Molyvos, Lesbos

Daca ieri povesteam in general despre insula Lesbos, cea de-a 20-a insula greceasca pe care am vizitat-o, astazi, m-am gandit sa va ofer mai multe informatii despre ce poti sa vezi si ce poti sa experimentezi pe aceasta insula mai putin cunoscuta in Romania (dar cunoscuta in Scandinavia de unde vin cei mai multi turisti). Din pacate, nu pot spune ca am avut prea mult timp la dispozitie sa vad tot ce mi-as fi dorit, am fost intr-un scurt infotrip organizat de agentia Aerovacante care incepand din 14 iunie 2024 va avea zboruri charter directe intre Bucuresti si Lesbos impreuna cu un grup de jurnalisti. Am vazut cateva locuri, am descoperit mai multe lucruri specifice si unice insulei, dar, sincer, as mai fi stat sa vad mai multe. Asa ca va pot povesti doar ce am vazut.

In primul rand, cateva (mai multe) cuvinte despre Lesbos – Lesbos este o insula aflata in nord-estul Greciei, in Marea Egee la doi pasi de Turcia. Ei, nu chiar, 2 pasi, ci la minim 4,4 km de tarmul Asiei Mici, actuala Anatolie turceasca. Este o insula mare pentru Grecia – a treia ca marime dupa Creta si Evia, dar cu o densitate a populatiei redusa, asa ca Lesbos este o insula aerisita, linistita, plina de natura. De altfel, localnicii se lauda ca sunt intre 11 si 14 milioane de maslini (cifrele difera, nu cred ca cineva chiar i-a numarat, dar sunt, cu adevarat nenumarati), cu paduri, dar si cu o zona destul de arida – microclimatele difera destul de mult pe Lesbos.

Si, da, daca nu ati cititi articolul anterior, cuvantul “lesbian” vine de la Lesbos – aici a trait acum 2600 ani o poeta numita Sappho care a scris poezii in care reda dragostea intre femei. Desi ea este putin probabil sa fi fost lesbiana, incepand cu secolul XIX, a fost aleasa ca o “zeita” a lesbienelor, de unde si cuvantul care se regaseste acum cam in toate limbile europene.

Dar, Lesbos nu are doar o istorie legata de Sappho. A fost o insula foarte intelectuala care a dat Greciei Antice mai multi literati de faima. Doi dintre cei 9 poeti lirici ai Greciei Antice sunt de aici (Sappho, dar si contemporanul ei Alcaeus). Lesbos a fost atat de artistica incat in mitologia greaca, se spune ca Orfeu care a fost ucis la ordinul lui Dionysos a avut corpul dezmembrat si aruncat in mare – capul si lira sa au ajuns insa pe Lesbos unde au fost ingropate. Chiar si Aristotel a locuit o perioada in Lesbos unde a inceput sa studieze animalele… atunci cand a fost chemat de Filip sa fie profesorul tanarului Alexandru, viitor cuceritor a unei buna parti din lumea cunoscuta, l-a lasat pe Teofrastus in loc pentru a deveni “parintele botanicii”.

Din punct de vedere politic, Lesbos a fost destul de independent in perioada oraselor-state grecesti. A fost stat-vasal al Imperiului Persiei pana la infrangerea acestuia si apoi a intrat in orbita Atenei. Dupa expansiunea stralucitoare a Macedoniei sub Filip si Alexandru, a devenit parte a imperiului acestora si apoi parte a statelor-succesoare conduse de Diadohi. A fost ocupata ulterior de romani, timp in care a trait o lunga perioada de pace si prosperitate. A trecut logic sub conducerea Constantinopolelui, iar pacea  a continuat pana la aparitia arabilor in zona. In secolul IX dupa mai bine de un mileniu de pace, Lesbos s-a trezit atacata de flota Emiratului de Creta, asa ca multi locuitori in special cei din orasul lui Sappho, Eressos s-au refugiat pe muntele Athos. A urmat o perioada tulbure, cu atacuri ale arabilor, turcilor si venetienilor care au pustiit insula in cateva randuri.

Un moment cheie in istorie a fost in 1355 cand insula a fost facuta cadou de imparatul bizantin Ioan V Paleologu unui genovez din familia Gatilussio ca si zestre pentru sora-sa. Francesco Gatilussio chiar s-a mutat pe insula si el si urmasii lui au condus-o timp de un secol (Francesco si doi dintre fii sai au murit intr-in cutremur in 1384). Apropos si urmasul sau, Francesco II a avut parte de o moarte stranie – a fost muscat de un scorpion si pentru ca o gramada de oameni au venit in fuga sa-l salveze, podeaua de lemn a colapsat si Francesco II a murit datorita prabusirii etajului, nu datorita veninului. Spre deosebire de alti nobili care au guvernat parti mai mici sau mai mari din Grecia de azi, familia Gatilussio nu si-a impus religia catolica, nu i-au persecutat pe ortodocsi, au invatat greceste si s-au ocupat de dezvoltarea economica a insulei. De fapt, primul duce de Lesbos a pus bazele prosperitatii Lesbos-ului pana in ziua de azi – a adus maslinii din Italia, uleiul de masline de Lesbos fiind extrem de apreciat in toata Mediterana – si astazi inteleg ca aduce mai multi bani decat turismul.

Ca si intreaga Grecie (exceptand Corfu), Lesbos a fost ocupat de Imperiul Otoman in 1462 (practic in acelasi timp in care sultanul Mahomed II il inlocuia pe Vlad Tepes cu Radu cel Frumos pe tronul Tarii Romanesti). Dupa cucerirea Lesbosului, cei mai bogati locuitori au fost mutati la Constantinopole in efortul lui Mohamed II de repopulare a marii metropole, iar ienicerii iesiti la pensie au fost trimisi in Lesbos primind cate o nevasta din Lesbos cadou. Din Lesbos, nu lesbiana ;). Incet, incet, s-a infiripat o puternica comunitate musulmana in Lesbos, dar, aparent, niciodata nu a ajuns majoritara.

In ciuda problemelor legate de ocupatia otomana (cum ar fi tributul in sange – baieti din Lesbos erau trimisi sa devina ieniceri), Lesbos a prosperat in perioada otomana. Portul a devenit cel mai mare din Egeea otomana, iar proximitatea insulei de Constantinopole, Smyrna (Izmirul de azi) si Asia Mica au facut din Lesbos un imens antrepot comercial. Pe langa rolul de port al Anatoliei de vest, Lesbos exporta mult ulei de masline, grau, struguri si vin. Negustori din Occident s-au stabilit pe insula, iar marile puteri au deschis semi-consulate, anexe ale consulatelor din Smyrna. Marii negustori erau insa grecii si nu otomanii care erau proprietarii de pamanturi. Dar stiti si voi – banii se fac din comert, nu din productie.

Razboiul de independenta al Greciei de la inceputul secolului XIX nu a prea atins Lesbos. Localnicii nu s-au rasculat pentru ca erau bogati, asa ca nu au existat represalii otomane. Dimpotriva, numeroase familii bogate de greci din Constantinopole s-au mutat in insula aducand printre altele stiinta productiei de ouzo. Secolul XIX a fost perioada de aur a Lesbos-ului. Bogatii imense au trecut prin port, iar superbele vile si mini-palate construite intr-o gramada de stiluri (de la gotic la neoclassic) dainuie pana in ziua de azi mai ales in capital Mytilene. Dar perioada de aur s-a intrerupt brusc odata cu primul razboi balcanic si debarcarea Armatei Greciei pe insula. Grecii au exultat pentru eliberare, dar odata ce Lesbos a devenit parte a Greciei, economia s-a prabusit.

Motivul e simplu – uitati-va pe harta. Chiar si pe Google Maps. Lesbos este fix pe drumul spre si dinspre Constantinopole, iar zona de atractie economica este bogata Anatolie din vecinatate alaturi de mega-polisul Izmir. Pana in 1912, Lesbos era in mijlocul acestui hinterland bogat, in mijlocul drumurilor comerciale. Dupa 1912, Lesbos s-a trezit intr-un colt indepartat al Greciei, la 5 km de inamic, legaturile comerciale de milenii fiind brusc inchise. In plus, dupa razboiul pierdut din 1919 – 1922, incheiat cu catastrofa din Asia Mica, populatia musulmana din Lesbos a trebuit sa paraseasca insula, in locul lor venind foarte pauperii refugiati greci, expulzati din Asia Mica – in general vaduve si copii. Dintr-odata, in locul unei comunitati foarte productive, a aparut o alta comunitate cu o alta cultura si fara prea multa contributie economica. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Lesbos s-a aflat in zona de ocupatie germana, iar razboiul civil din Grecia de dupa 1945 a distrus urmele oricarei prosperitati. Dupa cateva milenii de bogatie, Lesbos ajungea intr-o situatie de saracie lucie. Urmarea ? Numerosi locuitori au emigrat, in special in SUA, Australia si Noua Zeelanda.

Soarta insulei a inceput sa se schimbe insa dupa 1981 dupa ce Grecia a intrat in pe atunci Comunitatea Europeana. Usor, usor, cu bani europeni, insula a inceput sa isi revina – a iesit din foamete, a construit infrastructura aproape inexistenta (soselele sunt excelente, unele dintre cele mai bune din Grecia insulara pe care le-am vazut), iar productia locala de ulei, ouzo, vin, miere si altele au gasit debusee pe o piata imensa – a Europei. Daca Lesbos nu a vazut o explozie a turismului, asta e bine pentru noi, potentialii turisti – Lesbos continua sa fie o Grecie autentica, cu o atmosfera nepervertita de turismul de masa, o insula linistita, o insula unde se mananca excelent si de multe ori, o mancare din surse locale, iar bogatia a revenit incet incet, datorita Uniunii Europene. Inclusiv multi dintre cei fugiti de foame la capatul pamantului au inceput sa se intoarca si sa deschida business-uri noi.

Dupa criza refugiatilor din deceniul trecut, Lesbos arata bine si este din ce in ce mai deschis sa primeasca musafiri. Sper totusi ca isi va pastra sufletul, atmosfera si acel vibe tihnit care l-am gasit zilele acestea.

Ce e de vizitat in Lesbos

Oraselul Molyvos. Este unul din acele orasele din insulele Greciei care m-au facut sa ma indragostesc de Grecia. Fie ca e vorba de Lindos in Rhodos, Chania in Creta, Oia in Santorini si mai ales Mykonos city, orasele traditionale ale Greciei insulare sunt absolut superbe, Gandeste-te la un deal care domina marea albastra (in zona, nu este marea aceea verde-fosforescenta a Marii Ionice, dar nici albastrul de aici nu e rau, dimpotriva), pe care se afla catarate case albe, iar in varful dealului se afla o citadela impunatoare. Privelistea de pe strazile din Molyvos sunt intotdeauna de nota 10 si odata ce incepi sa urci dealul, pe ulite intortocheate acoperite cu vita-de-vie intri in acel univers atat de grecesc.

Nu stiu cum o fi vara, dar la final de mai, erau doar cativa turisti, si puteai sa ai ulitele Molyvosului doar pentru tine. Din pacate, nu am avut timp sa vizitez citadela, dar ma bucur ca intr-o dupa amiaza, am renuntat la apa rece din piscina hotelului in care stateam, am luat la picior vreo 3 km pana in Molyvos si m-am bucurat de acest orasel absolut delicios. In capatul lui se afla portul, unde gasesti mai multe taverne unde poti manca regeste.

Padurea impietrita. Este o atractie cu adevarat unica a Lesbosului. Acum 20 milioane de ani, Lesbos nu era o insula in Marea Egee. Era parte a unui continent. In plus, clima era complet diferita – era subtropicala, cu copaci imensi – atat pre-palmieri, dar si stramosii sequoia, arborii gigantici care astazi se mai gasesc doar in California. Ei bine, in aceasta zona de jungla, la un moment dat au inceput sa erupa mai multi vulcani. De fapt, Lesbos este o insula vulcanica, pe insula fiind nu mai putin de 4 vulcani. Nu va speriati, sunt stinsi demult, iar in caldera lor, astazi se afla niste sate.

Ei bine, cand unul dintre vulcani a erupt si a scuipat in aer cantitati imense de cenusa pe langa lava. Evident, unde lava a trecut, totul a fost ars, dar suprafata a fost limitata. In schimb, cenusa s-a dus peste tot si a fost extrem de multa… in consecinta a acoperit vegetatia pe o suprafata destul de mare. Unii copaci au cazut, altii au ramas in picioare. Au fost ingropati in cenusa vulcanica si oxigenul a disparut. Au murit aproape imediat ca orice vietate lipsita de oxigen. Dar acolo, sub multi metri de cenusa, a avut loc un proces chimic care a durat cateva mii de ani. In lipsa oxigenului, materialele organice nu s-au dezintegrat, ci au fost inlocuite de minerale in special siliciu, iar structura initiala a copacilor a supravietuit… trunchiurile, dar si radacinile si chiar si crengile ori frunzele vii ale copacilor s-au transformat in … stana de piatra. Ca in poveste !

Zona unde se gasesc copacii pietrificati este destul de ampla si inca se gasesc astfel de copaci. Dar in Sigri, se afla un muzeu extraordinar care nu numai ca expune copaci pietrificati, dar si povestesc intr-un cadru modern povestea pamantului nostru – de la primele forme de viata pana la lumea moderna. O poveste despre climate si animale care au stapanit pamantul si apoi au disparut… fie ca au fost eruptii catastrofale sau asteroizi ucigasi. Un loc unde trebuie sa aflam ca desi ne credem stapani ai pamantului, vreo eruptie catastrofala care nu poate fi evitata ne poate demonstra cat de mici si neimportanti suntem. Hai sa zicem ca asteroizii e posibil sa ii distrugem – chiar daca bietul Bruce Willis nu mai este in cea mai buna forma, in mod cert, e probabil ca putem distruge sau deturna orice asteroid care se indreapta spre noi, dar o eruptie e imposibil de evitat. Nu ratati muzeul din Sigri. Este chiar deosebit si nu ratati sa va uitati cu mai mare atentie la bolovanii care se afla de-a lungul treptelor spre muzeu. Acum 20 milioane de ani au fost copaci vii !

Fabrica de ouzo Varvayanni. Cei care mergeti in Grecia, rar ratati ocazia sa beti un pic din aromatica licoare traditionala greceasca numita ouzo. Desi toti suntem de acord ca e o bautura traditionala greceasca, sa stiti ca traditia nu este chiar asa de lunga. Ouzo a inceput sa se produca cu incepere din secolul XIX cand mai multi greci din Asia Mica si de pe langa Marea Neagra au inceput sa se mute in zone mai putin periculoase (turcii incepusera sa omoare greci si armeni in masa), asa ca mai multe familii din Constantinopole sau Trapezunt au ajuns si in Lesbos. Da, Lesbos era inca parte a Imperiului Otoman, dar era insula, deci mai ferita si oricum, grecii reprezentau mai bine de 80% dintre locuitori. Familia Varvayanni are aceeasi poveste. Au venit prin secolul XIX de la Constantinopole si s-au apucat sa distileze ierburi si sa produca ouzo. Nu au fost singuri – pe la 1880, erau nu mai putin de 18 distilerii de ouzo in Lesbos si astazi mai sunt inca 14 care opereaza – am citit undeva ca 80% din ouzo-ul produs in Grecia vine din Lesbos. In alta parte, am citit de 50%. Parca 50% mi se pare o cifra mai veridica. Cert este ca Lesbos este recunoscuta insa la nivelul Greciei ca fiind “patria” ouzo.

La fabrica Varvayanni, se poate vizita un mic muzeu de istorie unde poti vedea cazane din ultumii 150 ani… procesul de fabricatie este si azi similar, doar ca procesul de imbuteliere este automatizat, iar cazanele sunt mai moderne. Ouzo se face din alcool din struguri (iar Lesbos produce ceva vin, pe vremuri era chiar faimos), combinat cu ceva plante aromatice. Toate fabricile acestea de ouzo sunt afaceri de familie, proprietatea si brandul sunt pasate de la o generatie la alta, alaturi de acestea si reteta secreta – se foloseste o combinatie de ierburi aromatice care variaza. Am putut auzi povestea fabricii, vedea vechile cazane si pozele de demult. Am avut parte si de o demonstratie facuta de un specialist cum ouzo se face alb atunci cand se adauga apa. Nu mai retin motivul, dar este un “ritual” chiar interesant.

Muzeul uleiului de masline. Cum ziceam in partea istorica, pe Lesbos sunt peste 10 milioane de maslini. Unii au sute si sute de ani si continua sa produca o multime de masline. In consecinta, Lesbos este un producator important de ulei de masline. Alaturi de Creta si Peloponez, se spune ca uleiul de masline din Lesbos este cel mai bun, in urma experientei multi-seculare. Pe vremuri, fiecare localitate avea cel putin o presa de ulei, dar astazi, productia s-a concentrat in doar cateva fabrici, restul nu au rezistat competitiei. De altfel, daca vezi pe vreundeva un cos inalt industrial, aceea nu este vreo termocentrala, ci o fosta fabrica de ulei. Pentru a intelege cat de importanta a fost si este industria uleiului de masline pentru Lesbos, da o fuga pana in satul Agia Paraskevi (ati ghicit, inseamna Sf. Paraschiva) unde intr-o fosta fabrica de ulei de masline este amenajat un muzeu foarte bine pus la punct. Nu este prea mare, dar poti sa descoperi importanta uleiului de masline, sa vezi cum functionau presele de demult (mai ales daca ai un pic de spirit tehnic, vei fi incantat – eu nu am, asa ca m-am uitat ca mata-n calendar) si sa vezi ambalaje istorice (ei, asta m-au inspirit mai mult). Dar ce imi voi aduce aminte relativ la acest muzeu este daruirea si pasiunea doamnei de la biroul de receptie care a fost si ghida. Doamne, rar mi-a fost dat sa vad atata pasiune in a povesti despre muzeu, ulei de masline si tehnologie… O ascultam vrajit doar de pasiunea ei.

Statiuni cu plaje in Lesbos

Lesbos are nu mai putin de 29 plaje “blue flag” (steagurile albastre sunt acordate de o entitate daneza si se vor sa fie un soi de Michelin ale plajelor – criteriile sunt curatenia, siguranta, facilitatile, etc). Ca idee, Grecia are cele mai multe plaje blue flag din lume dupa Spania (care este si o tara mult mai mare). In general, plajele de pe Lesbos sunt lungi (pot avea chiar si 3-4 km) si au o mica parte amenajata (gen sezlonguri si umbrelute), dar cea mai mare parte este neamenajata – poti sa-ti aduci cearsaful propriu.

Apa este in general extrem de linistita – trebuie sa te gandesti ca din doua directii (est si nord), tarmul continental e la doar cativa kilometri, iar spre sud se afla insula Chios, deci nu se pot forma valuri prea mari. Lesbos are doua lagune semnificative care intra adanc in interiorul insulei, iar acolo apa este calma ca un lac. Lesbos este o insula vulcanica, dar nu am vazut plaje negre, cu exceptia celei cu pietricele de la Molyvos. Sunt plaje cu pietricele, dar si plaje de nisip. Pentru toate gusturile.

Nu am avut timp sa vad mai mult de 4 plaje si doar cele mai mari.

Plaja Petra

Este practic, o plaja urbana, de-a lungul localitatii Petra. Desi nu exista hoteluri fix pe plaja, sunt o serie de mici pensiuni sau domatia (camera de inchiriat), la doi pasi de plaja, intre ele si plaja fiind o sosea, e drept, putin folosita. Plaja este de nisip, cu un brau de pietricele si in marea majoritate este neamenajata. Intr-o anumita zona, apar o serie intreaga de taverne cu mancare buna care ofera si sezlonguri / umbrelute / dusuri / cabine de schimbat in dreptul lor. Daca vei consuma ceva de la respectiva taverna, vei putea folosi facilitatile gratis. Sunt mai bine de o duzina de astfel de taverne.

Plaja Skala Eressou

O alta plaja faina, dar daca ai sentimente homofobe, mai bine o eviti. Se afla in dreptul unei mini-statiuni unde marea majoritate a clientilor, de fapt clientelor sunt cupluri lesbiene. E una din putinele plaje grecesti unde se practica topless (exceptand cele nudiste care sunt aproape peste tot in Grecia, dar in zone mai izolate). Si aici, se afla o serie intreaga de taverne si mici pensiuni / hotele. Plaja e ampla, are peste 3 km si este majoritara de nisip cu pietris ici si colo.

In dreptul plajei este o mica insula nelocuita, practic, o stanca ceva mai mare, poti lua un caiac si sa te duci pana acolo. Tavernele sunt destul de ieftine, probabil nici cazarea nu e prea scumpa.

Plaja Skala Kallonis

Tot, o plaja destul de lunga, partial amenajata, cu zone “la cearsaf”, dar si cu sezlonguri, cele mai aproape de orasel. Si aici, se gasesc mai multe taverne de-a lungul plajei cu mancare buna si relativ ieftina. In Skala Kallonis spre deosebire de cele de mai sus, exista si un mic port, deci probabil poti sa faci si ceva ture cu vreo barca. In piateta din centru langa statuia lui Aristotel care a fost rezident pe aici inainte de a deveni profesorul lui Alexandru cel Mare e o inghetata tare buna :).

Este o plaja de nisip.

Plaja Molynos

Fix sub oraselul acela superb despre care am povestit mai sus se afla o plaja destul de ingusta, cu pietricele gri. Aici musai trebuie sa ai papuci de plaja. Este relativ ingusta si trebuie sa cobori un deal daca vrei sa ajungi pana la ea. Intr-o insula dominata de liniste, aici se afla nu pot zice un club, dar mai degraba o terasa printre palmieri cu muzica mai tare unde poti dansa.

Cum ajungi in Lesbos

Cu incepere de la 14 iunie, Aerovacante / Fabrica de Vacante lanseaza zboruri charter saptamanale in fiecare vineri pana la mijloc de septembrie. Zborurile vor fi operate din Bucuresti cu un avion al companiei TAROM. Ofertele de pachete avion + transfer + cazare le gasiti in linkurile de mai sus. Poti cumpara si doar bilete de avion pe zborul charter, uite-te aici –> bilete avion Lesbos

Alternativ, poti ajunge cu avionul – Aegean Airlines si Sky Express zboara direct din Atena, iar pana la Atena ai mai multe optiuni de zbor. Evident, exista si ferry din Pireu, calatoreste peste noapte (pleaca seara de la Atena, ajunge dimineata in Lesbos, faci cam 14 ore in functie de valuri, vant, etc).

Hoteluri in Lesbos

Am stat mult prea putin ca sa imi fac o opinie completa despre ele, dar hai sa va zic doua cuvinte.

Hotel Vicky Agios Isidoros / Plomari – un hotel mic construit pe un deal ce domina plaja si oraselul Plomari. Privelistea este excelenta, iar hotelul dispunde de bar, restaurant si niste mici piscine. Plaja nu este departe, cred ca faci vreo 10 minute pana acolo, dar, atentie, trebuie sa cobori / urci. Atentie – sunt vreo 3 hoteluri Vicky – cel putin unul are 2 stele, unul (cel in care am stat eu) – 3 stele si sunt diferente de calitate. Ele sunt unul langa altul (probabil, proprietarii le-au construit succesiv) si mai e o parcela libera langa. Probabil urmatorul Vicky va avea 4 stele.

Camerele un pic cam mici, dar cu o terasa ampla cu view super fain mai ales la apus (cel putin camera mea), mobilierul un pic cam retro, dar atmosfera linistita si OK.

Belvedere Lesvos Aeolis Hotel – Molyvos – aici este mai degraba un resort decat un hotel. Construit ca un mini-sat, cazarea se face in casute. Camerele sunt ample, chiar ai loc, mobilierul este ok, dar nu opulent. Sunt si doua piscine si ofera si all-inclusive pentru doritori.

Complexul se afla la vreo 3 km de orasul vechi Molyvos – poti merge linistit pe jos cum am facut-o eu, dar hotelul ofera si shuttle-uri gratuite la ore fixe. Daca nu va coafeaza ora, puteti comanda un taxi la receptie, nu costa prea mult. Mancarea la micul dejun era destul de variata, ai clar de unde alege. Nu am mancat la pranz sau seara, asa ca nu stiu ce au.

Plaja este ceva mai departe, adica ai ceva de coborat, e o plaja destul de mica cu pietricele.

Transportul pe insula

Ca pe orice insula greceasca, e musai sa va inchiriati masina sau scuter. Puteti astfel sa vizitati locurile importante, puteti sa va duceti pe diverse plaje. Atentie insa, insula este destul de mare, va trebuie cam o ora jumatate – doua sa o strabateti dintr-un colt intr-altul si asta fara oprire. Exceptand zona capitalei, traficul nu este deloc aglomerat. Soselele sunt foarte bune, cum rar am mai vazut pe insulele Greciei.

Nu am inchiriat masina, dar am vazut agentii in fiecare statiune sau evident, puteti intreba la hotel sau la reprezentantul local Aerotravel.

Transportul in comun exista, dar doar intre principalele localitati ale insulei si nu e prea frecvent – de obicei pleaca dimineata din sate spre capital Mitilini si se intorc dupa amiaza. Nu mizati pe el.

Insula are trasee bine marcate de drumetie.

Imagini Lesbos

Molyvos

Incantatoarele ulite din Molyvos.

Panorama din orasel. Sa tot stai sa bei ceva si sa admiri

In varful satului, e o citadela. Din pacate, nu am avut timp sa o vizitez 🙁

Un arbore facut … stana de piatra !

Intrarea in muzeu

Prin muzeu

Muzeul fabricii de ouzo Varvagianni

Arborele genealogic al familiei

Chimia transformarii culorii ouzo

Muzeul uleiului de masline

Pe vremuri, uleiul de masline era depozitat si transportat in amfore

Brandurile de acum cateva decenii

Oraselul Petra. E unul si in Lesbos, nu doar in Iordania 🙂

Petra

Plaja „organizata”

Si o imagine de sus

Petra din drona

Si de jos 🙂

Taverne la plaja

Clientii au umbrelute si sezlonguri gratuite

Statuia foarte modernista al lui Sappho la Skala Erresou

Cam asa arata plaja

Poti sa te duci cu caiacul pana la stanca din larg

Chill in Skala Eressou

Plaja Skala Kallonis

Skala Kallonis are si un mic port

Zona de taverne si pensiuni din Skala Kallonis

Vrei plaja pustie ? Nici o problema

Preturile la taverna mi se par super ok

Nu e greu sa gasesti rent-a-car

Plaja Molyvos

Hotelul Belvedere

Camera – spatioasa

Cu 2 piscine

Ai panorama si spre cetatea Molyvos