.

M-am dus la Tlemcen pentru a găsi urmele unui regat extrem de bogat, unde s-au întâlnit influențe berbere, otomane, arabe și andaluze și unde am găsit o peșteră absolut fascinantă.

Sahara, mai precis zona Tasilli, e absolut o încântare: culori diferite ale deșertului, stânci spectaculoase, apusuri cu irizații și mai ales acele celebre desene rupestre de acum 8 000-10 000 de ani care dovedesc că, într-o vreme, Sahara era plină de viață, de verdeață și de animale. Acum este un deșert absolut cu foarte puține forme evidente de viață, dar care explodează în momentul în care apare un pic de apă. În deșert îți dai seama ce importanță are apa pentru viață – doar un pic de apă și o vegetație luxuriantă apar brusc în jurul acestui ochi de viață. Iar experiența dormitului în deșert sub milioane de stele este cu adevărat unică (deși un pic dură dacă nu ești obișnuit cu saltele dure).

În cazul meu, iubitor de istorie, ocazia de a vedea anumite locuri și muzee mă ajută să înțeleg mai bine ce s-a întâmplat, de ce s-a întâmplat și care e impactul trecutului asupra prezentului? De ce Franța a vrut să cucerească Algeria și să facă din ea o parte componentă a sa, nu doar un protectorat, cum a fost cazul Marocului și al Tunisiei? Ce impact a avut războiul și cum acesta a dus la victoria comunismului în Algeria, lucru cu impact până și în zilele noastre? De ce Algeria are relațiile pe care le are cu Marocul? Și multe alte întrebări la care am căutat răspunsuri și la unele poate le-am primit. Și despre care voi mai scrie. Ce s-a întâmplat după exodul în masă și precipitat al pieds noirs, francezii născuți în Africa.

Dar despre astea, în episoadele următoare!

Iar dacă sunteți interesați, vedeți că Explore Travel mai organizează o tură în Algeria la toamnă. Uite aici toate amănuntele –-> https://discover.exploretravel.ro/explore-algeria

Imagini Algeria

Timgad, orasul construit de Traian pentru veterani

Djemila

Si maretele sale temple

Si Djemila are un arc de triumf

Tipaza, orasul roman de pe malurile Mediteranei

Am avut parte de un ghid exceptional – fostul director al sitului Djemila

Aceste mozaicuri extraordinare din siturile romane ale Algeriei

Wow !

Culori vii, incredibil de bine pastrate

Biserica Santa Cruz care domina Oran

Blocuri noi in Oran

Biserica transformata in biblioteca in centrul cartierului francez din Oran

Cartierul francez din Oran … cam lasat in paragina, dar cu poezia lui

Fostul palat al dey-ului Algeriei este in proces de reconstructie. Dar mai e mult pana la finalizare

Alger, capitala Algeriei

Casbah, vechiul cartier algerian

Unele palate au fost refacute si arata superb

Era o foto-modela pozand in haine traditionale

Plaja publica din Alger

O moschee in centrul Algerului langa Piata Martirilor

Paris de Alger

Cladirea iconica a Postei pe cale sa se transforme intr-un muzeu

Spectaculosul Constantine

Constantine, orasul podurilor

Algeria socialista 🙂

Pestera de langa Tlemcen

Incredibila Africa

La drum cu un tuareg

Desene de 8000 – 10.000 ani

Si desertul are flori si fructe

Iar unde e un strop de apa, explodeaza flora

Restaurant ad-hoc in Sahara

Apus de soare in Sahara

Baza Explore Travel din Tassili 🙂