Osh, Kyrgyzstan
Cum ziceam, Kyrgyzstanul nu a fost un taram al marilor concentratii urbane. In perioada Drumului Matasii, aici au existat ceva orase, dar care spre deosebire de cele din Uzbekistanul de azi, s-au pierdut in cartile de istorie, iar azi, in afara de cateva orase, restul tarii isi traieste viata in zona rurala. Capitala Bishkek s-a nascut candva in secolul XIX ca un avantpost militar rusesc construit peste o veche cetate a emiratului de Kokand, iar oraselele din jurul lacului Issyk Kul au aparut de asemenea dupa sosirea armatelor Tarului. In Kyrgyzstan exista un singur oras care se poate lauda cu o istorie multi-milenara si acesta este Osh, capitala sudului.
Osh se afla in fertila vale Fergana, centrul agricol al intregii Asii Centrale care prin vointa divina al lui Stalin a fost impartita intre trei tari – Kyrgyzstan, Tajikistan si Uzbekistan. Pe vremea respectiva, granitele nu contau prea mult, cele trei erau republici unionale, parte din aceeasi mareata si falnica Uniune Sovietica, dar Stalin si conducerea de partid si de stat a fost hotarata sa planteze semintele discordiei pentru mai tarziu, in caz de… In consecinta, valea Fergana este astazi impartita intre 3 tari, iar granitele ar face gelos pe orice pictor post-modernist – sunt cele mai rasucite, contorsionate si aberante din lume (nu ca cele din Nagorno-Karabakh sau Osetia de Sud ar fi mai breze). Sunt atat de contorsionate incat mini-razboaiele dintre Kyrgyzstan si Tajikistan sunt frecvente, desi cele doua tari sunt membre cu drepturi de depline si aliati de nedejde in asa-zisul NATO rusesc numit CSTO. Asa de aliati ca in 2020 – 2021 a fost un razboi de toata frumusetea intre cei doi aliati, iar Armenia a fost lasata de izbeliste cand a fost atacata in 2020 si 2023 de Azerbaijan.
Pe langa granitele rasucite, evident, Stalin a transferat comunitati intregi in granitele altui stat – probabil pentru a intari internationalismul proletar. Asa ca Osh, al doilea oras ca marime al Kyrgyzstanului si capitala sudului este un oras cu o mare majoritate … uzbeca. Unde a Uzbekistanul ? La 9 km de centrul orasului, granita se afla practic intr-o suburbie a Osh-ului, iar avioanele care decoleaza din Osh indreptandu-se spre capitala Bishkek trebuie sa survoleze teritoriul Uzbekistanului ca nu au pe unde s-o ia. Dar Stalin a decis ca Osh sa fie dat Kyrgyzstanului. Rezultatul ? Previzibil – din anii 60, au fost tensiuni in crestere intre kyrgyzii care erau mutati fortati in oras si localnicii uzbeci care au culminat cu luptele din Osh din anii 1990 care s-a lasat cu sute de morti. Alte zeci de morti si mii de case distruse sunt rezultatul luptelor dintre uzbecii si kyrgyzii din oras in 2010 (in timpul uneia uneia din cele 3 Revolutii din Kyrgyzstan care a dus la alungarea unui presedinte care provenea din zona Osh), iar 100.000 de uzbeci au fugit in Uzbekistanul invecinat ducand cele doua tari la un pas de razboi. Cand am fost la Osh, era liniste si pace, nu ti-ai fi dat seama de tensiuni, dar nu pot nega – ele pot erupe oricand. Plus, cireasa de pe tort, exista si tensiunile dintre kyrgyzi si tadjici care se manifesta violent la cativa zeci de kilometri mai la vest.
Dar Osh nu este numai capitala sudului si un centru incins de tensiuni inter-etnice, ci si probabil cel mai vechi oras din Kyrgyzstan. Orasul nu se stie cand a fost fondat, sovieticii au sarbatorit cu mare fost 3000 ani de la infiintare candva in anii 80, dar faimosul sau bazar se spune ca se afla fix pe acelasi loc de peste 2000 ani, iar prin secolul VII, era unul din principalele centre de pe Drumul Matasii. Muntele Sulayman care domina orasul gazduieste singurul monument de pe lista UNESCO din Kyrgyzstan si se spune ca aici era fix mijlocul Drumului Matasii. Ma rog, asa zice marketingul turistic pentru ca nu a existat un singur Drum al Matasii, au fost cel putin zeci, dar indiscutabil, unul dintre ele a trecut prin Osh, iar bazarul sau era plin cu produse din toata Euro-Asia. Si acuma e, dar au preponderenta marfurile chineze, China fiind ici, la doi pasi.
Am ajuns in Osh venind dinspre munte, dinspre lacul Song-Kul, lac aflat la o altitudine de 3000 metri. Daca la 3000 metri, era frig si ne-am infofolit, aici, la Osh, am dat rapid jos orice vestimentatie vag mai calduroasa. Vara la Osh, temperaturile sar bine de 30 grade, ajungand si spre 40, noi am fost prin iunie, inca nu venise vara din plin, dar orisicat, era cald. Dupa mai multe zile de vai verzi, aer proaspat si fresh, munti cu varfurile pline de zapada si multa tranchilitate, am redescoperit trepidanta viata urbana intr-un oras foarte foarte sovietic – cladirile sunt din “Epoca de Aur”- cunoscutele blocuri sovietice care au inundat multe continente alaturi de ideologia falimentara a comunismului, bulevarde largi, troleibuze.
Primul contact cu Osh. Simplu – dintr-odata am inceput sa vad femei purtand un soi de hijab Islamic. Printre ele, fete imbracate in tricouri si pantaloni scurti. “Kyrgyzele sunt in haine lejere, uzbecele sunt in haine traditionale” imi spune Valentina, ghida locala. Si intr-adevar, valurile coexista linistit cu pantalonii scurti si poti vedea prietene plimbandu-se – una in hijab (chiar si cu val pe fata), iar cealalta in tricou scurt cu buricul la vedere si pantaloni scurti. Am fost in Uzbekistan si desi am vazut si acolo femei in ceva haine traditionale, nu erau la fel de stricte – doar ca erau foarte colorate si ciudate (aduceau cu capoatele la moda si in Romania anilor 50 – 60), nu, nu purtau hijab. Nu mi-aduc aminte ca sa vad femei cu val in Uzbekistan, dar acolo regimul anti-religios al lui Islam Karimov nu numai ca a interzis sistemul scolar religios al medreselor (era una singura deschisa in toata tara), ci posibil a interzis si hijab-ul. In Kyrgyzstanul mult mai democratic, uzbecele au fost lasate in plata lui Allah, sa se imbrace cum vor ele.
Traditiile continua sa fie puternice. De fapt am si fost la o familie uzbeca. Agentia de turism din Kyrgyzstan ne-a oferit sa luam masa in trei familii la ei acasa – o idee excelenta de altfel. Astfel am mancat la o familie kyrgyza pe undeva pe langa Bishkek, la o familie uigura langa lacul Issyk-Kul si, in fine la o familie uzbeca, aici, in Osh. Fiecare cu mancare traditionala, evident ca uzbecii ne-au facut plov, mancarea tipic uzbeca cu o tona de orez si carne si legume fierte zdravan. Desi era o familie sa-I zicem mult mai deschisa (dovada ca ne-au primit in casa si femeile casei au aparut in fata noastra si au gatit sau au povestit una, alta), traditiile sunt puternice – este una din putinele familii uzbece care si-au trimis fiica la facultate – facea medicina, dar totul avea o limita – ea urma sa se casatoreasca cu un uzbec pe care nu-l vazuse vreodata in realitate, dar casatoria a fost aranjata de familii si urma sa se mute cu el in Rusia dupa ce termina facultatea. “Ce lucreaza in Rusia ?”. Ïn constructii” a fost raspunsul. Sincer, nu sunt prea multi uzbeci sau kyrgyzi ingineri in constructii in Rusia, imensa lor majoritate sunt salahori, zidari, etc. Doamna doctor se va casatori poate in cel mai bun caz cu vreun maistru si va sta acasa sa aibe grija de copiii.
Traditia popoarelor sedentare ale Asiei sau Africii sunt mult mai stricte decat ale celor nomade. Femeile nomade nu aveau “luxul” de a fi bine ascunse in case, nevazute de ochi de barbati straini ca cele sedentare. Nomadele trebuie sa alerge dupa animale, dupa copii, sa inalte sau sa dezmembreze iurtele cot la cot cu barbatii, asa ca traditiile sunt mult mai liberale. Poate de aceea si diferenta intre kyrgyzele si uzbecele din Osh. Faptul ca uzbecele din Kyrgyzstan sunt mult mai traditionaliste si mai infofolite ca cele din Uzbekistan mi-a adus aminte de situatia albanezelor. Albanezele din Albania sunt indiscutabil mai liberale, mai dezbracate si mai moderne decat cele din Kosovo si Macedonia de Nord. Acestea din urma au trait intr-o Iugoslavie liberala care le-a lasat in duda lor, sa faca ce vor, sa urmeze ce traditii vor (ma rog, ele si sotii lor). In Albania, religia a fost formal interzisa (atat Islamul, cat si crestinismul), femeile au fost trimise in campul muncii (mai cu biciul, mai cu binisorul), iar tinutele islamice stricte au fost complet interzise. Presupun ca asta s-a intamplat si in Kyrgyzstanul liberal si Uzbekistanul dictatorial, dar anti-religios.
Cum ziceam, orasul arata foarte sovietic. Este sovietic, mare lucru nu s-a construit dupa caderea URSS, poate cateva bloculete o idee mai inalte, in stil chinez. Sosele largi, blocuri comuniste, troleibuze. Si nelipsita piata centrala din fata fostului Soviet al orasului (azi, Primaria) cu statuia lui Lenin scrutand vitejeste orizontul. Da, si aici, la Osh, ca si la Bishkek, statuia lui Lenin e la locul ei. Cica ceva lege de “aparare” a monumentelor. Sunt convins ca numarul nostalgicilor in Asia Centrala saraca este mult mai mare decat in Tarile Baltice sau Moscova.
Dar, cum ziceam Osh este cel mai vechi oras al Kyrgyzstanului. Nu sunt cladiri prea vechi, doar niste urme pe muntele Suleyman. Aici, se afla singurul monument aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din Kyrgyzstan. A fost un loc de pelerinaj si rugaciune din perioada pre-islamica cand localnicii se inchinau “Cerului Albastru Etern” si elementelor naturii aduse in atentia lor de shamani. Muntele care domina Osh si care apare brusc in mijlocul vaii Fergana (da, e imposibil sa nu fie remarcat si adulat) apare inclusiv in operele lui Ptolemeu geograful sub numele de “Turnul de Piatra” si a fost considerat la jumatatea Drumului Matasii. Solomon – da, cel aflat in religiile crestine si ebraica este prezent si in religia islamica ca un profet de seama care i-a premers lui Mohamed, ultimul profet. Iar Suleiman inseamna de fapt Solomon (da, probabil, putini stiu). Ei bine, desi cam toata lumea crede ca Solomon a murit la Ierusalim, legenda locala (aparuta desigur dupa aparitia prin zona a Islamului) spune ca acesta a fost ingropat pe acest munte la Osh. Ce ar fi cautat Suleiman aka Solomon la Osh cand el a domnit la Ierusalim nu e foarte clar, cert este ca el a fost ingropat aici, asa ca muntele si-a pastrat caracterul sacrosanct si dupa apusul shamanismului. Cel mai sfant loc este o mica moschee construita aici de Babur, fondatorul dinastiei Marilor Moguli din India (Babur s-a nascut pe aici, pe undeva, pe valea Fergana, dar a fost alungat de niste rivali victoriosi, asa ca si-a luat armata si neamul si a … cucerit India), dar moscheea de azi este de data mult mai recenta. Femeile din zona trebuie sa urce dealul pana la moschee desculte si sa se roage pentru a avea copii multi si sanatosi. Suleiman / Solomon are clar puteri miraculoase, dovada ca Kyrgyzstanul are cea mai mare crestere demografica dintre toate republici ex-sovietice.
Am urcat si eu muntele Suleiman. Nu, nu descult, dar in caldura excesiva a dupa-amiezii, nu era usor. Aici se afla un muzeu care strapunge muntele sacru construit in perioada sovietica. E evident, pentru a desacralize muntele sfant. Astazi este un Muzeu de Istorie si Arheologie care povesteste despre zona. Cum ziceam si cand am vizitat muzeul de la Bishkek, cele mai spectaculoase tezaure arheologice gasite in Kyrgyzstan se gasesc in muzeele puterii coloniale, la Moscova sau St. Petersburg, dar muzeul este interesant ca este excavat in piatra – nu sunt prea multe exponate, mai degraba niste manechine imbracate in haine traditionale, ceva pietroglife si porti, niste animale impaiate, dar panorama asupra orasului este spectaculoasa.
Dar principalul obiectiv turistic al orasului (alaturi de moscheea fondata de Babur si statuia lui Lenin) este bazarul. Istoricii spun ca bazarul din Osh se afla fix pe acelasi loc de aproape doua milenii si era unul dintre cele mai importante de pe Drumul Matasii. Astazi, bazarul este modern, adica nou, nu neaparat high tech, aduce cu pietele romanesti din funestii ani 80, dar spre deosebire de Romania anilor 80, aici se gasesc o gramada de marfuri – haine, incaltaminte, mancare, bunuri de tot felul. Sucuri la dozator, caiete dictando pentru scoli, branduri dubioase din China, e un bazar lung, cred ca are mai bine de un kilometru. Unii din grup decid sa nu mai ia bazarul la picior, doar ca Valentina vrea sa ma “tarasca” pana la capatul lui – “esti blogger si vei gasi ceva extrem de interesant”. Asa ca intrigat, o urmez, ghidandu-ma dupa steagul rosu al Kyrgyzstanului pe care il foloseste pe post de identificare. Si, intr-adevar, ma duce intr-o zona atat de … kyrgyza. Dau peste o curte unde sunt facute fix atunci si acolo … potcoave de cai. Da, calul este un animal primordial pentru nomazii kyrgyzi si continua sa joace un rol important si azi. Iar potcoavele sunt facute intr-un colt de bazar asa cum se fac de mii de ani – metal croit in foc si racit in galeata cu apa. Mesterii nu fac doar potcoave, s-au diversificat, fac si alte obiecte de uz casnic din metal stralucitor, mai precis din tabla, dar tot potcoavele sunt cele mai importante. La doi pasi, se afla bazarul de aur, care face mult mai mult cu ochiul doamnelor. Aurul straluceste pe tarabe, dar si in gura vanzatoarelor (imensa majoritate a vanzatorilor sunt de fapt femei, iar clientele sunt in proportie de 95% tot femei), iar dupa haine, aparent uzbecele domina zona.
De la Osh ne-am intors la Bishkek cu avionul. Desi infrastructura rutiera s-a imbunatatit enorm in ultimii 5 – 10 ani, faci vreo 16 – 18 – 20 ore cu masina. Iar avionul te duce intr-o ora si iti ofera si panorama extraordinarilor munti ai Kyrgyzstanului. Ma rog, companiile aeriene kyrgyze sunt no-name-uri, iar avioanele par preluate direct din Muzeele Aviatiei de pe cine stie ce meridian al planetei, dar m-am simtit safe si totul a fost ok. Am zburat cu o companie numita Tez Jet, o companie cu 3 avioane, dar care nu este neaparat mai breaza ca altele (cealalta fiind Avia Traffic Company). Mai fusese la un moment dat si o companie low-cost numita Air Manas care fusese cumparata de turcii de la Pegasus (49% din ea), dar turcii s-au retras in 2019, iar compania care ramasese cu un singur avion s-a desfintat prin 2022 (avionul este detinut de o firma de leasing din Rusia care a fost lovita de sanctiuni). Am zburat cu un Avro RJ85 facut de British Aerospatiale (compania care ne-a blagoslovit si cu Rombac-uri), relativ nou, avea doar 27 ani si care la un moment dat, in tinerete a zburat si pentru compania belgiana SABENA (acronimul vine de la Such A Bad Experience Never Again spuneau carcotasii vremii). Si celelalte avioane tot cam 27 ani au. Dar cum am zis, zborul a fost OK, fara nici o problema, iar privelistea superba.
Am plecat din Kyrgyzstan incantat. Atata frumusete montana, dar si atatea povesti interesante, cultura deosebita a nomazilor inca prezenta si cocktailul etnic din Valea Fergana. Povestea crearii unei natiuni din neant (cum ziceam, la momentul independentei, noul stat s-a trezit ca nu are steag, imn, erou national si nici vreun nume de bancnota proprie), dar si convulsile singurului stat democratic din Asia Centrala, un tinut de presedinti absolute este de asemenea interesanta. O tara care mi-a intrat la suflet, dar al carui viitor imi este literalmente neclar. Good luck, Kyrgyzstan, mi-as dori sa-ti gasesti un fagas si o oarecare prosperitate ! Pentru ca e pacat.
Am fost in Kyrgyzstan alaturi de calatori-prieteni in cadrul seriei de tururi “Haideti cu Imperator”. Circuitul a fost facut in colaborare cu Explore Travel cu care pun la cale cele mai interesante proiecte din 2012 incoace si cu care lucrez acuma un circuit pentru Tajikistan pentru vara lui 2024.
Imagini Osh, Kyrgyzstan
Venit din munti, Osh mi se pare frenetic si aglomerat
Un pic de arta stradala in Osh
Uzebecele se imbraca foarte conservator
Dar hijabul coexista cu maneca scurta
La strada 🙂
Troleibuzele sunt omniprezente in fosta Uniunea Sovietica
Micul Disneyland de Osh
URSS pur. O piata imensa strajuita de Lenin
Ca de demult
Celebrul bazar de Osh
Sifon ca in URSS 🙂
O calatorie in timp
Atelierul de producere a potcoavelor
Aici, sunt finalizate
Nu se fac doar potcoave
La doi pasi, piata de aur
Peste tot aur…
Inclusiv in gura 🙂
Evident, trebuie sa gasesti si cateva ceva de-ale gurii. Iar zmeura asta a fost excelenta
Street food de Kyrgyzstan
Sunt si cateva magazine de suveniruri. Nu multe pentru ca nici turistii nu dau navala
Muzeul de pe Muntele Suleiman
Interiorul este excavat in muntele sfant
Cateva exponate istorice
Multe manechine
Fauna locala impaiata
Dar panorama este interesanta
Cateva blouri in centru si o moschee presupun noua la picioarele muntelui
Osh, capitala sudului
Moscheea initial construita de Babur
In vizita la o familie uzbeca
Care ne asteapta cu masa pusa
Gospodina ne arata cum se face plovul uzbec
Buna de maritis si trimis in Rusia
Aeroportul din Osh. Exista si curse internationale aici cum este zborul Turkish spre Istanbul
Dar noi zburam la Bishkek
Cu un avion de 27 ani
Al companiei Tez Jet
Decolam peste fertila vale Fergana
Cred ca aceasta localitate se afla de fapt in Uzbekistan
Peste superbii munti ai Kyrgyzstanului
Un taram cu multe lacuri
Sus, in zona zapezii eterne
Si din nou, o zona roditoare pe langa Bishkek
Welcome to Bishkek !
