Mi-a venit bagajul in Tanzania !!
Știu, principala problemă care se dezbate de vreo doi ani încoace sunt întârzierile și anulările (deși erau gârlă și înainte de pandemie), uneori se mai plânge cineva de un overbooking (adică sunt vândute mai multe bilete decât locuri pe avion), dar am auzit mai rar de plângeri că au fost pierdute sau întârziate bagajele. Ei bine, în cazul meu, nu numai că am avut parte de zboruri anulate, întârzieri, sigur că au fost, inclusiv din acelea de a trebuit să dorm peste noapte în aeroportul de tranzit, pentru că avionul meu a aterizat după plecarea conexiunii spre destinația finală, dar am avut parte și de bagaje întârziate. Slavă Domnului, niciodată pierdute! Dar întârziate, da, iar APROAPE pierdute, în doua rânduri. Dar hai să trec să vă povestesc.
În primul rând, să explic despre bagajele pierdute sau întârziate. Evident, toți înjură companiile aeriene, dar în 90 și ceva la sută din cazuri, ele nu au de-a face cu bagajele. Sunt firme specializate – așa-numiții handlers care se ocupă de bagaje pentru companii aeriene. În general, companiile aeriene se concentrează pe ce știu mai bine – să zboare, iar serviciile la sol sunt făcute de companii specializate. Deci, dacă v-au întârziat bagajele la Tarom, Qatar, Lufthansa, Wizz Air sau la orice altă companie aeriană, ei bine, vina este a unul handler de care nu ați auzit vreodată. E drept, ține de companiile aeriene cât de bine este pus la punct service-ul post-întârziere. Unele îți vor spune că e musai să vii la aeroport să le iei – nu contează dacă tu, după zborul respectiv, te întorci acasă în Honolulu. Altele ți le trimit pe banii lor la o adresă indicată – unele companii cu ștaif, gen KLM, le trimit inclusiv în străinătate – am fost cu un grup în Brazilia acum trei ani și bagajele au venit cu întârziere – au fost trimise prin curier la București, Brașov, dar și pe undeva prin UK sau Italia! La alții, nu, în cazul ideal că au fost găsite și vin la destinație mai târziu, e musai să te duci la aeroport. Dar hai să vă povestesc ce și cum.
Prima oară când am avut probleme cu bagajul întârziat lucram la corporație și plecasem la Sarajevo (mă ocupam, printre altele, și de piața bosniacă) via Budapesta. Era toamnă, mai spre iarnă, nu îmi mai aduc aminte exact ce și cum, cert este că am ajuns ca o floare la Sarajevo. Bagajele mele rămăseseră la Budapesta și zborul următor era după două zile. Sarajevo, aflat pe o vale și înconjurat de munți, are o climă destul de rece, iar umezeala îți intră în oase. Iar hainele mele groase erau în bagajul uitat la Budapesta, inclusiv cele de schimb – așa că în drumul spre hotel m-am oprit înfrigurat în singurul, hai să-i zicem, mall al orașului de atunci (vorbim de 1998, 1999) și am spart vreo 150 de mărci germane pe haine de schimb. Nu era problemă, mi-au fost decontați de companie (P&G a fost o companie foarte OK din punctul de vedere al grijii pentru angajați în deplasare), dar de atunci mi-am făcut un obicei. În bagajul de mână, întotdeauna iau un kit de urgență de haine – tricou, chiloți, ciorapi. Și ăsta m-a salvat de mai multe ori.
Prima oară în China, în decembrie 2004. Lucram la Alexandrion ca manager de export și mă duceam la Beijing, unde Alexandrion avea o filială. Urma să merg în China de la Beijing la Hong Kong timp de o lună pentru întâlniri cu importatori, distribuitori, chiar și la un târg în celebrul de mai târziu Wuhan, iar temperatura varia între -20 (la Beijing) și +25 (la Hong Kong și Guangzhou). Plus, aveam mostre, broșuri etc., etc. Am plecat cu două bagaje, unul a venit, altul nu. M-am dus la biroul de bagaje al KLM (zburasem via Amsterdam) și acolo era un olandez simpatic. S-a uitat pe o bază de date și mi-a zis de m-a bufnit râsul: „Sir, aici e foarte frig și cred că bagajului dvs. îi este teamă de frig (cred că a zis „cold adverse”), așa că a decis să plece la soare și căldură, la Rio de Janeiro! Fix acum este în drum spre Rio de Janeiro, dar îl trimitem cât putem de repede”. „Ok, dar când credeți că ajunge?” „Păi ați auzit de cel mai lung zbor din lume?” „Nu. Ei bine, cel mai lung zbor din lume este Sao Paolo – Los Angeles – Tokyo” (cred că era operat de JAL, dacă țin bine minte). Dacă prinde zborul acesta, ajunge poimâine, dacă nu, peste patru zile. L-a prins (n.m.). Dar băiatul de la KLM mi-a dat vreo 200 de dolari pe semnătură și mi-am cumpărat ceva tricouri, cămăși, chiloți și altele. Toate fake, desigur, branduri de lux. Problema este că atunci luam ceva tratament medicamentos și pastilele erau în bagajul de cală. De atunci, niciodată nu mai pun medicamentele în bagajul de cală. Și asta mi-a picat bine de câteva ori.
Toamna lui 2010, mă întorceam din Mali. Am avut niște zboruri un pic mai stranii, dar foarte, foarte ieftine. Am zburat cu Royal Air Maroc din Bamako (Mali) la Casablanca și de acolo mai departe la Roma. De la Roma, urma să zbor cu răposata Alitalia la București, evident, bagajele nu se transferau automat, trebuia să le iau la Roma. Iar la Roma dacă bagajele se livrau după două ore, venea directorul aeroportului Fiumicino, toate televiziunile italiene transmiteau în direct cum se anunța triumfator – „Iată, putem să livrăm bagajele în două ore, nou record mondial!”. Nu știu cum e acum, nu am mai fost de ani buni, dar atunci, la Roma, durata medie de livrare a bagajelor era cam de trei ore. A venit bagajul, am făcut check-în-ul, iar la București, ioc, nici urmă de bagaj. Băi, înțeleg, se mai pierd bagaje în tranzit, dar în cazul unui zbor simplu direct… Făcut plângere, sunat Alitalia, vorbit la Roma, discutat cu Papa de la Roma, pus Interpolul în alertă, nimic. Bagajul era mort. Am o verișoară la Roma, am rugat-o să se ducă pe la aeroport să vadă ce și cum și…. Surpriză. Bagajul meu era la Tunisair… Deși era etichetat clar spre OTP, spre Otopeni. Ce se întâmplase? Uitasem eticheta de bagaj de la Bamako via Casablanca pe geamantan și acolo scria pe lângă destinațiile clare cu litere latine și ceva în arabă. Italienii de la aeroport au văzut că scrie ceva în arabă, arrivederci, l-au pasat la Tunisair (tot arabi, nu ?) și ăia habar n-aveau ce să facă cu el. Atunci a fost prima oară când chiar l-aș fi putut pierde, dar iaca, cu noroc, a sosit după vreo două săptămâni la București! De atunci, imediat după orice zbor, curăț absolut orice urmă de la zborurile precedente de pe bagaj (etichetă, sticker, sticker de trecere prin security, orice).
Vara 2017. Plec în Madagascar cu un grup de călători. Urma să zburăm cu Turkish Airlines, care zbura și zboară și în ziua de azi la Antananarivo. Dar cu vreo zi înainte, fusese o furtună strașnică la Istanbul, aeroportul a fost închis și zeci, poate chiar sute de avioane fuseseră deviate la Ankara, Izmir sau Antalya, așa că tot programul a fost dat peste cap. Prin urmare, zborul nostru București – Istanbul a avut întârziere și zborul de Antananarivo nu ne-a așteptat o jumătate de ora, a plecat. A durat vreo 6 ore până când serviciile de la sol să fie capabile să ne reruteze, până la urmă dimineața au descoperit o soluție – urma ca seara să zburăm la Addis Ababa cu Turkish, să dormim prin aeroport în Addis Ababa și a doua zi dimineața să zburăm cu Ethiopian în Madagascar. Așa am și făcut și, evident, la Antananarivo nu au venit bagajele (cred că la vreo doi dintre noi). Atunci au intrat în folosință kitul de urgență de care am povestit mai sus, medicamentele erau cu mine, planul roșu de urgență funcționa. Au urmat o sarabanda de mailuri la Istanbul și București, telefoane la Addis, iar răspunsurile se băteau cap în cap. Unii ziceau că bagajul a fost trimis, că e deja în Antananarivo, alții că nu a sosit. În fine, eu aveam nevoie de pantaloni scurți, mai multe tricouri și alte lucruri. Cei de la Turkish mi-au spus să țin bonurile că se decontează, am mers în unicul mall din capitala Madagascarului, acolo, stupoare – nu aveau numărul meu la nimic – nici tricou, nici geacă, nici pantaloni, nimic. Am cumpărat doar paste de dinți, periuță, deodorant etc., am rămas aproape în fundul gol. Așa că am trăit doar pe kitul respectiv (spălat în fiecare zi și uscat pe unde se putea), până când într-o zi am trecut pe lângă o piață unde am văzut un munte de haine nu secondhand, ci probabil tenthhand. STAI! Am țipat. M-am dus acolo și flerul a funcționat. Erau haine importate din Europa, sortate cu excavatorul și, evident, am găsit fără probleme haine cu numere mari, pentru mine. O garderobă întreagă m-a costat 5 dolari. Ce bon să cer să-mi deconteze Turkish?
Când m-am întors din tur la Antananarivo după vreo 10 zile, m-am oprit la aeroport (zburasem din Morondava, de pe coastă). M-am dus la obiecte pierdute. Arăt raportul de pierdut, se uită ăia pe un computer vechi de când lumea, pe un ceaslov de ziceai că e din perioada interbelică și zic: „Sorry, Sir, nu a venit”. Băi, ești dobitoc, ieri am vorbit la biroul Turkish din Madagascar și ăia au zis că a venit. „No, sorry, Sir.” Băi, băieți, voi unde țineți bagajele pierdute sau întârziate? Pai e o hala pe undeva prin aeroport. Ia duceți-mă acolo. Mă duc (asta nu s-ar fi întâmplat niciodată în Europa, iar în America te-ar fi și băgat în închisoare că te-ai gândit la așa ceva), ajung acolo… sute, poate mii de bagaje, dezmembrate, aruncate alandala… Când văd niște roți de un verde strălucitor sub 10 bagaje – păi ăsta e verdele de la geamantanele Lamonza. Ia dați jos alea nouă bagaje. Da, era bagajul meu – aveam un Lamonza verde care are niște rotițe verzi strălucitoare. De atunci, îmi pun un semn distinctiv pe bagaj.
Anul Nou 2021. Plec din nou în Africa. Urma să zbor cu Fly Dubai la Dar-es-Salaam și mai departe cu Air Malawi spre Malawi. Ajung la Dar, din nou, ca o floare, fără bagaj. Rămăsese la Dubai (l-am recuperat după multe intervenții la București, nu ar fi ajuns niciodată fără intervenții). Din nou, planul roșu – „în fundul gol în Africa”. Am însă kit de schimb, medicamente, încărcătoare, cumpăr niște cosmetice de la supermarket și a doua zi plec în Malawi. Inutil să spun că tipii de la Fly Dubai nu îți trimiteau bagajul nici vizavi de aeroportul din Dar-es-Salaam, d-apăi în Malawi! Noroc că traseul includea un tranzit prin Dar, am găsit pe cineva de la o agenție de acolo, l-a luat (aveam tranzit scurt și probabil nu aș fi găsit pe nimeni la bagaje pierdute, vorbim totuși de Africa) și mi l-a dat în câteva secunde, cât am ieșit din terminalul intern. Și să nu uit – luați-vă toate încărcătoarele și firele cu voi, pentru că oricum tot ce are baterie merge obligatoriu în cabină!
După cum vedeți, în unele cazuri, am primit niște bani, o dată chiar am decontat, deh, eram în business trip, dar de obicei, am primit praful de pe tobă. Da, în Madagascar am dat câțiva dolari pe o garderobă întreagă, dar dacă ați fi plecat în vacanță în Scandinavia, ar fi trebuit să vă vindeți un rinichi pentru așa ceva. Ei bine, un alt lucru foarte folositor este să vă luați asigurare de călătorie care include și asigurare de bagaje.
Prietenii de la Eurolife FFH au trei tipuri de asigurări de călătorie, iar două dintre ele includ și asigurarea de bagaje (intarzierea si pierderea acestora) – e vorba de pachetele „echilibrat” și „zen”.
Practic, îți poți deconta o sumă de bani, atât în cazul întârzierii, cât și în cel al pierderii bagajelor (pe lângă banii pe care, teoretic, ar trebui să vi-i dea compania aeriană, dar cum ziceam, acum depinde de la o companie la alta). Vă duceți să vă cumpărați lucrurile de care aveți urgenta nevoie (cosmetice, ceva haine) și decontați cu Eurolife FFH (evident, trebuie să aveți asigurare). Ce trebuie sa stiti este ca sunt despăgubite cheltuielile rezonabile efectuate în vederea înlocuirii de urgență a hainelor, medicamentelor și articolelor de toaletă, în cazul în care bagajul înregistrat este întârziat mai mult de 6 ore consecutive, în timpul călătoriei către țara de destinație.
Pierderea bagajului sau furtul bagajului sunt acoperite de asigurare, cu conditia ca acestea sa fie confirmate de transportator.
Deci, când plecați (desigur, cu avionul, mai ales când aveți zbor cu escală), aruncați o privire și la „echilibrat” și „zen”. Și, apropo, aveți o reducere de 20% din prețul asigurării în cazul în care adăugați codul Imperator20 acolo unde scrie „cod discount” (da, 20% în loc de obișnuitul 10%).
Ca să faceți asigurare, uitați-vă aici –> https://www.eurolife-asigurari.ro/asigurare-calatorie
De asemenea, va invit sa urmariti aceste filmulete de la prietenii de la Eurolife
