În final, închei reportajul despre călătoria noastră în Coreea de Sud apoteotic, cu această rubrică atât de dragă mie. Pentru că orice călătorie reușită trebuie să conțină și o combinație a celor trei elemente.
Mai intâi despre experiențele culinare din Coreea de Sud…. ca să începem cu începutul. În primul rând trebuie știut că mitul consumului de carne de câine a apus demult, în Coreea de Sud nu se mai servește carne de câine de ani buni. Au abolit de-a lungul anilor acest obicei barbar odată cu apariția cărnii de porc, de pui și de vită. Carnea de câine a fost consumată din vremuri străvechi deoarece era una din sursele principale de proteine (iar alte forme de carne lipseau). Astăzi însă, chiar dacă nu a intrat în ilegalitate ca la vecinii niponi, nu mai găsești să servești aproape deloc Bosintang. Bosintang, tocana din carne de câine care în traducere înseamnă supă revigorantă este un preparat picant despre care se spune că crește virilitatea și era servit mai demult mai ales în timpul festivalului Boknal – sărbătoare care nu înseamnă altceva decât Zilele Câinilor.
Dar hai să ne desfătăm puțin cu preparate mai puțin excentrice: Bulgogi este un preparat extrem de delicios. În Jeju poți opta pentru un Bulgogi din porc de Jeju. Locuitorii din Jeju, dornici să își conserve identitatea locală, cresc porcul de Jeju, care seamănă izbitor cu porcul vietnamez pe care l-am văzut și la noi în țară. Bulgogi (care înseamnă carne de foc) se poate prepara însă și din carne de vită sau de pui marinată.
Foarte interesante restaurantele tradiționale coreene. Până acum nu am întâlnit așa ceva, sunt un fel de restaurante do-it-yourself. Fiecare masă conține o plită (cu inducție, aragaz, whatever) pe care se află o tigaie tip wok cu apă clocotită așteaptându-și oaspeții. În funcție de ce doresc oaspeții să servească, ospătarul aduce componentele viitoarei supe coreene – fructe de mare, fâșii din carne de porc și din piept de pui, legume de tot felul. De gătirea viitorului preparat culinar se ocupă însă chiar oaspeții adăugând din componentele pe care le au la dispoziție și mestecând din când în când. În restaurantele coreene cam orice preparat culinar se face do-it-yourself, fie că vorbim de supe, bulgogi sau de un delicios gui – așa se numește barbecue-ul coreean pe care tot tu ți-l poți prepara, evident dacă este nevoie cu asistență din partea personalului.
Dacă dorești să servești Jjamppong adică o supă de fructe de mare, să nu te minunezi dacă scoicile înca mai mișcă când sunt puse în apa clocotită. Fructele de mare sunt mereu proaspete iar aceasta este dovada prospețimii. După ce sunt pescuite până sunt consumate, acestea sunt ținute în apă în care este barbotat aer .
Starterul nu putea să lipsească, orice masă începea mereu cu un aperitiv. Mai multe farfurioare cu diferite specialități delicioase formau starterul: tentacule de caracatiță în sos coreean picant, rădăcină de lotus feliată, pește uscat, salată de alge și bine-nțeles renumitul și nelipsitul kimchi. Pentru cei care nu știu, kimchi nu e un soi de varză murată așa cum credeam la început ci varză, ridichi sau castravete murate în sos picant. În casele coreene se prepară și se consumă cantități industriale de kimchi iar de aceea există în fiecare casă și câte unul sau două frigidere pentru kimchi – în ele nu se pune altceva. Atât este de popular acest preparat încât coreenii și când se fotografiază nu spun “cheese” ci “kimchi”.
Nu poți părăsi Coreea de Sud fără să servești măcar o dată o porție de Bibimbap, un fel culinar specific coreean unde componenta de bază e orezul acoperit cu legume și fâșii de carne de vită condimentate cu sos de soia și ardei iute. Este unul din preparatele omniprezente fie că vorbim de restaurante fast-food sau chiar în meniul companiilor aeriene locale.
Așa cum știm cu toții provocarea supremă în Asia este streetfood-ul. Iar în Coreea de Sud este fără doar și poate chiar wow. Am dat o raită prin zona Myeongdong din Seoul – bunătăți de toate felurile și arome pestrițe ne-au îmbiat. Fructe de mare, slănină, gheare de pui dezosate (nu am auzit că există și așa ceva până acum) sau sângerete de porc la grătar nu lipseau de pe tarabe. Pentru cei puternici provocarea supremă e Live Octopus sau San-Nakji pe coreeană adică caracatița vie. Bine, ea nu mai e foarte vie când ajunge în farfurie dar tentaculele tăiate de îndemănaticul bucătar încă mișcă în farfurie. Fiind aproape de Japonia nici specialități nipone precum tempura de creveți și okonomyaki nu puteau lipsi.
Iar din marea varietate de dulciuri oferite ca desert cel mai interesant mi s-a părut Mochi Tayaki, o prăjitură în formă de pește preparată din făină de orez și umplută cu pastă dulce de fasole roșie sau cu ciocolată.
La categoria băuturi, evident vinul de orez ocupă un loc fruntaș. Acesta este tradiționalul Soju (omologul coreean al sake-ului japonez având concentrații variate de alcool).
Tot din orez se prepară și Makgeolli, o băutură alcoolică lăptoasă fabricată din orez fermentat. Aceasta se utilizează de obicei la diferite ritualuri religioase și trebuie consumată cât mai repede fiindcă fermentează foarte rapid.
Vinul de struguri nu este încă foarte răspândit în Coreea de Sud, am găsit însă vin fabricat în Coreea de Sud…. din struguri spanioli. Una din cele mai interesante și tradiționale băuturi nealcoolice este însă Haitai Bongbong, un suc de struguri care conține în doză inclusiv boabe decojite.
Cât despre bere – poate nu sunt cei mai mari consumatori ai acestei băuturi, dar coreeni din sud au bere bună. Hite, Terra, Kloud și Cass sunt mărcile lor cele mai bune.
Fiind o țară asiatică ceaiul nu putea lipsi. Pe lângă ceaiul de prune Maesil-cha preparat din sirop de prune, cel mai important loc îl ocupă ceaiul verde. Iar o vizită la Muzeul Ceaiului Osulloc din Jeju nu ar trebui să lipsească de pe lista obiectivelor. Osulloc este cea mai cunoscută fabrică de ceai din Coreea de Sud. Aici poți vedea cum arată lanurile de ceai verde, poți servi însă nu doar ceai ci poți cumpăra și tot ce se poate produce din prețioasa plantă: de la dulciuri pe bază de ceai până la băutura răcoritoare Kombucha.
Nici la capitolul suveniruri Coreea de Sud nu stă foarte rău, am fost plăcut surprinși să constatăm că aici chiar ai ce să cumperi. Pe lângă clasicele suveniruri precum căni, șepci și magneți am putut vedea și frumoase tricouri și chiar ciorapi cu motive tradiționale. Pentru cei dragi poți să cumperi o sticlă de Soju, însă de evitat Makgeolii deoarece termenul de valabilitate este foarte scurt iar produsul trebuie depozitat la rece deoarece fermentează.
Dacă ajungi în insula Jeju poți gusta din delicioasele portocale locale dar poți cumpăra drept suvenir ciocolată cu coajă de portocale.
Ca să nu uiți însă că ai vizitat micuța insulă coreeană musai trebuie să îți cumperi un micuț Tol Harubang care să îți poarte noroc și să te protejeze de cele rele – eu pe al meu l-am botezat Jejulică 😊. Cu căciuliță portocalie că doar portocalele sunt venerate aici în Jeju, cultivarea lor fiind una din principalele surse de venit alături de turism.
Iar dacă ajungi în pădurea Ahopsan vei putea cumpăra la prețuri modice pahare fabricate din… ce altceva decât bambus. Pentru 2-3 euro poți avea acasă un suvenir care să îți aducă aminte peste ani că ai vizitat celebra pădure coreeană.
Imagini Coreea de Sud – mancare si suveniruri
Cica nu se mai consuma caine in Coreea de Sud …
Mic dejun in Coreea
Carne gata de pus in wok
Pranz coreean
Se incepe cu aperitivul. Normal
Cina cu scoici care inca mai misca
Bibimbap
Okonomiyaki
Street food in Coreea
Street food in Seoul
Slanina cu Omega 3
Gheare de pui dezosate
Street food
Fructe confiate
Haitai Bongbong suc de struguri
Makgeolii vinul nefiltrat de orez
Frigiderul pentru kimchi
Tot soiul de bunataturi din portocala de Jeju
Suveniruri Tol Harubang din Jeju