Mâncarea este cel mai subiectiv lucru din lume. Să fie clar! Despre un fel de mâncare pe care eu îl ador, tu poți să spui că e o mizerie și că nu ai mânca niciodată. Și viceversa. Dar asta nu înseamnă că mâncarea respectivă este rea. Dimpotrivă, dacă există și este savurată de un număr oarecare de oameni înseamnă că e bună. Așa că în articolul de azi voi scrie despre acele gastronomii care mie îmi plac. Da, știu, e un sacrilegiu pentru mulți să spun că nu îmi place bucătăria chineză, indiană sau thailandeză, sunt unii care ar face moarte de om pentru mâncare indiană, dar, cum ziceam, mâncarea este o chestie pur subiectivă.
Înainte de a vă spune ce gastronomii îmi plac, o poveste chiar haioasă. Acum cred că 10 ani, eu și alţi bloggeri am fost invitați de Qatar Airways în India. Mă rog, fiind invitații lui Qatar Airways, se stătea în hoteluri de lux, totul frumos și bine. În program, în fiecare seară eram la alt tip de restaurant – american, steakhouse, italian, franțuzesc. Dar la niciunul indian J. Taman în India. Evident, eu eram încântat, dar în grup era și o bloggeriță înnebunită după mâncarea indiană care era șocată: cum să meargă în India și să nu mănânce mâncare indiană! Dar hai să revin la subiect.
România – sunt născut în România, cu excepția unui an și a călătoriilor, am locuit în România, așa că îmi place mâncarea românească. Sigur, nu în totalitate, nu-mi plac ciorba de burtă sau ceafa de porc, dar sunt topit după mititei, cârnați ardelenești, tocăniță, supă cu găluști și tăiței, și altele. În ce zonă mi-a plăcut mai mult mâncarea? O să vă zic – în Basarabia. Indiferent dacă am mâncat la vreo „bombă” pe șosea sau la un restaurant de lux, mâncarea a fost să mă ling pe dește. Cred că e ceva în ADN-ul basarabencelor să nu poată să facă mâncare proastă. Peste tot, a fost excepțională. Nu mi-aduc aminte să fi mâncat la Mc Donald’s în Chișinău, dar mă aștept ca și acolo să fie un Big Mac mai bun J.
Italia – îmi place mâncarea italiană foarte mult, îmi plac pastele, îmi place pizza, îmi place cum se face peștele (am mâncat niște pește-spadă excepțional prin Sicilia), îmi plac pastele cu sos bologneze, îmi plac foarte multe feluri de mâncare. Sunt light și sunt supergustoase. Ca recomandare, dacă ajungeți la Roma, nu ratați să mâncați la Restaurantul Ponte e Parione, aflat la doi pasi de Piazza Navona, în centrul istoric.
Grecia – una dintre componentele-cheie ale experienței numite Grecia o reprezintă gastronomia. Fiind aproape peste tot la doi pași de mare, peștele și fructele de mare au fost duse în gastronomia grecească la perfecție. De asemenea, salatele și, mai ales, tzatziki îmi plac la nebunie. De fapt, o mâncare la un restaurant grecesc fără tzatziki nu e mâncare. Să nu uit de ambele variante de brânză la grătar – saganaki sau halloumi (știu, între timp, am aflat că halloumi e din Cipru, dar și Cipru este o insulă grecească, nu-i așa?). Am ajuns să mănânc la restaurante grecești chiar și când nu sunt în Grecia – ultima oară, am fost la un grecesc în Nürnberg, în Germania. Și tot la fel de bună mâncarea.
Siria – cred că mulți dintre voi ați auzit de mâncarea libaneză, dar să știți că acea gastronomie nu este specifică Libanului – este populară în tot Levantul – în Liban, Siria, Iordania sau Palestina – cel puțin în aceste țări am încercat-o. De ce am ales Siria? Pentru simplul motiv că am mâncat prima oară humus sau mai ales labneh, care este pasiunea mea gastronomică din zonă. Evident, și kebapul îmi place, după cum îmi plac și alte feluri de mâncare. Dar ceea ce mă înnebunește cu adevărat este limonada cu mentă, rece… Ohhh…
Afganistan – v-am zis că îmi place kebapul? Da, îmi place. Iar kebap ca în Afganistan e imposibil de găsit în alt colț de planetă. Nu știu exact cum îl fac, nu știu ce mirodenii folosesc (oricum, în Afganistan nu sunt mirodenii de tip indian), nu știu de unde e, din carne, din cărbuni, dar kebapul de Afganistan este, de departe, cel mai bun din lume. Nu pot să spun decât că am mâncat în neștire. Și e, probabil, unul dintre motivele pentru care mă voi întoarce J.
Vietnam – cum spuneam, nu sunt prieten cu mâncarea thailandeză chiar deloc. Poate și pentru că nu îmi place mâncarea condimentată rău – să îți ia gura foc. Iar mâncarea thailandeză are o influență regională puternică – în Laos sau Cambogia. Ei bine, vietnamezii au rezistat influențelor thailandeze și au o gastronomie clar diferită. Din care pot spune că sunt un fan pho – celebra supă de vită a Vietnamului, care poate fi mâncată la orice oră din zi sau din noapte pe străzile din Ho Chi Minh, Hanoi și din alte mari orașe vietnameze.
Japonia – din nou, bucătăria japoneză mi s-a părut extrem de diferită de cea chinezească. Mă rog, în realitate, nu există o bucătărie chinezească, aproape fiecare provincie chineză are o gastronomie chiar foarte distinctă. Dar la japonezi mi-au plăcut la nebunie sushi (deși au cucerit lumea, sushi ăia adevărați sunt doar în Japonia), vita (nu neapărat Kobe) la grătar și, mai ales, peștele în frunte cu tonul. Când am fost în Japonia, dacă inițial am căutat restaurante europene (sau internaționale), după prima masă la un restaurant japonez, nu am mai mâncat decât la restaurante locale.
Vita de Chile / Argentina – trebuie să spun că sunt un mare fan de carne de vită la grătar, iar carnea argentiniană este renumită în toată lumea. Da, am mâncat vită în Argentina, este excelentă și chiar ieftină, dar mi s-a părut că în Chile este chiar peste faimoasa vită argentiniană. Și pot spune că am încercat și în sud, în Patagonia, și în capitală, Santiago, dar și în deșertul nordic Atacama. Este incredibilă. Și la orice tavernă, oricât de amărășteană e, bucătarul este un maestru al cărnii de vită.
Cum ziceam, îmi place să mănânc, dar trebuie să spun de asemenea că nu prea îmi place să gătesc. Evident, uneori fac una-alta, dar nu e pasiunea vieții mele. Dar pentru că știu că printre voi sunt mai mulți iubitori ai gătitului, iar asta înseamnă nu doar rețete stricte, ci și multe experimente, iată că și prietenii de la Eurolife s-au gândit la voi.
Așa că dacă vreți să vă asigurați casa atât cât sunteți acasă și faceți cele mai bune preparate din lume, cât și când sunteți plecați prin lume, vă recomand să aruncați o privire aici ––> Asigurare de locuinte.
Iar când plecați în străinătate, eu zic că e obligatoriu să vă faceți asigurare de călătorie (personal, fac oriunde mă duc, chiar și pentru o zi la Ruse). În plus, asigurările de la Eurolife sunt cu debitare directă – în caz că ajungi la doctor, nu dai banii din buzunar și apoi aștepți să îi primești de la compania de asigurări, Eurolife se decontează direct cu doctorul sau cu spitalul unde te-ai dus. În plus, dacă folosești codul IMPERATOR30, primești o reducere de 30% a costului poliței de asigurare. Fă-o aici –> Asigurare călătorie.
Sa incepem, deci cu Romania
Mancare la Roma…
Inegalabilii creveti grecesti
Salata e simpla, dar gustoasa
Restaurant la Damasc
Limonada aia e dumnezeiasca
Nu arata spectaculos, dar am cerut de vreo 4 ori
Grataragiu de Afghanistan…
Din nou, nimic spectaculos, dar are un gust incredibil
Carne buna de Japonia
De pus la foc molcom
Cu diverse sosuri
In Argentina, pana si in Mc Donald’s au carne Angus 🙂 E drept, burgerul e mai scump ca cel obisnuit
De kebabul iranian, ce zici?
Dar de mansaful iordanian, daca ai incercat?
Si eu cred ca cele mai bune bucatarii din lume sunt cele din bazinul mediteranean unde din punctul meu de vedere bucataria turceasca detine locul intai urmata indeaproape de cea italiana. Ar mai fi bucataria libaneza/israeliana dar tot din familia levantina insa cea turceasca mi se pare o versiune mai complexa si sofisticata. Pofta buna pe oriunde v-ati afla!
E din aceeasi familie, dar tot cel din Afghanistan, nu stiu, e cumva special. Si sigur nu are si hasis pentru ca a fost interzis ferm acum 3 ani 🙂 Cred ca bucataria levantina e mai buna decat cea turceasca, taman ca e mai simpla. Dar cum ziceam, gastronomia este o chestie pur subiectiva 🙂