Riga, Letonia

Tehnic, Riga este cel mai mare oras din Tarile Baltice, dar cifrele oficiale arata o diferenta de doar 2000 persoane fata de capitala Lituaniei, ceea ce e nesemnificativ. Azi, Riga e mai mare, maine, Vilnius. Dar un lucru e cert – Riga fiind in centrul zonei Republicilor Baltice, cu un acces rapid spre celelalte doua capitale, cu o infrastructura bine pusa la punct, cu numeroase facilitati de business, logisitice si de locuit, Riga a devenit un centru de afaceri pentru toata regiunea. Dar pentru turistul obisnuit, poate nu asta este important – important este ca Riga are un centru vechi absolut superb, restaurante bune, cazari la toate buzunarele si de asemenea un cartier Art Nouveau unic in Europa. Am ajuns in Riga de 3 ori – odata in tranzit, veneam de la St. Petersburg cu avionul si zburam mai departe spre Bucuresti (am avut vreo 8 – 10 ore de tranzit, timp berechet sa dau o fuga pana in oras). A doua oara, am venit cu autobuzul de la Varsovia via Kaunas si Vilnius (pe care le-am vizitat in prealabil) si ultima oara, acum, in august 2024 de la Vilnius – am fost impreuna cu un grup de calatori intr-o excursie organizata cu We Explore – am aterizat la Vilnius si de acolo, am plecat cu un microbuz spre Riga, oprind in mai multe locuri – Hill of Crosses in Lituania, palatul Rundale si cetatea Bauska, ambele in Letonia. Dar haideti sa va povestesc un pic despre Riga – istorie, ce sa vezi, unde am stat si multe altele. Deci … RIGA !

Un pic despre istoria orasului Riga

Riga este un oras german. 100%. Arhitectura orasului vechi este tipic pentru orasele germane hanseatice care au inflorit prin comert de-a lungul Marii Baltice si Marii Nordului timp de sute de ani. Popoarele baltice – lituanieni, letoni, latgalieni, livonieni, samogitieni si altele (doar lituanienii, letonii si estonii au supravietuit pana in ziua de azi) au fost mult timp pagane, rugandu-se la zeii lor. Dintre toate popoarele Europei, erau cam ultimii pagani. In consecinta, papa a chemat la o cruciada pentru a-i converti cu sabia in mana. In Palestina, in timpul Regatelor cruciate se formasera mai multe ordine calugaro-cavaleresti, cei mai faimosi fiind templierii. Dar alaturi de templieri, au fost si teutonii care erau mai ales cavaleri de origine germanica. Templierii si mai ales ospitalierii (viitorii Cavaleri de Malta) erau mai internationalizati. Dupa ce fortele arabe au reusit sa recucereasca pamantul pierdut, ordinele cavaleresti din zona controlata de cruciati au trebuit sa se retraga. Teutonii au fost chemati de regele Andrei II in Tara Barsei de azi in 1211 sa apere regatul de incursiunile cumanilor care se asezasera in zona Vrancei. Dar teutonii pareau ca doresc mai mult – sa creeze un stat independent asa ca au fost alungati destul de repede. S-au mutat in nord unde au primit o noua misiune – sa ocupe zona limitrofa Marii Baltice si sa converteasca popoarele baltice la catolicism.

Riga a fost fondata in 1201 peste o asezare a unui trib local numit “livs” de colonistii germani adusi de teutoni, iar parintele fondator – episcopul Albert a fost portretizat timp de secole drept preotul german civilizator, venit sa salveze sufletele bietilor letoni pagani. Albert era trimis si supus al orasului Bremen, dar s-a eliberat destul de repede – Riga a fost proclamat oras-episcopal si timp de secole va fi condus de episcopi-principi. Un model destul de des intalnit in perioada respectiva. Albert deschide tarmul si fluviul Daugava negustorilor germani, a pus fundatia maretului Dom, a batut monezi, ma rog, in ultima instanta, Sfintia Sa chiar a fost un fondator destoinic. Si evident, a taiat destule capete de letoni care nu au dorit sa se crestineze.

Riga devine membra a Ligii Hanseatice si poarta de intrare a marfurilor germane spre zona Baltica si Kievan Rus. Daca localnicii balticii erau tinuti la departare, in zonele rurale, Riga a fost un oras german pur, timp de secole sub protectia Ordinului Livonian, un alt ordin cavaleresc aflat in subordinea teutonilor care pana la urma si-au creat statul de mult visat in nordul Poloniei de azi (dupa laicizarea ordinului, teritoriul teuton s-a numit Prusia dupa numele unui alt popor baltic care a fost asimilat complet acum cateva secole).

Dupa disparitia ordinului livonian, Riga a trecut sub conducerea Uniunii Polonia-Lituania si apoi a suedezilor care la un moment dat ocupasera intregul litoral baltic – la nord, sud, est si vest. Dar viata negustoreasca continua nederanjata intr-un fel. Singura schimbare de impact a fost ca nemtii din Riga au renuntat la catolicism si au trecut in corpore la luteranism. Asta explica de ce in ziua de azi, imensa majoritate a populatiei care se declara credincioasa in Letonia este luterana – nu catolica, ca in Lituania, aflata sub influenta mult prea catolicei Polonii.

Vremurile bune au continuat surprinzator si dupa 1721 cand Riga si intreaga Letonie au trecut sub ocupatia Rusiei. Tarul Petru cel Mare era un mare admirator al germanilor si al protestantismului, asa ca i-a lasat in pace – drepturile si autonomia lor nu a fost deloc stirbita pentru inca un secol si jumatate. Nu a fost nici o surpriza cand Rusia sarbatorea ca 5% din populatia reusea sa stie sa scrie si sa citeasca, Riga intrase demult in Epoca Industriala. La sfarsitul secolului XIX, Riga era cel mai prosper oras din Imperiul Rusiei, iar dupa numarul de muncitori, era al treilea in imperiu dupa St. Petersburg si Moscova, orase de cateva ori mai mari.

Dar dominatia germana dupa sase secole apunea. Candva pe la 1890, comunitatea letona din oras devenea clar cea mai mare (45 – 23 fata de 21 – 47 in 1867), iar limba germana isi pierdea statutul de limba oficiala in oras si Letonia in 1891 – ursul rusesc decisese ca e timpul sa rusifice si coasta baltica. Urmeaza secolul XX care distruge traditiile multi-seculare a numeroase colturi din Europa. In 1916, trupele imperiale germane ocupa Riga, iar in 1918, prin tratatul Brest-Litovsk, Rusia bolsevica al lui Lenin cedeaza estul Imperiului Tarist celui German – inclusiv Riga. Germanii creaza un stat fantoma – Ducatul de Courland si Semigallia. Infrangerea suferita de germani dupa putine luni a dus la independenta pentru prima oara dupa 700 ani a letonilor. Evident, rusii au revenit sa reocupe micuta Letonie, dar, surprinzator, armatele letonilor, estonilor, lituanienilor si finlandezilor cu un limitat sprijin franco-britanic, au reusit sa ii invinga pe rusi si sa-si obtina independenta. Republica Letonia devenea recunoscuta ca o tara la nivel mondial.

Riga a trait perioada de aur in perioada interbelica – orasul a stralucit, letonii erau liberi, comertul s-a reorientat spre vest, totul era minunat. Pana la tratatul dintre comunisti si nazisti cunoscut si sub numele de Ribbentropp – Molotov cand Germania nazista a oferit micuta Letonie comunistilor de la Moscova, cu promisiunea ca germanii baltici vor fi mutati in Germania fara sa le atinga cineva vreun fir de par. In 1940, Armata Rusa ocupa Letonia, dar nu pentru mult timp. Desi au controlat Letonia mai putin de un an (1940 – 1941), rusii nu vor pierde prea mult timp – in cateva luni, intreaga clasa de mijloc letona, intreaga clasa intelectuala si antreprenoriala este ucisa sau expediata in Siberia – evident, exceptand cei care au reusit sa fuga in Europa Occidentala. In 1941, Riga este ocupata de trupele lui Hitler, dar viata nu se imbunatateste prea mult – nemtii nu vin ca eliberatori desi puteau sa o faca, ci devin noii ocupanti. Comunitatile etnice ale Rigai sunt distruse – germanii sunt trimisi in Germania, evreii in abatoarele mortii, iar letonii in Siberia. In loc lor, aveau sa vina, evident rusii. In 1975, mai putin de 40% din populatia Rigai erau letoni, iar rusii erau majoritari.

Prabusirea URSS la care micuta Letonie a avut un aport masiv a dus la independenta tarii dupa 46 ani de ocupatie ruseasca. Letonia va parcurge reforme rapide, se va moderniza intr-o viteza fara precedent in Europa de Est si devine in timp record membra ai NATO si ai Uniunii Europene. Alaturi de surioarele baltice, Letonia este singurul stat ex-sovietic care se afla acum mai aparat de o viitoare agresiune ruseasca, de dorintele revansarde ale Moscovei prin prisma apartenentei la organismele euro-atlantice. Si pentru ca letonii stiu mai bine ca oricine altcineva ce inseamna agresiunea Rusiei barbare, steagurile Ucrainei flutura la fiecare colt de strada, iar Ambasada Rusiei se afla astazi pe Strada Independentei Ucrainei.

Ce sa vezi in Riga

Plimba-te prin orasul vechi. Ramas din perioada dominatiei culturale si economice germanice, orasul Riga este tipic german. Cu ulite inguste, cu casute placute si mai ales cu catedrale ale caror clopotnite zgarie cerul. Domul este principala biserica – prima caramida a fost pusa de insusi episcopul Albert Fondatorul (statuia lui se afla in curtea interioara), dar constructia a trenat multe secole, in consecinta, este un mish-mash de diverse stiluri arhitecturale – romanic, gotic, baroc si chiar si Art Nouveau. Dar mixul a fost facut cu gust, e departe de a fi o cacofonie arhitectonica. Cea mai inalta clopotnita este insa la biserica St. Peter – are nu mai putin de 123 metri. Distrusa si reconstruita de mai multe ori, ce vezi acum a fost reconstruita in 1970 dupa ce fusese bombardata in 1941 in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Este posibil sa te urci in turla (nu te speria, este un lift) de unde ai parte de o panorama absolut senzationala a intregului oras.

Cauta de asemenea si statuia muzicantilor din Bremen (un omagiu a faptului ca Riga este o fiica a Bremenului), statuia unei pisici pe turla unei cladiri art-noveau (construita de un om de afaceri leton frustrat ca nu fusese primit in breasla negustorilor din Riga – rezervata in exclusivitate germanilor), Casa Capetelor Negre – as zice cea mai frumoasa cladire din orasul vechi. Capetele negre erau de fapt negustorii tineri si nelinistiti care visau la averi facute in urma unor aventuri epice peste mari si tari. In apropiere, se afla Muzeul Ocupatiei Letoniei care iti spune povestea dramatica a ocupatiei sovietice. Tot in orasul vechi, poti vedea trei cladiri vechi alaturate – se numeste “Trei frati” si sunt cele mai vechi cladiri care au supravietuit – sunt de prin secolul XV.

Cartierul Art Nouveau – la vreo 2 km de orasul vechi se afla zona Art Nouveau – o adevarata rezervatie a acestei arhitecturi la mare moda in Europa Centrala la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX. Perla cartierului este Strada Albert (deh, ati ghicit, in cinstea episcopului, un nume straniu, Albert nu are nimic de-a face cu Art Nouveau). Intreaga strada a fost construita intr-o perioada extrem de scurta de doar 10 ani (1904 – 1914), iar arhitectul care si-a pus cel mai mult amprenta a fost evreul convertit la ortodoxie Mihail Eisenstein. Dupa prabusirea Imperiului Tarist, Mihail Eisenstein s-a alaturat alb-gardistilor anti-sovietici (a reusit sa scape, murind in exil in Berlin in 1920), dar fiul sau s-a alaturat bolsevicilor. Evident, fiecare l-a repudiat pe celalalt. Fiul, Serghei Eisenstein avea sa devina probabil cel mai mare regizor de film sovietic printre operele lui fiind Crucisatorul Potemkin, Octombrie, Ivan cel Groaznic si Aleksandr Nevski. Deoarece filmele lui au intrat in contradictie cu realismul socialist, a trebuit sa plece mai mult sau mai putin grabit din URSS, filmand apoi la Hollywood si chiar si in Mexic. Se va intoarce neasteptat in Uniunea Sovietica unde, socant, in loc sa il trimita in fata plutonului de executie, Stalin i-a mai dat o sansa. Sansa s-a numit monumentalul film Alexandr Nevski, un film fundamental pentru cinematografia sovietica care redau cum rusii rezista atacurilor germane (acestia atacau dinspre Riga J). In 1939, dupa semnarea sus-pomenitului acord sovieto-nazist, filmul este scos de urgenta din toate cinematografele, iar marele regizor este expediat sa puna in scena una dintre operele favorite ale lui Hitler – Valkiria de Richard Wagner. Unde ? Evident ca la Balshoi. Doi ani mai tarziu, spectacolele cu Valkiria sunt anulate instantaneu, iar Alexandr Nevski este distribuit cu inca mai mare forta pe toate marile ecrane din URSS. In plus, a primit si Premiul Stalin pentru Alexandr Nevski. Welcome to USSR !

Piata Centrala – de departe arata ca niste hale cam stranii si ai cea mai mare dreptate. In primul razboi mondial, in timpul ocupatiei germane, aici au fost construite hangare pentru zeppelinele nemtesti folosite in lupta. Dupa razboi, vechile hangare au fost preluate de autoritatile locale din Riga, infrumusetate si deschise drept piata. In 1930, piata din Riga a fost declarata cea mai frumoasa din intreaga Europa. Da, piata de fructe, legume, carne, piata de alimente. Asta este si acum, desi a pierdut foarte mult din importanta dupa deschiderea de supermarketuri si hypermarketuri mult mai moderne, mai eficiente si mai ieftine. Intr-una din halele Pietei este un supermarket modern. Merita insa sa le vizitezi nu numai pentru arhitectura, ci si pentru ca intr-o hala au fost amenajate numeroase restaurante care unele servesc mancare traditionala letona. In plus, nu rata zona de peste unde vei cumpara icre cu polonicul – influenta ruseasca continua sa fie inca puternica in Riga.

Statuia Libertatii – nu numai New York are o statuie a Libertatii drept simbol al orasului, ci si Riga. Este o femeie care tine in maini trei stelute – reprezentand cele trei provincii ale Letoniei: Kurzeme, Vidzeme si Latgale. Statuia Libertatii a fost construita in perioada independentei republici interbelice (inaugurata in 1935). Evident, dupa ce rusii au ocupat Riga, statuia a fost propusa pentru demolare, dar legenda urbana spune ca ar fi fost salvata de Vera Mukhina, Regina Sculpturii Sovietice, nascuta in Riga, dar care a trait in URSS in perioada independentei letone. Se spune ca ea a insistat ca sculptura are o mare valoare artistica si astfel nu a mai fost demolata. In 1963, a fost din nou propusa pentru demolare, dar salvata datorita fricii autoritatilor de ocupatie ca letonii se vor rascula. Aveau dreptate – letonii chiar s-au rasculat si prima manifestatie de amploare impotriva ocupatiei rusesti a avut loc taman langa Statuia Libertatii – in 1987, 5000 oameni au venit si au depus flori la picioarele Statuii Libertatii in memoria victimelor Letoniei din perioada sovietica. 4 ani mai tarziu, Libertatea revenea la Riga si in intreaga Letonie.

Casa Alba – Opera si Baletul Leton  – o cladire emblematica construita imediat dupa primul razboi mondial. Cladirea poate fi vizitata cu rezervare prealabila pentru grupuri, dar din cand in cand, poate fi vizitata si individual. Datele si orele cand aceasta este posibil vedeti aici: https://www.opera.lv/en/production/guided-tour-en/ Cladirea este absolut superba, recent renovata si modernizata, iar turul te duce prin toate colturile cladirii – inclusiv sus pe cladire pentru o panorama. Cand am fost, tocmai se monta Baletul … Dracula si aveam sa aflam ca vreo doi dansatori din trupa sunt romani (Robert Nae joaca o fantoma de-a lui Dracula, iar Darius Catana este unul din … vampiri !).

Vize si bani de folosit in Riga

Letonia este membra a Uniunii Europene, a zonei Schengen si a Euro-Zonei. Poti intra in tara doar cu buletinul (nu sunt controale la aeroport daca vii din zona Schegen si nici pe granita cu Lituania si Estonia), iar ca valuta este euro. Cam peste tot se poate plati cu cardul.

Cum ajungi in Riga

Riga este unicul oras baltic legat direct de Romania cu zboruri directe – Air Baltic zboara la Bucuresti si Cluj-Napoca. Personal nu am folosit serviciile lor pentru ca am dorit sa vizitez toate tarile baltice, iar Riga este prost plasata daca vrei sa te duci si la Vilnius si la Tallinn – e fix intre cele doua capitale. Prima oara, am zburat cu Wizz Air la Varsovia (acum Wizz nu mai zboara) si de acolo am vizitat cele trei tari cu ajutorul companiei de autobuze Lux Express – recomandata ! Acum, am zburat cu LOT la Vilnius (schimband in Varsovia) si de acolo, am calatorit cu microbuzul.

Unde am stat in Riga

Am stat la hotelul Ibis Riga Center – vis-à-vis de gara si de un mall, la vreo 15 minute de mers pe jos de orasul vechi, un hotel la standardele Ibis, curat, cu mic dejun bogat si destul de linistit. E drept, am avut ferestrele in spate, nu stiu cat de linistite sunt camerele care au geamurile la sosea – este una destul de circulata.

Unde am mai fost pe langa Riga

Palatul Rundale (80 km de Riga). Un adevarat Versailles sau poate mai degraba Petrodvaret al Letoniei, o bijuterie baroca construita de ducele de Curlanda in secolul XVIII. Pe locul palatului era un vechi castel medieval care nu mai cadra cu cerintele vremii, asa ca ducele Ernst Johann von Biron l-a angajat pe celebrul Rastrelli, arhitectul favorit al tarinei Ecaterina cea Mare si care a construit o gramada de palate si biserici absolut spectaculoase prin tot Imperiul Rus (de la Palatul de Iarna, Ermitajul de azi din St. Petersburg si Palatul de la Tsarskoe Selo pana la biserica Sf. Andrei din Kyiv). Palatul este o capodopera a barocului, poti descoperi numeroase incaperi impodobite imperial, iar gradina este o provocare adusa celor similare din Rusia si Europa.  Rastrelli a mai construit un palat baroc nu foarte departe, la Jelgava, dar nu am reusit sa-l vizitez.

Castelul Bauska (70 km de Riga). Initial un fort al Ordinului Teutonilor construit intr-o zona extrem de pitoreasca la confluenta a doua rauri, castelul Bauska este un exemplu de arhitectura militara de secol XV. Un secol mai tarziu, fortareata militara a fost imbogatita cu un palat. Ca aproape orice structura istorica din tarile baltice, castelul a fost distrus de rusi in 1706 (a fost aruncat in aer) si a fost reconstruit de un print german Baltic in secolul XIX. Doar palatul a fost reconstruit (nu si fortificatiile teutone) si astazi adapostesc un muzeu. Dar cetatea si zona inconjuratoare merita vazute.

Ambele obiective turistice le-am vizitat pe drumul dintre Vilnius si Riga.

Turaida (60 km de Riga). Tarile Baltice, inclusiv Letonia nu au parte de munti. Unii ar spune nici macar de dealuri. Cele mai inalte varfuri din cele trei tari sunt subiect de bancuri – cel mai inalt varf se afla de fapt in Estonia si are o altitudine de … 318 metri ! Cel mai inalt varf leton are 312 metri, iar Lituania nu atinge nici macar 300 metri – varful Aukstojas are 293 metri ! Ei bine, letonii au creat o … statiune de iarna in zona Turaida unde se afla un parc natural. Prin zona, exista numeroase unitati de cazare in stil … alpin si chiar si o telecabina peste un rau. In mod special, poti sa executi si o saritura de bungee jumping din telecabina (nu cred ca sunt prea multe telecabine in lume sa ofere bungee jumping). In plus, este posibil sa sari nud (dar nu si gratis), se pare ca e o experienta destul de populara intre letone. In aceasta zona pitoreasca se afla un castel reconstruit recent – castelul Turaida construit tot de cavalerii teutoni (de subsidiara lor letona – Fratii Livonieni ai Spadei) la recomandarea episcopului Albert. Acestia au ocupat intariturile din lemn ale livonienilor baltici si au construit un castel-fortareata care domina vizual intreaga regiune. In 1776, a ars si a fost abandonat (surprinzator, dar rusii nu au avut nici o contributie). Dupa al doilea razboi mondial, a inceput sa fie reconstruit si astazi arata foarte bine intr-un peisaj de basm. A fost o oprire excelenta pe drumul dintre Riga si Tallinn, capitala Estoniei

Jurmala (25 km de Riga). Daca Letonia are statiune “montana”, de ce n-ar avea si statiune de Litoral. Mai ales ca tarmul Marii Baltice este foarte aproape de Riga. Asa a aparut Jurmala, o statiune la mare aparuta prin secolul XVIII. Turismul litoral nu a aparut datorita dorintei protipendadei sa se expuna goala la soare, sa se bronzeze, sa inoate si sa se imbete prin cluburi. Tipul asta de distractie a aparut in special dupa cel de-al doilea razboi mondial. Turismul de litoral a inceput pe la 1700 si ceva si era un turism de odihna si refacere – turistii veneau sa doarma la malul marii, sa inspire aerosoli si sa se destinda. Iar primele statiuni au aparut nu prin jurul unei Mediterane calde, ci in jurul unei Baltici reci. Primii turisti au fost baronii germani din Riga, iar dupa Razboiul Anti-Napoleonean terminat in 1814 pentru rusi, numerosi ofiteri si printi care si-au cam zdruncinat sanatatea in numeroasele batalii contra lui Napoleon au venit la Jurmala sa se linisteasca si sa se inzdraveneasca psihic si fizic. Au fost urmati de generatii intregi de turisti in special din Imperiul Tarist. In perioada sovietica, Jurmala a devenit una din principalele destinatii turistice din URSS datorita plajei si sanatoriilor pentru fruntasii in intrecerea socialista. Ma rog, mai degraba fruntasii in intrecerea pilelor socialiste care veneau aici si pentru namolul curativ.

Astazi, Jurmala este o statiune care mie mai degraba imi sugereaza o statiune de … munte. Doar ca e la mare. Vile si mini-palate absolut superbe, multe din lemn, hoteluri noi cu iz montan, paduri chiar si de conifere prin care sa te plimbi ore in sir. Ei bine, exista si o plaja lunga, lunga (are nu mai putin de 33 km) cu nisip fin. Cu incalzirea globala, nu numai localnicii se pot baga in apa relativ rece a marii, dar surprinzator – nu exista o promenada de-a lungul plajei, ca o faleza. Niente. Zero. Ai acces in cateva locuri si daca vrei poti sa iei la pas plaja pe nisip. Este bine amenajata, exista din cand in cand baruri si mici mancatorii, dar nu am vazut sezlonguri cu umbrelute. Iti pui direct cearsaful pe nisipul moale. In sezon, aproape zilnic au loc concerte, iar festivalul musical de la Jurmala continua sa fie destul de popular – steaua San Remo-ului a apus, dar cea a Jurmalei inca nu. In aceasta perioada, statiunea este pustie, iar preturile la imobiliare la minima absoluta. Majoritatea turistilor, dar si a rezidentilor care si-au cumparat case si apartamente in Jurmala erau rusi, iar odata cu agresiunea contra Ucrainei, acestia nu mai sunt deloc bineveniti in Letonia, si nici in Jurmala. Asa ca am gasit o statiune aproape pustie. Dar draguta, linistita si intr-adevar, odihnitoare.

Imagini Riga

Ambasada Rusiei la Riga

Una din intrarile in orasul vechi

Cei trei frati

Prin vechiul centru

Riga

Cladirea cu pisica

Si celebra pisica din Riga

Prin orasul vechi, gasesti si ciocolata buna buna

Cei trei cantareti din Bremen. Omagiu adus orasului-mama

Domul din Riga

Episcopul Albert de Riga

Casa Capetelor Negre

Noaptea e mai linistita

Apropos… apusurile de soare sunt geniale in Tarile Baltice

Strada Albert – strada Art Nouveau

Art Nouveau in Riga

Favorita mea: casa-corabie

Piata Centrala Riga – fost hangar de zepeline

Unde poti manca ceva tipic leton

Piata de peste – somon si icre

Panorama din turla bisericii St. Peter. Vedeti si Piata Centrala (cele patru pavilioane identice)

Orasul vechi

Statuia Libertatii din Riga

Pe 23 august 1989, cu ocazia comemorarii a 50 ani de la semnarea acordului Ribbentropp – Molotov, circa 2 milioane de estoni, letoni si lituanieni au format un lant uman neintrerupt de la Tallinn pana la Vilnius via Riga pentru a protesta contra ocupatiei rusesti (40% din populatia autohtona). Era inceputul sfarsitului ocupatiei. Vezi aici: https://www.youtube.com/watch?v=rCpesg8Rv4E 

Cladirea operei din Riga

Se pregatea baletul Dracula

Palatul Rundale

Si gradina sa frantuzeasca

Interiorul palatului

La pas, spre castelul Bauska

Vechiul castel Bauska

In curtea interioara

Castelul Turaida

Turnul in care poti urca

Ce poti vedea din turn

Hello, Jurmala

Vechi palate din Jurmala

Si unele mai noi

Centrul Jurmalei

Plaja de 33 km din Jurmala

Nici din drona nu i se vede sfarsitul

Ohhh… la Jurmala am mancat fragi dupa vreo 7 ani !