Yurta de lux, Mongolia
Cei care ma urmariti pe Facebook sau pe Instagram, ati observat poate ca am fost in Mongolia zilele trecute. Era practic o revenire dupa 8 ani, am mai fost in 2016, tot cam in aceasta perioada, in prima parte al lui iulie cand in toata Mongolia are loc festivalul Naadam, un soi de Jocuri Olimpice ale Mongoliei. Spun in toata Mongolia pentru ca au loc competitii si in orasele-capitala de regiuni administrative, dar evident, la crème de la crème participa la competitiile din Ulaan Bataar unde are loc si o deschidere spectaculoasa pe stadionul national (sa nu va asteptati la ceva gen National Arena, e un mic stadion care dateaza din perioada comunista). O sa revin cu un articol special pentru Naadam, mie imi place foarte mult festivalul acesta, este chiar deosebit, asa ca in articolul de fata, as vrea sa va povestesc despre ce am vazut si cum mi s-a parut Mongolia la 8 ani diferenta si mai apoi sa va povestesc despre Naadam si despre ce am mai vazut in Mongolia.
In primul rand cum am ajuns acolo. Am ajuns cu inca 10 calatori intr-un proiect de vizitare al Mongoliei, facut impreuna cu cei de la Melior Travel. Ce de obicei, m-am implicat in design-ul excursiei – am facut programul pe baza tipologiei de client si am cerut includerea unor experiente cum ar fi ca obligatoriu sa asistam la concert de throat singing (cantec din gat sau mai stiintific numit, cantec diftonic) prin care artistul isi foloseste diverse corzi vocale pentru a scoate niste sunete mai mult decat tulburatoare. In programul oferit de agentia locala, urma sa participam la un concert intr-o sala de spectacole din Ulaan Bataar, dar am tinut sa avem parte si de un concert privat intr-o tabara de iurte in care am dormit – tipul asta de cantec altfel il percepi, altfel te impresioneaza daca esti acolo, la doi pasi de artist. De fapt, prima oara cand am ascultat live acest “cantec din gat” a fost intr-un cadru similar – intr-o iurta, la doi pasi de artist, si, credeti-ma am iesit tulburat. Mi-am dorit sa repet aceasta experienta, inclusiv pentru cei cu care am fost si care evident, nu mai fusesera in Mongolia. Si cred ca am reusit.
Ce s-a intamplat in 8 ani in Mongolia ? EI bine, tara s-a dezvoltat spectaculos. Mongolia a fost o tara extrem saraca, cred ca doar Albania era mai saraca in perioada comunista, iar tranzitia post-comunista a avut un efect de KO pentru economia si asa paupera a Paradisului comunist din stepe. Ei bine, de pe la 2005 – 2010, s-a intors roata si in Mongolia. Tranzitia s-a terminat, ma rog in Mongolia nu se poate vorbi de restructurare economica pentru ca industria socialista de stat era admirabila, era sublima, dar lipsea cu desavarsire, in schimb, Mongolia a dat drumul la minerit. Tara are mari rezerve de carbune, cupru, aur, argint, molibden, tungsten si asa mai departe. Evident, aceste mine sunt exploatate de mari companii care au resursele atat financiare, cat si tehnologice sa le exploateze, dar evident ca Mongolia se dezvolta din redevente, din salariile platite minerilor, din taxe, din consumul celor implicati in minerit, etc, etc. De fapt, existau informatii despre bogatiile subsolului de sute si sute de ani, dar mongolii nu stiau sa le exploateze. Ce e interesant este ca in faimoasa expeditie din Europa din 1241 cand fortele mongole au pulverizat Regatul Ungariei in batalia de pe raul Sajo (un moment de o importanta extrem de mare pentru istoria Romaniei, dar despre care se vorbeste prea putin), o alta coloana de calareti mongoli au atacat si la nord, in Polonia. Si aici, mongolii au fost invingatori in batalia de la Legnica (a avut loc cu 2 zile inainte de victoria din Ungaria), dar ce e interesant este ca in cadrul trupelor europene a fost si un detasament de mineri bavarezi care tocmai se mutasera in Saxonia sa mineze, dar au fost chemati la lupta. Daca mongolii au ucis cavaleri templieri, soldati silezieni sau saxoni, in schimb au crutat vietile minerilor bavarezi care au fost expediati hat, in cealalta parte a lumii sa mineze in Mongolia. Arheologii spun ca au gasit urmele bavarezilor prin Mongolia secolului XIII.
Dupa 2005 – 2010, au inceput sa se deschida minele si sa apara banii in paupera Mongolie. Cand am ajuns in 2016, mongolii tocmai sarbatoreau deschiderea primelor sosele asfaltate sud-nord si est-vest (pana atunci, asfaltul exista doar un pic prin zona capitalei), iar acum, exista o retea destul de densa de drumuri pentru o tara cu atat de putini locuitori. De asemenea, nu se poate sa nu fi remarcat numeroasele blocuri inalte care au rasarit in jurul Pietei Centrale, dar si numeroase cartiere de blocuri noi care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie in suburbiile orasului. Ulaan Bataar are un aeroport nou-nout, modern si pe langa care Otopeniul este o halta obosita (dovada ca aeroportul mongol are 4 stele Skytrax, iar Otopeniul parca 2 sau 3) care este legat de centrul orasului printr-o autostrada cu 3 benzi pe sens. Sa nu intelegeti gresit, Mongolia nu este un Dubai al stepelor, nici pe departe, dar cresterea este spectaculoasa. Conform statisticii mongole, salariul mediu este de 2 milioane tugriks (adica 540 euro). Cei care lucrau in companii multinationale, castiga aproape 1500 euro pe luna, iar cei mai prost platiti sunt ca peste tot in lume, cei care lucreaza in turism si restaurante care castiga in medie 350 euro pe luna. Si aici ca si in orice colt de planeta, turismul nu ar exista fara bacsis ca nimeni nu ar lucra. Dar ce trebuie subliniat, este ca salariul a crescut in 2023 fata de 2022 cu 436,000 tugriks (118 euro), ceea ce inseamna o crestere de 25%. Ceea ce e imens si dovedeste ca in Mongolia sunt din ce in ce mai multi bani.
Dintotdeauna, s-a spus ca Ulaan Bataar nu este un loc reprezentativ pentru Mongolia. Mongolia inseamna orizonturi nesfarsite, inseamna libertate, inseamna iurte, inseamna nomazi, inseamna natura acolo unde eroul principal este Eternul Cer Albastru – principala zeitate a mongolilor din vremea lui Genghis Han. Astazi, imensa majoritate a mongolilor sunt budisti in urma convertirii ordonate de unul din liderii mongoli care s-a intalnit cu Dalai Lama al III-lea care l-a impresionat atat de mult incat a decis trecerea la budism in masa. De altfel respectivul lider mongol este nasul denumirii de “Dalai Lama” – “Ocean de intelepciune”. Liderilor tibetani le-a placut asa de mult expresia incat de atunci o folosesc pentru liderul spiritual suprem. Asta nu inseamna ca nu mai exista urme ale vechii religii – inca mai exista samani, inca mai exista altare din piatra si steaguri unde religia tengrista rezista. Este Mongolia budista ? Da si nu, pentru ca o mare parte a populatiei este formata din atei – budismul a fost practic interzis de regimul comunist, manastirile demolate, iar calugarii ucisi cu zecile de mii acum 100 ani. Budismul a revenit dupa eliberare (1991 – 1992), pozele lui Dalai Lama continua sa fie in toate templele, iar reincarcanarile lui Jebtsundamba Khutughtu au reaparut la iveala. Liderul spiritual mongol este cunoscut si sub numele de Bogd Lama, taman pentru ca Jebtsundamba Khutughtu este un nume imposibil de pronuntat mai ales de catre straini, dar probabil si de mongoli – e in limba tibetana, o limba complet diferita de mongola. Al VIII-lea Bogd Lama cunoscut si sub numele de Bogd Khan este cel care a obtinut independenta de facto a Mongoliei de sub ocupatie chineza dupa prabusirea Imperiului Chinez in 1911 si care a condus tara intr-un stil similar cu liderul Tibetului, Dalai Lama – ca lider spiritual si politic. De fapt, Bogd Lama este considerat al treilea cel mai important lama al budismului Tibetan dupa Dalai Lama (Lhasa) si Panchen Lama (Shigatse).
Parintele indepedentei Mongoliei, al VIII-lea Bogd Lama a murit in 1924 cand Mongolia se afla deja sub administratie comunista. Atunci, Parlamentul comunist al Mongoliei a votat ca nu va mai exista o reincarnare, dar ghinion – aceasta a fost gasita in Tibet si proclamat al IX-lea Bogd Lama in secret pentru a nu fi ucis de comunisti. Se intampla in 1936. A fugit impreuna cu Dalai Lama in India dupa ce soldatii Armatei Rosii Chineze au ocupat Tibetul, ucigand sute de mii de tibetani, dar identitatea lui a ramas secreta. Asta pana in 1990 cand Dalai Lama l-a oficializat si proclamat Bogd Lama. Acesta a reusit sa ajunga in Mongolia unde a fost intronat in 2011. Avea sa moara insa in 2012, dar si-a vazut pozitia recunoscuta inclusiv de statul mongol.
Este evident ca China face presiuni enorme ca Mongolia sa nu recunoasca un Bogd Lama ales de Dalai Lama, dar pana una, alta, guvernul de la Ulaan Bataar rezista presiunilor vecinului de la sud. Dalai Lama a vizitat Ulaan Bataar ultima oara in 2016 cand a anuntat ca al X-lea Bogd Lama se afla in Mongolia in ciuda protestelor chinezesti. Acesta este un baietel care mai are un frate geaman si este fiul unui puternic om de afaceri mongol. Al X-lea Bogd Lama in varsta de 8 ani a fost intronat in 2023 la Dharamsalla in prezenta a sute de mongoli. El va fi reprezentantul noii generatii de lama care va trebui sa tina sus steagul budismului tibeto-mongol in conditiile in care Panchen Lama a disparut imediat dupa recunoasterea lui si a fost inlocuit de un Panchen Lama fals de regimul de la Beijing. Identitatea lui este secreta deoarece el va juca un rol cheie in identificarea noului Dalai Lama dupa ce actualul mare lider al Tibetului va inceta din viata. Iar chinezii isi doresc ca urmatorul Dalai Lama sa fie un prizonier de-al lor.
Cum am gasit Ulaan Bataar ? Profund schimbat cum am spus – extins, cu noi cartiere rezidentiale, cu blocuri in stil chinezesc si cu blocuri inalte care domina centrul orasului. Intregul oras este o cacofonie arhitectonica fara egal in lume. Practic nici o cladire nu arata cu cealalta invecinata. Singura arhitectura sa zicem consistenta este formata din cladirile construite in stil sovietic construite probabil prin anii 50 – 60. Nu sunt cine stie ce frumusete, dar cel putin exista o consistenta in arhitectura, dar printre aceste relicve ale regimului de trista aducere aminte, rasar blocuri si cladiri noi… Judecand dupa pozitia acestor cladiri, imi inchipui ca Ulaan Bataar-ul din 1991 era un oras cu cladiri scunde si cu imense spatii probabil mai mult sau mai putin verzi intre ele care acum sunt umplute cu bloc dupa bloc. Exceptand gigantica piata centrala construita intr-un pur stil sovietic care a supravietuit relativ neatinsa, printre aceste cladiri sovietice au fost inghesuite blocuri moderne de tot felul intr-o cum ziceam cacofonie unica in lume. Parca nici Montevideo, un alt oras eclectic nu e chiar asa de divers – cel putin acolo, exista cumva o zona care pastreaza o linie arhitectonica. Practic, multimea de blocuri de toate felurile, inaltimile, culorile si formele au inghitit vechile cladiri sovietice care cu greu mai pot fi distinse dintre fatade de sticla ieftina. In 2024, in fata acestui potop, aproape ca am inceput sa apreciez arhitectura sovietica :).
Evident, pe langa blocuri, datorita exploziei veniturilor populatiei, Ulaan Bataar este plin ochi de mall-uri. Nu am fost decat in vechiul Magazin Universal de Stat (varianta mongola a GUM-urilor sovietice) care acum este un mall modern cu produse scumpe si probabil de calitate (evident, marfurile chinezesti sunt peste tot). Probabil, un monument al comertului comunist de stat pana in 1991, cu galantare gri, obosite, prafuite si goale, Magazinul Universal de Stat a trecut prin diverse forme, iar azi chiar arata bine – si ca expunere si ca diversitate de marfuri.
Nu foarte departe de el, continua sa exista o curioasa statuie a Beatles… Construita dupa prabusirea comunismului ca un soi de Statuie a Libertatii (Beatlesii au fost priviti ca o forma de libertate intr-o puscarie a popoarelor cum era URSS, tinerii anilor 60 si 70 ascultand muzica lor in secret pentru a-si putea imagina o lume libera – mai exista o statuie similara si in Alma Aty, Kazahstan, unde Beatlesii de asemenea au fost un simbol de libertate). Am vazut si fotografiat monumentul in 2016 si am ramas surprins sa citesc un an mai tarziu, in 2017 ca autoritatile locale de la Ulaan Bataar voiau sa-l demoleze pentru o asa-zisa sistematizare a zonei – construirea unui mall subteran si a unor gradini. Mii de mongoli au iesit in strada protestand impotriva demolarii, iar autoritatile speriate de o astfel de reactie, au spus ca s-a inteles gresit, de fapt nu aveau de gand sa demoleze monumentul ridicat in 2008 din donatii private, ci doar sa curate si sa aranjeze zona. Intamplator sau nu, cu doar o luna inainte, MPP / MAN (Mongolian People’s Party / Mongol Ardyn Nam), un soi de PSD al Mongoliei, urmasul Partidului Comunist Mongol tocmai preluase puterea.
Un obiectiv turistic nou si pe care nu pot sa nu-l apreciez este nou noutul muzeu Genghis Khan. Construit la doi pasi de Piata Centrala, langa giganticul palat care gazduieste laolalta si Parlamentul, si Guvernul, si parca si Presedintia, pe locul vechiului Muzeu de Istorie Naturala, muzeul a fost inaugurat in 2022 dupa doar 2 ani de constructii. Construit pe 9 etaje, a fost pentru mine o revelatie extraordinara pentru ca este un muzeu super-modern, construit dupa toate regulile muzeografiei moderne – nu exista asa ceva in Romania, si din pacate probabil nici nu vom avea cel putin in timpul vietii noastre. Cele mai valoroase artefacte istorice sunt expuse aici intr-un cadru modern si aerisit, cu iluminatie care le pune in valoare. Majoritatea sunt artefacte originale, istorice (cam 85%), dar exista si mai multe copii – dar sunt clar marcate si copiile au fost atent alese pentru ca e obligatoriu sa se afle intr-un muzeu de calibrul acesta. Nu este un muzeu gigantic, nu este un Luvru sa te pierzi in el, il poti vedea relaxat in 1-2 ore, dar display-urile si ecranele aflate la intrarea la fiecare etaj, explica clar si succint povestea epocii acoperite. Nu este un Muzeu National de Istorie pentru ca povestea se termina brusc odata cu prabusirea Marelui Imperiu Mongol, dar e ok – e un muzeu care vrea sa puna in evidenta perioada de glorie a Mongoliei. La vreo 300 metri de el, se afla Muzeul National de Istorie – un muzeu tipic comunist, dar care nu e nici el chiar rau… dar evident, se vede diferenta intre un muzeu vechi, dar totusi bine facut si unul de secol XXI. Muzeul de Istorie Naturala s-a unit cu Muzeul DInozaurilor si ocupa cladirea fostului Muzeu Lenin J. Cred ca e si o simbolistica: Lenin, dinozauri, tot pe acolo :).
O alta schimbare notabila am simtit-o pe soselele Mongoliei, dar si in Parcul National Terelj aflat la 60 km nord de capitala Mongoliei. Soselele destul de goale din 2016 erau acum pline pana la refuz de coloane lungi de masini. In perioada de Naadam, marea majoritate a poporului primeste 5 zile libere, asa ca multi din cei 1,4 milioane rezidenti ai capitalei (erau cam 500.000 in 1991) isi pun familionul in masini si pleaca in vacanta. O alta schimbare majora pe care am remarcat-o este lipsa yurtelor personale. In 2016, am vazut multe masini a caror soferi isi carau yurta personala intr-o remarca atasata (imensa majoritate erau atunci suprinzatoarele masini hybrid Toyota Prius – intr-o perioada in care in Romania, mai nimeni nu auzise de masini electrice sau hibrid, imensa majoritate a masinilor de pe soselele Mongoliei erau hibride). Ei bine, acum nu am mai vazut nici macar o masina cu o iurta in remorca, in schimb numarul de tabere de yurte a crescut astronomic – banuiesc ca mongolii din capitala nu-si mai cara yurta in concediu, ci prefer luxul taberelor de iurte deja ridicate). Daca in 2016, nu cred sa fi fost mai mult de 20 – 30 tabere turistice de iurte in Parcul National Terelj, acum probabil numarul lor ajunge linistit spre 1000. Practic, rulam cu autocarul prin parcul national si eram socat sa vad camp dupa camp dupa camp. Multe iurte au devenit chiar luxoase – cu baie proprie, unele cica au si jacuzzi si pentru ca probabil sunt destui mongoli care s-au plictisit de yurte, cel putin in Terelj, am vazut si mai multe hoteluri “adevarate”, iar pe drum anumite panouri prezentau infinity pools si alte servicii practic inexistente acum 8 ani. E de inteles – daca strainii vin in Mongolia sa doarma in yurte, mongolii vor si ei ceva “exotic” – hoteluri cu piscine infinite, jacuzzi, masaje thailandeze, restaurante italiene, etc, etc.
Trebuie insa sa spun ca aceasta dezvoltare furibunda si la viteza luminii am perceput-o doar in capitala si in jurul capitalei. Am mers pana la Kharkhorin (sau Karakorum), vechea capitala a Imperiului Mongol construit de Genghis Han. Ei bine, aici, nu vazut mai nimic nou. Singura diferenta este ca haoticul si atat de orientalul bazar care se afla in fata intrarii la manastirea Erden Zuu a fost demolat si a lasat locul unui parc inconjurat de chioscuri destul de moderne de unde iti poti cumpara diverse suveniruri. Dar parca vechiul bazar avea sarmul lui… venit dintr-o alta vreme. Versiunea actuala este clar mai ordonata si curata, dar mult mai plictisitoare.
Dincolo de Kharkhorin insa a ramas acea Mongolie a orizonturilor nesfarsite, acea Mongolie a campurilor imense unde din cand in cand dai peste o yurta, a drumurilor de pamant pe care te poti orienta doar dupa munti si stele ca GPS-ul este invins, acea Mongolia nemuritoare si care sper eu ca nu va fi pervertita in urmatoarele decenii. De altfel, ar fi si greu – Mongolia are o suprafata de 1,5 milioane km patrati (adica de 6,5 ori mai mare ca Romania) si o populatie de 3,4 milioane locuitori (adica de 5,7 ori mai mica decat a Romaniei). Este cel mai putin dens stat din lume si cu greu va trece pe locul 2. Asa ca daca veniti in Mongolia, departati-va de Ulaan Bataar si veti descoperi acea Mongolie incantatoare si nemuritoare. Asa sa-i ajute Eternul Cer Albastru !
Imagini Mongolia
Am aterizat pe nou noutul aeroport Ulaan Bataar – Genghis Khan
Modern, aerisit
Cu lounge, cu toate facilitatile
Autostrada care leaga aeroportul de capitala Ulaan Bataar
Capitala s-a extins enorm
Palatul Parlamentul, Guvernului si Presedintiei – 3in1
Blocuri inalte infiltrate printre vechile cladiri, dar sa fie cat mai central
O parte din cacofonia arhitecturala din centru
Alpinisti utilitari curata unul din blocurile cu fatada de sticla – cel putin blocul asta are o valoare arhitecturala
Piata Centrala din Ulaan Bataar
S-a construit in draci dupa 2010
Magazinul Universal de Stat
Interiorul – modern si cu o bogatie de produse
De Naadam, soselele sunt arhipline. Nu era asa in 2016
Parcul National Terelj s-a umplut pana la refuz cu structuri turistice
Au aparut si iurte de lux
Cu baie proprie
In locul vechiului bazar de la Kharkhorin
Ulaan Bataar are restaurante deservite de roboti (Bucurestiul parca nu are nici unul)
Infrastructura s-a dezvoltat – s-au asfaltat mii de km de sosele.
Dar cu cat te departezi de capitala, descoperi acea Mongolie neschimbata. Iata cum arata Kharkhorin
Piata din oras
Macelarie ca pe vremuri
Aprozar
Iar mongolii continua sa mulga iepele
Acele drumuri pe care doar mongolii stiu unde duc
Mongolia nemuritoare
Statuia lui Beatles din Ulaan Bataar
Si spectacolul din iurta. Contorsionismul este extrem de practicat in Mongolia, desi nu are chiar o traditie seculara… a fost introdus de rusi acum vreo 90 ani
In schimb muzica mongola, in special throat singing este extraordinara
Vechiul Muzeu National de Istorie din Ulaan Bataar
Nu e chiar rau, dar se vede ca este intr-o cladire comunista
Nou noutul si super-modernul Muzeu Genghis Han
Reproducerea faimosului pom de argint despre care au scris mai multi calatori europeni ai vremii. Nu se cunoaste soarta lui
Reproducerea unui mormant de lider mongol
Ecranele explica clar si succint evolutia istoriei Mongoliei
Aceasta blana are 2000 si ceva de ani !
Asa arata manastirea Erdene Zuu inainte de a fi demolata aproape in totalitate de comunisti
Mongolia – o imensa parte a ei continua sa fie necalcata de prea multi oameni…
