Filmare in studio Bollywood. Nu, nu in Dharavi 🙂
India este o tara a contrastelor, aici vei gasi saracia cea mai crunta, dar si bogatia cea mai opulenta din lume. Iar Mumbai, capitala economica si financiara a Indiei nu poate face exceptie. Aici, vei gasi adevarate palate locuite de mari staruri ale cinematografiei indiene sau de milionari si miliardari, dar si cartiere supra-aglomerate de o saracie crunta. Aici gasesti si asa-numitele “slum”-uri, dar si stralucirea Bollywoodului, centrul cinematografiei indiene cu fani in intreaga lume. Ei bine, taman pentru a trai aceste contraste, m-am gandit ca in a doua zi de vizita in Mumbai, sa facem doua tururi speciale si atat de contrastante – dimineata sa vizitam slum-ul Dharavi, cel mai mare din India si dupa-masa in glam la Bollywood.
Dimineata, suntem asteptati de 2 baieti care ne vor fi ghizi in Dharavi. Cei doi locuiesc chiar acolo, in slum, asa ca sunt de-ai casei. Nu sunt nascuti acolo, au venit in cautare de munca. Unul e tocmai de la Darjeeling unde si-a lasat sotia si probabil viitorul copil pentru a lucra in Mumbai. Ni se face un scurt instructaj. Atentie la cap pentru ca sunt fire atarnand peste tot si atentie la picioare sa nu cadeti in vreo groapa, plus ca desi nu a mai plouat de cateva saptamani, e posibil sa fie namol ici si colo. In plus, nu ai voie sa faci poze decat in anumite locuri – unii rezidenti ar putea face scandal, sau din respect. Dar ici si colo, se pot face poze acolo unde ni se va spune.
In marile orase din lumea saraca, exista niste cartiere super-aglomerate unde vin numerosi “emigranti” din zonele rurale sau din micile orase lipsite de sansa pentru a face un ban. Se numesc favela in Brazilia, townships in Africa de Sud si “slum” in India. Sunt 2400 astfel de slums in Mumbai care este orasul considerat ca ai cele mai multe sanse. Pe 2,5 km patrati se inghesuie aproape 1 milion de oameni – este locul cu cea mai mare densitate din lume. Si nu sunt blocuri inalte, sunt cladiri cu 2-3-4 etaje, dar in care se inghesuie ingrozitor de multa lume. Ideea de spatiu privat nu exista aici. Am vazut oameni spalandu-se dintr-o galeata pe strada. Asta e.
Dharavi este considerat cel mai mare slum din lume. Unii sustin ca un slum din Karachi, Pakistan ar fi mai mare, dar statisticile contrazic. Ma rog, cifrele numarului de locuitori din slums / favele / townshipuri este nesigur, nimeni nu a facut si nici nu va face vreodata un recensamant, dar asa se banuieste. De exeplu, Rocinha din Rio, cea mai mare favela din Brazilia are circa 200.000 locuitori. SOWETO in Africa de Sud are oficial 2 milioane de locuitori, dar o buna parte din el este un cartier normal cu toate facilitatile, zona de township clasic este destul de mica. Am fost asta-primavara in Karachi, dar nu stiam de acest slum. Probabil nici nu as fi intrat – Karachi nu e un oras turistic si probabil nu se organizeaza tururi.
Masina opreste la un colt de strada pe un mare bulevard. Descopar ca in Mumbai exista numeroase toalete publice care sunt neasteptat de curate. Au fost concesionate unor antreprenori privati, daca ar fi ramas la stat, ar fi fost niste bombe chimice. Dar asa, sunt chiar curate, curate. Nu acelasi lucru il pot spune despre Dharavi. Cum cobor, un nene face baie pe strada, iar un altul, destul de tanar, descult impinge o remorca aparent grea. Intram pe stradute extrem de inguste. Cladiri din chirpici, din caramizi arse probabil tot acolo in Dharavi sunt ca niste ziduri de cetate, dar sunt indiscutabil subtiri ca de carton. Multe chiar sunt din carton. Soarele ajunge la nivelul strazii probabil cateva minute pe zi, iar in perioada musonica cand ploua la greu probabil se inoata pe aceste ulite. Ghidul nostru nici macar nu sta in perioada musonica in Mumbai, pleaca acasa la Darjeeling – nici turisti nu sunt in perioada ploioasa.
Exista doua sectiuni mari in Dharava – zona industriala si zona hai sa-I zicem rezidentiala (aici este si zona comerciala). Exista zona industriala ? Ho, ho si inca cum. In perioada ocupatiei britanice, cele mai poluante industrii din Mumbai erau vopsitoriile de piele. Daca ati fost in Fes, Maroc la vopsitorie, stiti despre ce e vorba. Asa ca britanicii, persoane cu miros fin au mutat vopsitoriile din centru undeva intr-o mlastina cu mangrove. Aici a aparut Dharavi in 1887. Dupa vopsitori, au venit si olarii, si cei care faceau caramizi si multi, multi altii. Vin si azi, in fiecare zi practic din cele mai sarace colturi din India vin oameni in cautare de mai multe rupee decat ar face acasa sa le trimita la familii. Guvernul nu a construit nimic aici pana de curand, totul a fost construit de antreprenori locali, de comunitati, de grupuri religioase. Mumbai este un oras multi-religios, si cele doua mari religii ale Indiei sunt prezente si in Dharavi – hindusii si musulmanii. Sunt si crestini, se pare ca circa 5% din populatie ar fi crestina, iar 30% musulmana. Sunt si moschei, si temple hinduse si cred ca e inclusiv o biserica ascunsa pe undeva. Teoretic, comunitatile religioase nu ar avea de ce sa se bata intre ele, doar ca partidul extremist hindus aflat la putere in India atata spiritele, dorindu-si cat mai multe lupte inter-confesionale.
Intram in zona industriala. Industrial este mult spus desi statistica spune ca sunt circa 15.000 mini-fabrici in Dharavi care este cred ca cea mai mare fabrica de reciclare din lume. Mumbai are un procentaj de reciclare a plasticului intre cele mai mari din lume – 60% din plasticul aruncat in Mumbai ajunge in Dharavi unde este sortat, zdrobit, curatat, maruntit si vandut la fabrici de plastic din toata India. Ar fi putut sa il topeasca in Dharavi, dar e interzis. Riscul de incendiu aici este la un nivel absolut. Am mers printre munti de plastic gata de reciclare – orice iti trece prin minte este aici. PET-uri sunt peste tot, dar si partile de plastic ale computerelor, vase de tot felul, pungi, absolut tot ce iti trece prin minte. Si sunt MUNTI. MUNTI de plastic care se catara pana la cer. Si totul va intra in urmatoarele zile la reciclare. Inutil sa spun ca si metalul este reciclat, asta este simplu – dar poate cel mai interesant sunt cutiile metalice de vopseluri. Acestea sunt colectate de la atelierele de vopsitorie din oras si sunt curatate pana la perfectiune si aduse inapoi la vopsitorii pentru a fi refolosite. O data, de 2 ori, de 7 ori pana cand metalul devine mult prea subtire si intra la topit.
Sar peste niste balti, intru intr-un alt atelier. Poate, cea mai neasteptata reciclare. De cate ori nu ati stat intr-un hotel si ati folosit un sapun de 2-3-4 ori maxim si apoi ati plecat mai departe? Sapunurile din hoteluri sunt folosite probabil 2 – 5 – maxim 10%. Apoi se arunca. In Mumbai nu se arunca. Toate aceste sapunuri din hoteluri, dar si din restaurant sau institutii publice sunt adunate si ajung in Dharavi unde sunt maruntite si fierte in niste cazane imense, racite, taiate si transformate in niste bucati de sapun negru-maroniu. Wow… sapun de rufe ? Nu, sunt niste standarde si in Dharavi. Sapun de spalat …. vase. Evident, in cele mai multe case din India nu se spala cu Fairy, ci cu sapun de vase facut intr-un colt de Dharavi. Evident, se recicleaza orice aici – si textile, si incaltaminte, si cauciuc… orice iti trece prin minte.
Ajungem evident si la tabacarii. De fapt asa a aparut Dharavi – prin mutarea tabacarilor si vopsitorilor din downtown. Dharavi este cel mai mare producator de piele din lume. Sau unul dintre cei mai mari. Nu am vizitat o tabacarie sau vopsitorie, in schimb am vizitat un magazin. Ei bine, pe o ulita ascunsa, langa o capra care statea linistita pe un munte de bucati de piele de capra (in India, e interzisa folosirea pielii de vaca pentru ca deh, vacile sunt mamele indienilor), se afla un magazin care vinde produse din piele de buna calitate si au brandul …. Dharavi. Evident, lucreaza pentru cele mai mari si luxoase branduri din lume… Cel putin in magazinul Dharavi, am gasit pantofi Calvin Klein. Made in Dharavi, desigur, dar nicaieri nu o sa apara asta pe vreo cutie.
Intram in zona hai sa-I zicem rezidentiala. Ajungem pe ulitele unde s-au filmat scenele de inceput din Slumdog Millionaire. Parca in film, stradutele acelea pe care fugeau Jamal Malik si Salim alergati de politisti erau mult mai mari. Aici, de abia daca se strecoara doua persoane si acelea mici.
Inutil sa spun ca Dharavi e un labirint. Nu stiu daca cineva stie toate aleile, stradutele, ulitele, imbarligaturile care duc peste tot. Zona de piata este clar mai ampla, pe aici pot trece si masini, dar am trait acea atmosfera frenetica si nebuneasca a bazarurilor din subcontinent. Ultima oprire in zona olarilor – materia prima fierbe in niste cazane imense, afara sunt 30 si de grade, aici sigur fierbi. Tot aici, locuieste si ghidul nostru. “Vreti sa-mi vedeti apartamentul?”- mananci calule, ovaz? Normal. O usa se deschide si in fata ochilor imi apare o scara de fier. Locuieste la etaj. Urc scarile aducandu-mi aminte de surile catarate in copilarie la tara si am ajuns la om acasa. O camera cat de cat care este si bucatarie, si dormitor (nu are pat ca nu are loc, doarme pe un pled pe jos, cateva haine agatate) si o baie. Sta la lux intr-un cartier unde nu prea e canalizare si foarte putina apa curenta. E trasa prin pompe la cateva fantani. Evident, nu prea exista WC-uri private, sunt niste WC-uri publice ici si colo. Este locul unde nu e bine sa suferi de diaree. Desi in conditiile acelea, nu stiu de ce nu ai putea suferi in Dharavi…
Exista un mare plan de transformare a Dharavi. Un mare constructor indian a primit marele contract in valoare de miliarde de a demola Dharavi si a construi blocuri – locuinte sociale. Problema este ca desi pamantul nu este detinut de cei din Dharavi, ci este de stat, acel milion de oameni nu poate fi mutat. Demolarile au loc doar daca cei care locuiesc acolo sau detin casele (da, exista proprietari de case construite in mod normal ilegal) sunt de acord. Dar nimeni nu e de acord. In casa unde locuieste ghidul meu sunt 4 camere – 2 la etajul 1, 2 la etajul 2. E un singur proprietar care ia o gramada de bani. De ce ar accepta sa fie demolat. Si ce este interesant este ca aici nu locuiesc doar saracii saracilor. In industria de reciclare se castiga bani buni, mai multi decat in multe alte joburi chiar si in Mumbai. Zeci de mii ar ramane fara job-uri, milioane ar muri de foame (familiile de acasa). Ce este interesant este ca imensa majoritate a celor pe care i-am vazut prin slum erau foarte curat imbracati. Din nou, acel contrast incredibil din India – oameni curati si spalati in conditii mizerabile. In camera ghidului meu, curatenie luna. Luna. Si inteleg ca asa e cam peste tot – chiar si in cazul in care locuiesc barbati singuri. Exista extrem de multi barbati singuri in Dharavi, veniti aici la munca sa trimita bani acasa. In Darjeeling, in Bihar, in Madhya Pradesh, in toata India. Sunt evidenti si familii, dar sunt extrem de multi barbati singuri. Intreb de bordeluri. Da, exista, dar nu in Dharavi. Mai departe, in Kamatiphura, in centrul Mumbaiului. Am vazut niste reportaje la un moment dat, arata ca un slum. Unde bolile sunt la fel de frecvente ca in Dharavi.
Finalul turului il facem in sediul agentiei de turism care organizeaza tururi. Au mai multi ghizi si asta fac – tururi de Dharavi. Dar nu numai aveam sa aflu dupa ce am fost tratat cu o sticla de Coca Cola plina cu nano-chipuri si mai degraba pesticide. Organizeaza de altfel tururi in toata India, nu doar in Mumbai. In Mumbai, pe langa tururile in slum-ul Dharavi, organizeaza si tururi “clasice” pentru vizitarea orasului sau sa participi la diverse festivaluri – Holi, Diwali, etc. De asemenea, pot organiza si tururi in Delhi sau in alte orase. Ghizii sunt toti tineri si simpatici, iar engleza excelenta. Mai vine un grup care a avut o ghida. O ghida-femeie. Intr-un slum ca Dharavi, intr-o tara ca India. Jos Palaria.
Daca ajungeti in Mumbai, va recomand sa ii contactati. Agentia se numeste Reality Tours and Travel si ii gasiti aici –-à https://realitytoursandtravel.com/ 80% din profitul dupa taxe se duce spre o fundatie care investeste in educatia copiilor din slum-uri in Mumbai, Delhi si Mathura.
Revenim in hotelul nostru de 5 stele. India este o tara a contrastelor, a saraciei si a conditiilor extreme, dar si a bogatiei extreme si a opulentei. Urmeaza partea a doua a zilei – mergem in industria viselor, la BOLLYWOOD !!!
Daca ghizii din slum au fost locuitori din slum, ghizii de Bollywood vor fi din … Bollywood. Am inteles ca au lucrat in Bollywood, nu stiu daca au fost actori sau nu, dar au cunostiinte vaste despre Bollywood – Raj si Nandita Nagrani. Agentia lor se numeste Bollywood Stations si ii puteti gasi aici –> https://www.facebook.com/profile.php?id=100063672864926&mibextid=ZbWKwL
Au fost niste ghizi superbi si nu au oferit un tur, au oferit o experienta totala, plina de rasete si buna dispozitie. Iar ei au fost eleganti, fascinanti, cunoscatori si introducandu-ne in multe culise.
Se spune ca Bollywood este cea mai mare industrie de filme din lume. Numele este o gluma – vine de la Bombay, numele colonial al metropolei Mumbai de azi si llywood de la Hollywood. Desi toti asociaza cinematografia indiana cu Bollywood si Mumbai / Bombay, nu este chiar asa. Exista numerosi producatori prin toata India, iar in ultimii ani, producatorii din Hyderabad care produc in limba telugu i-au batut pe cei din Bollywood la box office. Dar, impreuna, toti producatorii indieni produc cele mai multe filme de cinema din lume cu box office de aproape 2 miliarde dolari. Sigur, banii nu se compara cu Hollywood pentru ca filmele indiene sunt favorite in tari sarace unde pretul biletului la cinema este 2 lei, dar cred ca sunt mult mai multi spectatori la filmele indiene decat la filmele americane.
Primul film indian a fost produs in 1913 la un an dupa primul film romanesc, dar in mai putin de doua decenii, industria indiana de filme producea la foc automat. In 1930, 200 filme indiene au fost produse, aparea cate anul la mai putin de 2 zile! Evident, Marea Depresiune Economica si apoi al doilea razboi mondial au mai ponderat din cresterea productiei, dar nu si al spectatorilor in cinematografe. In 1943 apare filmul Kismet care va fi filmul care va sta pe afisele cinematografelor pentru cel mai mult timp in istorie – era inca in cinematografe chiar si in 1970 in conditiile in care nu aparusera inca multiplex-urile decat in SUA si partial in Europa de vest asa ca respectivul film era singurul din cinematograf.
Pana la Partitie, industria cinematografica din Bombay (Bollywood) avea doi competitori majori – Lahore (poreclit Lollywood) si Calcutta (Tollywood – numele vine de la cartierul Tollygunge unde se concentra industria cinematografica bengaleza). Lahore devine parte a mult mai puritanului Pakistan, iar Calcutta se prabuseste economic dupa ce o buna parte a hinterlandului metropolei, Bengalul devine parte a Pakistanului de Est (azi, Bangladesh), asa ca talentele si bugetele din aceste doua orase se refugiaza la Bombay punand bazele unui Bollywood stralucitor si dominant in cinematografia indiana. Apar mega-starurile indiene, faima lui Raj Kapoor care adopta stilui lui Charlie Chaplin atingand toate continentele. Filmul “O floare si doi gradinari” filmat in 1969 stoarce oceane de lacrimi in cinematografele romanesti, iar cozile la bilete sunt interminabile.
Filmele clasice indiene implica o dragoste dramatica, pigmentate de dansuri in sincron in care eroii principali canta si zeci sau sute de dansatori apar ca prin miracol de nicaieri. Trebuie spus ca aproape niciodata, actorii principali nu canta. Ei sunt dublati de vreo doi sau trei cantareti care si-au dat vocea pentru mii si mii de filme. Dar de dansat, e musai sa sties a danseze, acolo nu mai pot fi dublati. Anii 70 – 80 aduc mai multa actiune – super-eroi in stil american, de multe ori politisti sau soldati care se bat cu infractori, multe din scene si povesti fiind replici ale filmelor americane de mare success. Da, exista si James Bonzi indieni, chiar mai multi J. E drept, problema este ca tehnologia cascadoriilor indiene sunt cu vreo 2-3 generatii in spatele celor americane, dar aceasta diferenta s-a estompat in ultimii 10 ani.
Liberalizarea economica de la inceputul anilor 90 inceputa de Rajiv Gandhi (fiul Indirei Gandhi si nepotul lui Nehru, primul prim-ministru al Indiei si unul din eroii independentei) si mai ales de vaduva sa, italianca Sonia Gandhi ce visa sa devina stewardeza la Alitalia, dar a devenit conducatoarea Indiei si cea care a pus bazele unei Indii moderne si liberale alaturi de sotul sau care a lucrat ca pilot la Indian Airways inainte de a ajunge prim-ministru. Iar Bollywood-ul a progresat odata cu tara – au aparut efecte mai spectaculoase, povesti mai interesante si filmari in strainatate datorita bugetelor mai mari. Si evident, super-staruri la nivel mondial.
In ultimii ani, in special dupa COVID, bugetele la Bollywood au inceput sa scada, iar mega-hit-urile sa lipseasca. Ma rog, nici Hollywood-ul nu se simte prea bine, dar in cazul Bollywoodului, acesta a fost detronat de Kollywood – studiourile de filme din Chennai care produc in special filme in limba tamila.
Ajungem in curand la unul din zecile de studiouri din Bollywood. Se numeste SJ Studios si este unul din principalele studiouri de film din Mumbai. E unul din studiourile mari din Mumbai, cu circa 10 seturi dintre care unele permanente – o puscarie, o sectie de politie, un spital, o cafenea stil Starbucks – se pare ca astea sunt locurile cele mai populare pentru filmele din Bollywood. Intram pe o poarta ca de templu grec antic si ajungem in curtea studiourilor.
SJ Studios nu este primul studio de film pe care l-am vizitat. Am mai fost de multe ori la Buftea unde am filmat destule reclame, dar si la studiourile Atlas din Ouarzazate, Maroc. Cei care ati vazut doar filme, nu si studiouri, este posibil sa aveti o prima reactie negativa. Chiar si cele mai glam filme folosesc butaforie la greu. Temple si palate imense sunt facute din carton, iar aurul este de fapt fier si table stropite cu vopsea aurie. Dar, aceste studiouri atata de lipsite de stralucire se transforma pe pelicula in palate, vile, temple, munti… si asta este parte din magia cinematografiei.
Prima oprire la haine. Hainele sunt detinute de studiouri, iar actorii nu pleaca cu ele acasa. Sunt costumierii care le selecteaza impreuna cu regizorii si, evident, sunt si croitori la fata locului pentru a le ajusta daca e cazul. In SJ Studios se filmeaza non-stop, in fiecare zi, asa ca in fiecare zi trebuie costumieri, masinisti, artisti make up, o armata de oameni. Dupa o fotografie in fata unui semn imens de Bollywood in spatele carora se afla afisele celor mai de succes filme produse in Mumbai (nu neaparat facute in studioul care exista doar de 25 ani), urmeaza primul spectacol. Urcam pe niste scari, apoi intr-un soi de sala de asteptare unde se afla niste costume si un cal fals J. De asemenea, exista si statuile unor mari staruri de Bollywood.
Incepe prima experienta de tip Bollywood. Intram intr-o mica sala de spectacol unde vom asista la un mini-show de ceea ce are Bollywood-ul mai faimos – dansurile. Apar doua cupluri (un cuplu este casatorit, iar el este nu numai dansator, ci si unul dintre cei mai apreciati coregrafi) care ne prezinta diverse dansuri cu influente populare. Intre dansuri in timp ce dansatorii se schimba de costume, putem urmari pe ecran, niste mini-documentare despre Bollywood. Iar dansurile chiar sunt faine, cu artistii cu zambetul pe buze si plini de voiosie. Nu avem voie sa vedem o filmare de dansuri pentru ca in general acestea sunt cele mai secrete dintr-un film. Exista o mare lupta in a lansa miscari de coreografie noi si diferite, iar daca cineva din competitie vede ce se pregateste, coreografia este usor de copiat. Se potriveste la orice tip de film.
Urmeaza apoi partea de fotografii. Primim costume – de la saree-uri la costume de eroi istorici, sabii din lemn si gata sa ne cataram pe calul de plastic, dar atat de natural. In spatele nostru se afla celebrul perete verde care poate fi inlocuit cu orice scena – mare, munte, batalii, explozii, ce iti doresti. Iar Raj ne si arata cum. Are o aplicatie in telefon care transforma zidul verde in munti, lacuri, tinuturi inzapezite. Este si asta parte din magia Bollywoodului.
Trecem printr-un alt studio care recreaza o piata si ajungem in camera de sunet. Aici, distractia atinge cote maxime. Ne ducem in studio sa ne inregistram cantand. A fost hilar. Am ras cu lacrimi … de la alegerea cantecului (nu erau oferte in limba romana, nici macar “Dragostea din tei”) pana la inregistrarea propriu-zisa si mai ales dupa ce ne-am ascultat… mai ales behaiturile mele J. Vedem insa un alt film care ne face sa plangem cu lacrimi – tipul care poate imita orice si pe oricine, si-a dat vocea la sute de filme nu numai in India, ci si in SUA. Este unul din starurile nevazute ale Bollywoodului.
E timpul sa vedem si o filmare adevarata. Cum ziceam, aici se filmeaza zilnic cate ceva, uneori si 3-4 filme simultan, acum este doar unul si scenele se desfasoara in … spital. E un film serial de televiziune si inteleg ca actorul principal este chiar cunoscut. Nu stiu cum il cheama, dar in mod cert este zambitor si binevoitor sa se pozeze cu liota de romani. Dar ce ma mira cel mai mult este ca regizorul este foarte chill. In filmarile la care am participat eu, daca dadea navala o duzina de turisti straini care voiau sa se pozeze si sa viziteze seturile, ar fi facut un scandal monumental. Filmarile sunt ca la armata. Se comanda, iar comenzile nu se discuta, se executa fara a scoate vreo silaba. Ne pozam si cu o tipa care are palmele vopsite foarte fain cu henna – nu stiu daca pentru filmare, trecem pe la puscarie, apoi prin sectia de politie. Glume si rasete la cote maxime.
Finalul este la café Bollywood – in mod normal si aici se filmeaza scenele de cafenea. Bem cate ceva si primim cadou cate o cana cu scene din filme celebre de Bollywood. Plecam, dar nu este si finalul. Turul continua cu o tura prin cartierul Bandra, unde locuiesc atat staruri, cat si alti lucratori poate mai putin celebrii din industria viselor. Vedem si blocuri, unele chiar foarte comune, putine case, pana cand ajungem intr-o zona unde sunt niste vile cu adevarat somptuoase. Aici locuiesc cu adevarat mega-starurile in spatele unor garduri de cetate, sa fie aparate de fani si nu numai. Ghida ne mentioneaza fiecare actor unde sta. Sincer, nu ii cunosc, dar nume cum ar fi Kapoor si Khan se tot repeta. Sunt adevarate dinastii de actori si actrite din aceeasi familie. Kapoor provin toti de la Raj Kapoor, unul dintre marii actori, regizori, si producatori din anii 50 – 60. Salman Khan are si el o vila aici, locuind cu iubita lui, Iulia Vantur (au o relatie de 12 ani. Salman a incercat sa o lanseze pe Iulia in showbiz-ul indian, ca si cantareata sau actrita, dar nu a avut prea mare success).
Am vazut vila lui Salman Khan. Este singura in fata careia nu poti opri si e politie in permanenta. In 1998, in timp ce filma in zona Jodhpur, Salman Khan ar fi vanat o antilopa dintr-o specie protejata. A urmat un proces care a durat o vesnicie (tipic pentru India), Salman Khan a fost arestat un pic in 2007 si pana la urma achitat in 2017 (da, dupa 20 ani, dar telenovela nu se termina). Procesul a fost reluat si condamnat in 2018, iar procesul se judeca inca. Dar asta-primavara, in aprilie 2024, membrii unui cult religios pentru care respectivele antilope sunt sacre, au deschis focul asupra casei lui Salman Khan cat timp acesta era inauntru. Nimeni nu a fost ranit, iar atacatorii arestati. Dar acum, in fata casei lui este un sistem de securitate foarte strict. Probabil si cand pleaca de acasa. Cel care a dat ordinul de asasinare, unul din cunoscutii mafioti ai Indiei i-a cerut lui Salman Khan sa-si ceara iertare la templul comunitatii in cauza si sa plateasca circa jumatate de milion de dolari pentru a fi iertat. Unul dintre prietenii apropiati ai lui Salman Khan a fost ucis in octombrie 2024, asa ca situatia actorului, dar si a Iuliei Vantur este destul de delicata…
Acesta a fost sfarsitul calatoriei prin galaxia Bollywood. Fascinanta, interesanta si extrem de variata. Cum ziceam, bine gandita si facuta de Raj si Nandita. O zi unica, fluctuand intre mizerie si stralucire, dar o zi atat de relevanta pentru India….
A doua zi dimineata, la o ora mult prea devreme, plecam spre aeroport. Urma sa zburam la Aurangabad unde sa vizitam cele doua complexe de temple Ellora si Ajanta care sunt absolut fabuloase, probabil cele mai spectaculoase din toata India, dar si mormantul sotiei lui Aurangabad, fiul lui Shah Jahan, constructorul fabulosului Taj Mahal. Mormantul este poreclit Mini-Taj pentru ca este similar, dar calitatea este net inferioara fata de mormantul ridicat soacrei sale… Dar despre astea, in urmatorul episod :).
Imagini Dharavi
Ghizii nostrii pentru Dharavi
Unul din joburile locuitorilor din Dharavi
Welcome to Dharavi. Aici au fost literalmente primii pasi prin slum
Fabrica de sapun de spalat vase – aici se recicleaza sapunurile folosite din hoteluri
Asa arata sapunurile de spalat vase
In slum, nu e loc nici pentru un fir de iarba sa creasca. Deci, asa sunt hranite caprele
Dharavi
Marile bulevarde din Dharavi
Capra resemnata dormind pe piele de capra…
Dharavi este si brand. De calitate chiar
Piata de langa Dharavi
Zona olarilor
Telecom Dharavi
Scara de fier care duce la etajul 1
Hello ! Am venit in vizita
Cam asa arata un apartament in Dharavi. Patul a fost strans
Nu, nu era deloc inspaimantator 🙂
Sediul agentiei care organizeaza tururi in Dharavi este chiar in slum
Vinde diverse produse reciclate in Dharavi
O zona mai aerisita la iesirea din cartier
Imagini Bollywood
Raj si Nandita, ghizii nostrii
Intrarea in SJ studios
In curte, nimic special. Pare un depozit
Costumele Bollywood
Unele dintre cele mai mari hit-uri produse la Bollywood
Let’s dance. Bollywood style
In timp ce dansatorii se schimbau, urmaream niste mini-filme documentare
O dansatoare a fugit la baie 🙂
Cum pot aparea un razboinic demn calare
Gata pentru magie ?
Iata-ma in mijlocul zapezilor
Nu prea se potriveste, dar, hai
Gata sa sparg ziduri !
Highlander
Un alt studio permanent – o piata
Hai sa ne ocupam si de sunet
Omul asta e fantastic, imita orice
The Dark Side sees you…
E timpul sa cant. Filmarea va ramane ascunsa din motive de sanatate publica
Se canta ca la karaoke, de unde sa stii versurile ? 🙂
Nu, cei care au fost cu mine nu au lesinat dupa ce am cantat. In schimb, spitalul este un alt studio permanent
Aici, se filma
O scena dramatica ce va stoarce multe lacrimi in toata India si nu numai.
Cine zicea ca henna nu e o arta ?
Se construieste un set
Un alt studio fix – inchisoarea
Sau biroul un pic cam retro al sefului politiei
Cafe Bollywood
Atentie, se filmeaza !
