Distribuie articolul:

Leipzig

Era seara zilei de 9 octombrie a magicului an 1989. Era o zi de luni. Din 1982, in fiecare luni, oamenii se intalneau la biserica Sf. Nicolae din centrul istoric al orasului pentru a se ruga pentru pace. De fapt, era un pretext pentru a protesta impotriva violarii drepturilor omului in ceea ce regimul comunist trambita a fi “primul stat al muncitorilor si taranilor pe pamant german” – Republica Democrata Germana sau RDG. Toamna anului 1989 trebuia sa fie o perioada de sarbatoare pentru regimul comunist din Berlinul Rasaritean. Se implineau 40 ani de la proclamarea RDG. Dar cel mai fericit stat din lagarul comunist se cutremura din radacini – cetatenii RDG spre deosebire de romani aveau pasapoarte la dispozitie si puteau pleca in concediu oriunde voiau ei in fosta Europa Comunista – din Bulgaria pana in Cehoslovacia si Polonia. Dar in vara concediilor 1989, est-germanii nu se gandeau la vacante. Mii de est-germani luau cu asalt ambasadele RFG din Praga si Budapesta cerand repatrierea in prosperul si liberul RFG. Ambasadele Germaniei Libere ajungeau sa semene a lagare de refugiati din lumea a treia cu mii de oameni dormind pe oriunde puteau, iar mancarea era rationalizata pana la sosirea ajutoarelor din Austria si RFG. La 11 septembrie 1989, guvernul Republicii Populare Ungare anunta deschiderea granitelor cu capitalista Austrie, asa ca 13,000 est-germani trec granita intr-o singura zi. Pana si in stalinista Republica Socialista Cehoslovaca, autoritarile sunt depasite de situatie si permit traversarea granitei cu autocare puse la dispozitie de Republica Federala. Mii de est-germani isi abandoneaza Trabanturile pe strazile din Praga si traverseaza Cortina de Fier spre libertate.

In conditiile in care Trabanturile RDG iau cu asalt RFG prin granita cu Austria, est-germanii ramasi acasa se intreaba ei cu ce au gresit pentru a ramane in lagarul comunist. Pe 7 octombrie, in Berlinul Rasaritean, o mare parada marca 40 ani de RDG. Participau atat liderii stalinisti ai lagarului est-european (Ceausescu, Jivkov, Jakes), cat si reformistii pro-perestroika (Jaruzelski, dar in special Gorbaciov). In ciuda coreografiei repetate pana in mici amanunte, in loc sa-si exprime bucuria si recunostiinta catre dictatorul Erich Honecker, tinerii UTC-isti est-germani ii cer cu Gorby sa-i salveze. Doua zile mai tarziu, la Leipzig urma obisnuita rugaciune pentru pace. 8000 de soldati est-germani au fost chemati si un scenariu tip TienAnMen nu era imposibil in cazul in care nu veneau prea multi demonstranti. Au venit 40.000 (dupa unele surse 100.000) care au raspuns festivismului redegist cu scandarea – “Wir Sind das Volk”- “Noi suntem poporul”. Nici un glont nu a fost tras, asa ca o saptamana mai tarziu, 150.000 est-germani au ocupat centrul Leipzigului. Datorita mass-mediei radio-TV din Germania libera, alte sute de mii au protestat in restul RDG. Pe 23 octombrie 1989, aproape 250.000 locuitori ai Leipzigului au cerut caderea regimului. Aceasta se va intampla pe 9 Noiembrie 1989 cand RDG-ul anunta deschiderea granitelor si caderea Zidului Berlinului.

Trebuie sa spun ca nu am fost in RDG, sau mai precis in fostul RDG decat sporadic. Am fost in Berlin de cateva ori, dar acolo exista si o parte vest-germana, fostul Berlin Occidental, Berlinul Liber, iar in 1997, am stat o zi intre doua trenuri in Dresden. Asa ca atunci cand Wizz Air a anuntat lansarea zborurilor spre Leipzig pe 20 iunie 2024 si oricum voiam sa merg la Campionatul European de Fotbal – EURO24, am inceput sa ma gandesc la o tura mai lunga – ce-ar fi sa zbor la Leipzig, sa vad si Dresden, asa-numita Florenta a Nordului si apoi sa ma mut in baza de la Nurenberg. De ce nu am dormit in Leipzig cum ar fi fost normal ? Simplu, Leipzig a fost oras-gazda a EURO24, asa ca preturile cazarii explodasera pana la cer. M-am uitat in treacat si n-am vazut nimic sub 200 euro intr-o camera cu 12 paturi dintr-un hostel din Leipzig. Era normal, a doua zi dupa ce soseam, Olanda si Franta urmau sa joace si zeci de mii de suporteri erau asteptati in oras. Asa ca am decis sa stabilesc baza in Dresden de unde sa vizitez cele doua mari orase est-germane si apoi sa ma mut la Nurenberg (o alta destinatie Wizz Air) de unde sa vizitez mai multe locuri inainte de a merge la meciul Romania – Slovacia pe Waldstadion din Frankfurt pentru a fi o caramida din Zidul Galben.

Asa ca pe 20 iunie 2024, ma urcam la bordul avionului Wizz Air in directia Leipzig. Cum ziceam, era zborul inaugural. Cand sa urc pe scara, ma intersectez cu Mihai Sturzu, mult mai cunoscut ca fost component al formatiei muzicale de succes Hi-Q, dar care dupa o scurta cariera politica, a decis sa-si urmeze cealalta pasiune (si vocatie), asa ca a devenit pilot. Din 2017, a devenit pilot al companiei Wizz Air si acum a ajuns sa fie capitan, comandant de aeronava. Si daca zborul a fost fara repros (oricum, am avut si vreme buna), trebuie sa subliniez ca spre deosebire de alti piloti care parca urasc ideea de a comunica cu pasagerii, Mihai are o comunicare extrem de empatica si explica cam ce face si care e treaba cu zborul. Ma bucur ca la coborare, am intrat un pic in cabina pilotilor si m-am pozat cu el si cu echipajul. De la aeroportul Leipzig, am luat un tren spre gara centrala (Leipzig Hauptbahnhof) si de acolo, am facut prostia sa optam (eram cu Eddie de la Tuktuk) sa mergem cu Flixbus-ul pentru ca era mai ieftin decat trenul. Si nu a fost cursa Flixbus care sa nu fi avut intarziere in seara aia ! De la ore in sir, la doar 20 – 30 minute. In fine, am ajuns intr-un final intr-o parcare din Dresden, iar Florenta Nordului ma astepta !

Dar sa revin la Leipzig. Ca in marea majoritate a oraselor germane, centrul vechi este punctul turistic cel mai important. Centrul vechi nu l-as putea numi un centru istoric pentru ca de fapt este un centru nou cu cladiri noi, printre care au fost reconstruite principalele obiective istorice. In aprilie 1945 cand trupele americane au intrat in Leipzig, au gasit cam 50 – 60% din oras facut zob in urma bombardamentelor din ultimii ani si zeci de mii de supravietuitori care locuiau intre 5 milioane tone de moloz. Ca idee cum arata Leipzigul in 1946 si astazi, arunca o privire aici. Daca Dresden mi s-a parut un oras mort si fara viata (ma refer la centru), Leipzig era plin de lume – si nu neaparat datorita hoardelor de suporteri francezi sau olandezi care m-au surprins sa fie foarte putini (EURO24 asta a fost plin cu suporteri din Europa de Est, obisnuitii englezi, olandezi, francezi, italieni care veneau cu sutele de mii au cam lipsit). Era plin de viata. Orasul a fost reconstruit dupa razboi si mai ales dupa reunificare (RFG a pompat nu mai putin de 3 trilioane euro in RDG), dar in continuare Estul este est si Vestul este vest – continua sa fie o diferenta imensa intre fostul RDG si vechiul RFG – incepand de la mentenanta cladirilor, curatenia oraselor si terminand cu lipsa semnalizarilor in limbi straine din principalele locuri turistice – chiar si cele faimoase la nivelul Europei cel putin. Sa nu vorbim de faptul ca nu am vazut nici un meniu in fostul RDG (aici ma refer atat la Leipzig, cat si la Dresden) care sa aibe vreo versiune in limba engleza.

Ce e de vazut in Leipzig

Biserica Sf. Nicolae. Am inceput cu importanta bisericii Sf. Nicolae in demolarea comunismului, asa ca nu pot sa n-o pun prima pe lista. Pentru un iubitor de istorie, este obligatoriu de vizitat. In plus, desi nu are bogatia bisericilor sud-europene (este totusi o biserica luterana unde modestia inclusiv arhitecturala este litera de lege), este stranie pentru ca e vopsita in … roz. Ma rog, nu tot interiorul este roz, este o combinatie alb-roz, dar rozul pe care nu mi-aduc aminte sa-l fi vazut prin vreo alta biserica mi-a ramas puternic in minte. In plus, tot pentru originalitate, coloanele care sprijina acoperisul nu au capiteluri dorice sau ionice, ci sunt in forma de … palmieri ! In apropierea bisericii se afla monumentul “Miracolul din Leipzig” in cinstea sutelor de mii de cetateni din Leipzig care au pus bazele demolarii regimului comunist.

Forumul de Istorie Contemporana. Aflat fix in buricul targului la doi pasi de piata centrala, aratand mai degraba la exterior cu un mall, dar avand arborat un steag al RDG care semnalizeaza ce este, acest muzeu povesteste istoria RDG, dar nu neaparat cea politica (evident, nu este neglijat Zidul), ci mai ales partea umana – o buna parte din expozitie ii este dedicata rezistentei prin muzica, atat a artistilor din RDG, cat si din RFG. Cu ocazia aceasta, am aflat ca Bruce Springsteen care era atunci pe val a concertat in … Berlinul Rasaritean in 1988. Pe 19 iulie 1988, Bruce a cantat in fata a 3 – 400.000 est-germani in cel mai mare eveniment din istoria Republicii Democrate Germane. Se spune ca acest concert a avut un impact enorm in cutremurarea fundamentelor RDG, unii spunand ca a fost inceputul sfarsitului RDG. Va dati seama cum aproape jumatate de milion de est-germani au cantat Born in the USA in inima capitalei est-germane. Sau, Oh God, subversivul Chimes of Freedom (“Clopoteii Libertatii), o balada al lui Bob Dylan in realitate…. Ca sa fiu sincer, desi eram un ascultator fidel al Radio Europa Libera in acea perioada, nu imi aduc aminte de mega-concertul lui Bruce in Berlinul Rasaritean. Poate si pentru ca eram in vacanta in satul bunicii de sub culmile Fagarasului si acolo nu aveam radio… Apropos, intrarea in muzeu este gratuita.

Muzeul Johann Sebastien Bach. Da, stiu, pentru mine Leipzig este orasul Revolutiei redegiste, dar nu este doar orasul Miracolului. Este de asemenea orasul lui Bach si Mendelssohn, Martin Luther a predicat aici, iar Goethe a plasat o parte din actiunea din Faust intr-un restaurant din Leipzig. Ei bine, daca vrei un pic de cultura clasica, atunci du-te la muzeul Bach este si el in plin centrul vechi. Vei descoperi ca Johann Sebastien Bach a fost aici angajat drept cantorul bisericii Sf. Thomas (o poti vizita, este fix vis-à-vis de casa lui Bach) si in fiecare saptamana trebuia sa prezinte o premiera muzicala. Care era disecata, discutata si criticata toata saptamana in asteptarea urmatoarei creatii. In plus, mai trebuia sa scrie din cand in cand si pentru celelalte 3 biserici luterane din oras (inclusiv Sf. Nicolae). In plus, trebuia sa predea si la scoala Sf. Thomas – era profesor de latina ! Mi se pare o sarcina foarte grea – ai chef, n-ai chef, fa muzica, dar omul a si avut niste beneficii – orasele medievale si post-medievale erau extrem de inghesuite in special datorita zidurilor de aparare, iar lui Bach I s-a acordat un beneficiu enorm, unic in tot orasul – o gradina in spatele casei.

Piata Primariei Vechi – una dintre cele mai frumoase si elaborate cladiri istorice din oras este Primaria Veche care a gazduit autoritatile administrative locale din 1341 pana in 1905 cand o noua primarie a fost construita in afara orasului vechi. Este considerata una dintre cele mai frumoase cladiri renascentiste laice din toata Germania. Cladirea actuala dateaza din 1557 si nu a fost crutata de cel de-al doilea razboi mondial, dar a fost reconstruita cu minutiozitate. Poate fi vizitata, astazi este muzeu (toate exponatele au fost salvate de muzeografi, fiind mutate inainte de bombardamentele din 1943 intr-un loc sigur). Vis-à-vis de Primarie, nu se mai afla vechile cladiri, s-au construit magazine in cladiri moderne, dar au fost construite cu ceva gust sa cadreze cumva cu vechea primarie.

Stradutele orasului vechi – ca orice oras din Vestul Europei, centrul vechi este o zona majoritar pedestra, plina cu restaurante, baruri si magazine. Cand am fost, era teribil de animat (o surpriza dupa mult prea linistitul si pustiul Dresden), dar probabil nu este asa in fiecare zi. I se spune si “noul Berlin”- explozia preturilor chiriilor din Berlin a alungat numerosi tineri mai ales din noile industrii in Leipzig. Si evident, ei au nevoie de locuri de distractie care sa le reaminteasca de foarte animatul Berlin.

Monumentul Bataliei Natiunilor. Leipzig nu a intrat in istoria Europei doar cu inceputul prabusirii RDG, a fost locul unde puterea lui Napoleon s-a naruit dupa o sarabanda incredibila de victorii si cuceriri. Dupa infrangerea si retragerea catastrofala din Rusia, popoarele care fusesera ocupate de francezi si care nu prea suportau exploatarea corsicanului s-au ridicat la lupta. Asa ca in 1813, la Leipzig a avut loc cea mai mare batalie din istoria de pana atunci a Europei (a fost egalata si intrecuta doar de batalii ale primului razboi mondial, 100 ani mai tarziu) – 600.000 soldati s-au batut si s-au macelarit. Rusia, Austria, Marea Britanie, Suedia, Prusia, Saxonia si alte 2 ducate germane s-au batut cu Franta si putinii aliati ramasi din state minore ale Europei (Confederatia Rinului, Napoli, efemerul ducat al Varsoviei si alte cateva). Aproape 160,000 oameni au murit pe campul de lupta, iar dupa 3 zile, Napoleon si-a declarant infrangerea, a abdicat si a fost exilat pe insula Elba de unde a revenit pentru batalia finala de la Waterloo. Datorita prezentei atator armate, batalia de la Leipzig a fost denumita “Batalia Natiunilor”. 100 ani mai tarziu, in 1913, intr-un moment in care Germania unificata se pregatea de Marele Razboi cu urmasii lui Napoleon, la Leipzig a fost construit un moment imens (cel mai mare din Europa in acel moment) in memoria Bataliei Natiunilor. Monumentul se afla la 15-20 minute de mers cu tramvaiul din centru, dar din pacate, nu am avut timp sa ajung si aici – urma ca in seara respectiva sa ajung la Nurenberg unde aveam rezervat hotel. Stiu ca exista un muzel al bataliei si ca se poate urca (pe jos) in varful monumentului pentru o panorama a orasului.

Cum ajungi in Leipzig

Cu avionul – cum ziceam, am ajuns zburand direct cu Wizz Air din Bucuresti in cursa inaugurala. Sunt doua curse pe saptamana (martea si sambata, deci poti avea un city break cu 2 zile full de sambata pana marti – poti vizita Leipzig si Dresdenul din apropiere). Cum bine stiti, preturile pot varia, acum am facut o simulare pentru noiembrie si vad ca preturile la bilet (fara nimic, fara bagaj de cala sau bagaj mare de cabina) este de 225 lei (45 euro) dus-intors. Plus un bagaj de cabina mare, ajungi la maxim 100 euro, eu zic o nimica toata.

Biletele le poti cumpara aici –> https://wizzair.com/en-gb

Cum te misti prin Leipzig

De la aeroport, poti sa iei trenul urban S-Bahn pana in gara centrala. Biletele se pot cumpara de la automate in gara, trenurile vin cam la fiecare jumatate de ora si faci cam 15 minute pana la gara centrala – Leipzig Hauptbahnhof. Pretul unui bilet era in iunie 2024 de 5 euro. Exista si autobuze care leaga aeroportul de nordul orasului Leipzig daca ai treaba acolo (liniile 202 sau 206) de la parcarea P3.

Pentru a calatori in interiorul orasului, Leipzig are o retea bine pusa la punct formata din S-Bahn (tren urban), tramvaie si autobuze. Sunt sute de statii. De asemenea, poti sa inchiriezi si biciclete – atentie, in orele de varf, pe strazile centrale trebuie sa descaleci si sa mergi pe jos pe langa bicicleta.

Exista, evident si un Leipzig Card care iti ofera intrare gratis (sau 50% reducere) la numeroase atractii, precum si transport gratuit in zona Leipzig, dar fa-ti calculele cu mare atentie sa vezi daca merita.

Unde sa stai in Leipzig.

Cum am spus, datorita faptului ca Leipzig a fost oras-gazda al EURO24 si preturile la cazare explodasera, am dormit in Dresden si am vizitat Leipzig in drum spre Nurenberg. Dar evident, booking este plin cu oferte sau te poti adresa unei agentii de turism romanesti. Sunt hoteluri si hosteluri pentru toate buzunarele. Evident, cu cat mai in centru, cu atat mai bine.

Unde sa mananci in Leipzig

Din nou, am stat foarte putin in Leipzig si am mancat la o pizzeria in afara centrului. Evident, in centrul sa-I zic vechi sunt o gramada de restaurante, dar, ca peste tot, sunt cele mai scumpe din oras. Eu am mancat la o pizzeria peste bulevard de orasul vechi si preturile au fost OK. Pentru Germania, desigur. Daca vrei ceva special, exista un restaurant care a fost deschis in 1454 si printre clientii ei se numara Martin Luther, Se numeste Thuringer Hof si ofera mancare tipic germana. Daca vrei sa faci si tu un pact cu Mefisto la fel ca Faust, ei bine, inca mai exista restaurantul unde pactul descris de Goethe ar fi avut loc. Restaurantul se numeste Auerbachs Keller si este al doilea cel mai vechi restaurant din Leipzig. Restaurantul a fost deschis ceva mai recent, mai precis in 1525 :). La anul face 500 ani !

Imagini Leipzig

Ocolind Leipzig-ul inainte de a ne inscrie pe pista

Cu Mihai Sturzu si first officer-ul spaniol

Echipajul, numai zambete

Biserica Sf. Nicolae

Monumentul Miracolului de la Leipzig – e practic o coloana din biserica. Ma rog, o replica

Interiorul roz al bisericii

Forumul de Istorie Contemporana

Pasim in lagarul RDG

Istoricul concert al lui Bruce Springsteen

Asta isi dorea tineretul est-german

Iar revistele Bravo, aduse ilegal peste granita erau de-a dreptul un fetis

Iar asta oferea RDG …

Ziceai ca merg la inmormantare

Curioasa stema a RDG. Ciocanul reprezenta clasa muncitoare, spicele taranimea, iar RDG era singurul stat comunist care lua si intelectualitatea in considerare – era reprezentata de compas