“Iata Anul Nou s-a apropiat din cer…”. Asta era un colind la moda aparut cred ca prin anii ’90. Nici nu venea luna decembrie, deja de pe la sfarsit de noiembrie, rasunau metrourile si tramvaiele de acest cantec care cred ca incepuse sa ii enerveze pe toti. De cativa ani incoace, desi merg destul de des cu mijloacele de transport in comun (nu am luxul si nici placerea de a dori sa pierd timpul in trafic in masina personala, asa ca folosesc metroul, nu masina), nu am mai auzit detestatul slagar. Dar, cu sau fara colind, am pasit in noul an 2025. A trecut un sfert din secolul acesta si ca de obicei, la inceput de an, lumea se gandeste la bine, apar asa-zisele bucket list-uri – despre ce isi propune fiecare sa faca in Anul Nou, iar calatoriile sunt pe bucket list-urile a din ce in ce mai multi pamanteni. Pentru multi, a devenit ceva indispensabil, ca mancarea si apa. Si daca apa nu inseamna informatie, ei bine, calatoritul inseamna informatie. Si merita sa-l pui pe bucket list.
Am iesit prima oara din tara in 1991. Deci, acum 34 ani. Am plecat in Olanda la bursa si am stat acolo aproape un an de zile. Da, m-am simtit ca picat din copac sau iesit din pestera comunismului, iar Olanda parea cu cel putin 400 ani inaintea Romaniei din orice punct de vedere. Intre timp, diferentele s-au estompat masiv. Tot atunci, am inceput sa calatoresc – in primul meu an, am batut Olanda, Belgia, Luxemburg, Franta, Germania, Austria, Ungaria si Elvetia. Mi-aduc aminte ca atunci, dar si in urmatorii 10 – 15 ani, nu era o problema sa vizitezi chiar si cele mai populare obiective turistice din Europa. Am intrat in Colliseum in cateva secunde pentru ca la etajul inferior se intra fara sa platesti bilet. Am stat la coada la Muzeul Vaticanului in plina luna iulie timp de 15 minute, si am fost oripilat de cat timp a durat. Pentru ca la Luvru intrasem de 2 ori si nu statusem mai mult de 5 minute la coada. Alhambra am vazut-o in 1999, era sfarsit de iunie si nu era prea multa lume. La Sagrada Familia in 1995 era o coada mai scurta decat la McDonald’s. Cina cea de Taina am vazut-o din greseala. Nu stiam unde este, nici macar nu stiam ca e la Milano, cand am trecut pe langa biserica unde aceasta se afla pictata si am vazut un afis am realizat ca acolo este si am intrat. Era pustiu, era august, italienii erau pe plaje. Am intrat si am fost singur in toata biserica. In 2000, e drept, era mai, o luna mai off-season, am asteptat cu rabdare 15 minute pe zidurile din Dubrovnik sa treaca cineva ca mi se pusese pata sa am o poza cu mine pe zidurile din Dubrovnik, si selfie-urile nu se inventasera inca. Acum, daca nu iti cumperi biletul on-line cu saptamani si luni in avans si nu specifici exact ora si minutul la care vei intra, la revedere. Daca te duci undeva intr-o mega-destinatie turistica si zici ca lasa, vad eu cand intru si unde intru, nu vei intra decat in obiectivele turistice anonime din respectivul oras. Si in ciuda parerilor ca “huooo obiectivele turistice clasice, ceea ce conteaza sunt cele care sunt complet necunoscute”, nu este adevarat. Orasele, satele, plajele si monumentele super-populare sunt in proportie de 90% justificate – chiar sunt frumoase.
Hei, dar ce s-a intamplat in acesti 30 si de ani? Simplu – au crescut veniturile enorm la nivel mondial. Enorm. In ultumii 40-50 ani, aproape 3 miliarde de oameni nu numai ca au iesit din foame, dar au venituri sa-si permita 1-2 vacante pe an. Poate nu pe partea cealalta a Globului, nu departe de unde locuiesc, dar isi permit. In 1989, salariul mediu in Romania era de 30 dolari. Azi este de 1000 dolari. Da, nici dolarul de azi nu mai e ce era, dar 30 dolari din 1989 este echivalentul a 72,42 dolari de azi. Se putea trai in Romania cu 72 dolari pe luna ? Da, se putea, totul era penibil de ieftin, dar daca treceai granita, nu aveai bani nici sa traversezi strada. Dar Romania nu a fost singura tara unde au crescut veniturile in mod astronomic. Cine naiba calatorea din India si China acum 30 ani ? In 2019, ultimul an inainte de pandemie, 155 milioane de chinezi au calatorit in strainatate (presupun ca in 2024, numarul lor se apropie vertiginos de 200 milioane), iar in interiorul Chinei, probabil au fost 1 miliard de turisti locali. Cand am ajuns prima oara in Thailanda in 2002, singurii turisti erau albii – vest-europeni, americani, australieni, neozeelandezi. Din cand in cand, mai vedeai un grup de japonezi, d-ala ordonat cu oameni mergand incolonati cu ghidul cu steag in frunte. Ultima oara cand am fost la Bangkok, in 2018, cand vedeam cate un alb in marea de asiatici, eram uimit. In conditiile in care au aparut pe acolo si o gramada de rusi, polonezi sau unguri care sa mai creasca numarul caucazienilor.
A doua cauza o reprezinta, caderea spectaculoasa a pretului transporturilor. In 1990, un german normal isi permitea un zbor dus-intors cu avionul pe an, un roman intr-o viata, iar un chinez in 10 generatii. Aparitia companiilor aeriene low-cost cu preturi halucinant de mici, au democratizat complet calatoriile. Prima companie low-cost asiatica, legendara Air Asia avea sloganul “Now everyone can fly”. Ani de zile, localnicii nu au crezut, dar cand au incercat si au vazut, au dat navala.
A treia cauza o reprezinta revolutia informatiilor. De nu stiu cate ori am ajuns undeva in anii 90 fara sa stiu ce e de facut si vazut in respectiva locatie. Pur si simplu, auzisem de numele orasului, dar habar n-aveam ce e de facut acolo. Si nu vorbesc de Dordrecht sau Jerez de la Frontera, chiar si in Amsterdam sau Bruxelles, cand am ajuns prima oara, in afara de canale (Amsterdam) si sediul Comunitatii Economice Europene (Bruxelles) nu stiam nimic. Am aflat de la biroul de informatii turistice ce sa vizitez care era in gara.
A patra cauza o reprezinta marketingul si retelele sociale. Toate localitatile si regiunile s-au prins ca daca vin turisti, acestia cheltuiesc bani care multi ajung in buzunarele localnicilor direct sau indirect. Asa ca toti s-au pus pe promovat destinatii, ma rog, mai putin Bucurestiul si Romania. Inainte de 1990, nu existau reclame la “viziteaza nu stiu ce”. Apoi, odata cu aparitia Facebook si ulterior a celorlalte retele, oamenii au inceput sa vada unde s-au dus cunoscutii lor si din invidie sau pur si simplu din curiozitate, au vrut sa vada si ei. Una era ca cineva care a fost in Grecia sa iasa la o bere sa povesteasca la 5 prieteni si alta ca 200 oameni sa vada cum e acolo unde e vecinul si asta “in direct”.
A cincea cauza – populatia globului a crescut. Din cauza vaccinurilor care fac ca sa nu mai moara doua treimi din nou nascuti, din cauza medicamentelor care fac ca jumatate din oameni sa nu mai moara inainte de a ajunge la varsta de reproductie. In 1970, traiau pe pamant 3,7 miliarde oameni. In 1990, erau 5,2 miliarde pamanteni. Azi, suntem 8,2 miliarde. Si multi calatoresc.
A sasea cauza si probabil cea mai importanta. Cu mici exceptii, a fost PACE. Tarile si-au deschis granitele, nu ti-au mai trebuit vize pentru fiecare 100 km parcursi (mi-aduc aminte ce socat am fost cand am trecut pe bicicleta la Maastricht din Olanda in Belgia si era doar un semn de circulatie care anunta ca am ajuns in “Belgie”). Nu tu sarma ghimpata, soldati inarmati care cu greu se abtineau sa nu te impuste, nu verificari de bagaje pana la ultimul chilot murdar si interogatorii de care azi nu mai au parte nici criminalii in serie. Uniunea Europeana a inventat spatiul Schengen unde nici nu te mai intreaba nimeni nimic cand intri dintr-o tara in alta, iar acum, tarile care cer vize cel putin pentru romani, le numeri pe degete. Adica acelea pentru care iti trebuie invitatii, sa te duci la vreo ambasada, sa te intalnesti cu consulul caruia sa-i demonstrezi ca nu vrei sa ramai ilegal in Turkmenistan, o tara mandra, suverana si neutra unde salariul mediu este de 180 dolari desi are unele dintre cele mai mari rezerve de gaze naturale de pe Pamant.
Din pacate, cel putin, acum la inceput de 2025, perspectivele Planetei sunt din ce in ce mai sumbre. Pe de o parte, probabilitatea de razboaie de amploare capabile sa afecteze regiuni intregi sunt din ce in ce mai mari (Europa vs. Rusia, SUA vs. China, Israel vs. toti vecinii), ca sa nu mentionez mini-conflictele in desfasurare (Yemen, Sudan, Myanmar, Etiopia, Congo, Mali, etc). In al doilea rand, partidele extremiste, nationaliste, pro-razboi sunt in crestere peste tot, si cel mai ingrijorator in lumea “civilizata” care timp de decenii au fost un stalp de stabilitate, dar care unde in mod democratic, popoarele voteaza pentru inchiderea granitelor, expulzarea strainilor si evident, reinvierea razboaielor cu vecinii pentru niste teritorii care sunt “sacre”. Se incearca revenirea la o perioada de aur a statelor suverane, a statelor mai mult sau mai putin nationale, ale unor economii cat se poate de nationale si inchise. O perioada de aur care a culminant cu cei mai frumosi ani ai umanitatii: 1914 – 1919, 1929 – 1933, 1939 – 1945. E drept, eram mai saraci si mai fericiti si am scapat de 115 milioane de oameni care au murit in cele doua razboaie mondiale. Dar vorba lui Georgescu, ce conteaza ca au murit cu zeci de ani inainte, tot mureau la un moment dat. Ce conteaza ca mori la 80 ani sau la 20 ani. Tot mori.
Acum un an si ceva, am ajuns in India. Printre locurile vizitate a fost si Pushkar, unul dintre locurile sacre ale hinduismului. Nu vreau sa intru prea mult in detaliile principalei religii indiene, dar principalii zei sunt de fapt o Sfanta Treime – Brahma “The Creator” (creatorul lumii), Vishnu “The Preserver” (cel care incearca sa tina lucrurile in balans) si Shiva “The Destroyer” (cel care distruge, dar nu cu scopul de a distruge complet, ci pentru ca distrugerea sa duca la o alta lume, la o regenerare). Iar Shiva isi incepe distrugerea printr-un dans cosmic. Unul din guru de acolo (fiind un oras sfant, sunt o gramada de preoti care binecuvanteaza sau sfatuiesc credinciosii, exista de asemenea si numerosi astrologi) cu care am intrat in vorba mi-a spus “Simt ca Shiva isi incepe dansul”. “Si va fi semnificativ ?”. “Imi e frica de faptul ca dansul acesta va fi mai puternic decat cel pe care l-a inceput in 1939”. Dupa 1939, a urmat al doilea razboi mondial, prabusirea imperiilor coloniale britanice, franceze si portugheze, aparitia a unei puzderii de state independente cu interese proprii, caderea unei bune parti din Europa, Asia si Africa sub sinistra doctrina a comunismului si eliberarea Indiei, dar si sangeroasa sa Partitie a caror efecte sunt simtite de milioane si in ziua de azi. Si din pacate, sunt semne din ce in ce mai accentuate ca Shiva isi incepe dansul destructiv. Care ar putea fi cel final. In 1939, nu existau bombe nucleare. Daca ar fi existat, indiscutabil Hitler, Mussolini sau Stalin le-ar fi folosit din plin, nu doar limitat cum a fost cazul americanilor. Astazi, Trump, Putin, Kim Jong Un sau Nettanyahu de abia asteapta sa apese butonul nuclear. Trebuie doar un pretext.
Pandemia din 2020 cred ca a spus multora ca nu trebuie sa-si amane visele. Oricare ar fi ele – nu numai calatorii. Dar in turism, dupa ridicarea restrictiilor, a aparut asa-numitul “turism de revansa” – oamenii au iesit din case ca rachetele si au inundat destinatiile turistice sau mai putin turistice ale lumii. Parerea mea este ca viitorul suna prost, iar Shiva isi va amplifica dansul. Nu stiu ce va mai fi in 2025, 2026 sau 2028, asa ca indepliniti-va visele repede. Si daca acesta este sa calatoresti, CALATORESTE ACUM cand inca se mai poate.
Care sunt planurile mele pentru 2025 in caz ca lucrurile vor ramane cat de cat cum sunt astazi.
In primul rand, cel mai probabil, Anul Nou m-a intampinat pe malurile raului Chao Praya in Bangkok. Scriu aceste randuri cu 3 zile inainte de a pleca in Thailanda unde sunt cu un grup al agentiei Europa Travel. Apoi, voi continua sa merg in Malaysia si Singapore, intorcandu-ma apoi acasa.
Pe cont propriu, voi pleca pe 16 ianuarie pe un zbor charter al Karpaten spre Phuket. Este un zbor charter direct de la Bucuresti la Phuket, operat de un avion de long-courier al companiei HiSky. Desi HiSky opereaza din 2021 si are deja 8 avioane inmatriculate (inclusiv un A330, singurul avion de long courier din Romania care este folosit pentru zboruri regulate – e vorba de cursa Bucuresti – New York), nu am ajuns niciodata sa zbor cu ei. Va fi un debut J. Va fi si primul meu zbor long courier direct din Bucuresti spre destinatii indepartate. Voi sta o saptamana in sudul Thailandei, planuiesc sa stau in Phuket si pe insula Phi Phi Don. Evident, planuiesc mai multe excursii prin zona. 100% voi merge si pe celebra The Beach care se pare ca a fost curatata in perioada pandemica, dar si sa-mi aduc aminte cu drag de Revelionul din 2003 pe care l-am petrecut in Phuket, in statiunea Patong pe Bangla Road J.
De asemenea, am in plan ca anul acesta sa revin la Maastricht, orasul de unde a inceput totul pentru mine, orasul studentiei mele si sper ca si o tura in Grecia. Din 2016 parca, nu am ratat nici un an sa nu merg in Grecia. Ma mai gandesc pentru toamna si la 2 city break-uri prin Europa, poate la Palermo unde nu am fost niciodata sau pe Coasta Amalfitana, de asemenea, un loc unde nu am calcat. Dar inca nu mi-am facut planurile de detaliu
In schimb, am facut planuri de detaliu pentru excursiile din seria “Haideti cu Imperator”. Sunt niste excursii pe care le organizez impreuna cu parteneri de ani de zile si unde practic suntem ca o gasca de prieteni care ne ducem sa descoperim diverse colturi de lume. Care sunt acestea.
2 – 14 februarie 2025, Filipine. Filipinele sunt la fel de frumoase ca si Thailanda sau Bali, dar primesc o frantura din numarul de turisti din aceste mega-destinatii. Motivele sunt diverse, dar probabil cel mai important este lipsa de promovare turistica la nivel global. Filipinele au niste plaje incredibile, niste zone karstice unice in lume, orase istorice, munti cu obiceiuri ancestrale si multe, multe zambete. Nu conteaza ca filipinezii sunt cu adevarat saraci, ei sunt zambitori indiferent de cat orez au in camara, bani in buzunar, sau precipitatii in curte. Vom zbura la Cebu, al doilea oras ca marime, de unde vom vizita si minunata insula Bohol, apoi, vom zbura spre una dintre cele mai frumoase insule din lume – Palawan – peisajele si plajele de acolo sunt absolut fantastice. Cea mai mare parte din timp o vom petrece in Palawan, urmand ca apoi sa zburam la Manila si dupa ce vom vizita si capitala filpineza care a crescut enorm in ultimii 10 ani, vom pleca acasa. Mai sunt cateva locuri, daca vreti sa va alaturati, iata amanuntele: https://www.imperatortravel.ro/2024/11/haideti-cu-imperator-in-filipine-in-februarie-2025.html
29 martie – 13 aprilie 2025, Libia. Va fi cea de-a 150-a tara in care voi pasi. Cand am anuntat initial propunerea sa ne ducem in Libia, s-au inscris vreo 25 oameni in mai putin de 4 ore. Si in nici un caz, nu merg cu grupuri atat de mari. Noi calatorim, vrem sa interactionam cu ghizii locali, intre noi, nu sa mergem cu gloata manata de la spate. Sa ne bucuram de locurile vizitate si sa le intelegem. Asa ca imediat, am decis sa facem 2 grupuri unul dupa altul. Deci, eu plec cu grupul 1, il aduc la aeroportul din Tripoli pentru a se intoarce acasa, iar cu avionul respectiv va veni al doilea grup cu care vom face fix acelasi traseu- capitala Tripoli, vom merge in desert unde vom vizita sate tuarege si doua dintre cele mai spectaculoase orase romane – Leptis Magna si Sabratha. Mai e un singur loc in primul grup, maxim 2 daca sunteti un cuplu. Mai multe amanunte aici: https://activ.exploretravel.ro/haideti-cu-imperator-%C3%AEn-libia
9 – 16 iunie 2025, Scotia cu extensie 16 – 20 iunie in Faroe si Copenhaga. Vom vizita cele mai frumoase locuri din Scotia – de la orasul istoric Edinburgh la lacul unde se ascunde zica-se celebrul monstru de la Loch Ness. Vom admira unele dintre cele mai frumoase peisaje salbatice din Europa in insula Skye si nu vom rata o vizita la o distilerie de whiskey scotian. Plus, multe altele. Apoi, cine mai doreste, zburam direct din Edinburgh in insulele Faroe, o insula putin vizitata cu niste peisaje de vis. Programul va fi gata in zilele urmatoare.
3 – 17 iulie 2025, Dharamsalla si Ladakh. Pe 6 iulie 2025, unul dintre cei mai remarcabili oameni ai ultimului secol, Dalai Lama va implini 90 ani. Si noi vom fi acolo. Nu stiu daca il vom vedea si cum, programul se anunta cam cu o luna inainte, dar vom face totul sa il vedem. Dar in mod cert, va fi o sarbatorire in care vor veni numerosi tibetani in costumele lor cele mai bune, intr-un festival unic. Apoi, vom pleca la 4000 metri altitudine in Tibetul controlat de indieni unde cultura tibetana s-a putut dezvolta liber. Este un Tibet autentic. Grupul este inchis, s-au ocupat toate locurile.
14 august – 8 septembrie 2025, Oceania. Dupa ce acum 2 ani, ajungeam pentru prima oara in Oceania, vizitand Papua Noua Guinee cu ocazia festivalului de la Mt. Hagen, dar si insulele Solomon, Samoa, Fiji si Vanuatu, acum voi reveni pentru a descoperi alte insule. Vom zbura la Singapore unde vom dormi o noapte (mi se pare inuman sa petrecem 2 nopti consecutive pe avion, de aceea, vom face un stop in Singapore ceea ce nu este deloc rau) si apoi vom pleca direct spre Fiji. De aici, vom vizita Vanuatu (cu triburile ei si vulcanul in eruptie permanenta de pe insula Tanna), Tonga (pentru a inota cu balenele si a vizita urmele istorice ale monarhiei din Tonga), Kiribati si Tuvalu, unele dintre cele mai putin vizitate state de pe Planeta. Si in consecinta si unele dintre cele mai autentice. La retur, vom dormi din nou o noapte in Singapore din motivele expuse mai sus si evident, vom mai vizita ceva si apoi, acasa. Programul va fi gata in luna ianuarie.
3 – 18 octombrie 2025, Guyana Franceza – Surinam – Guyana – Trinidad Tobago. Vom vizita toate cele 3 Guyane aflate in nordul Americii de Sud. De la centrul spatial european din Guyana Franceza la una din cele mai spectaculoase cascade din lume – cascada Kaieteur din Guyana (aici se ajunge doar cu un avion mic), vom descoperi o parte din jungla sud-americana ce se continua din jungla amazoniana. La intoarcere, vom “gusta” si un pic de cultura caraibiana cu trupele care canta in tobe de otel si tara cu cele mai multe specii de pasari din lume – Trinidad Tobago.
3 – 18 noiembrie 2025, Antarctica. Este indiscutabil, o excursie pentru o viata. Cunosc cativa oameni care au fost in Antarctica si inutil sa va spun, sunt oameni care au vazut lumea. Mi-au zis ca e cel mai tulburator loc de pe Pamant. Amanunte aici: https://www.imperatortravel.ro/2024/10/haideti-cu-imperator-in-antarctica-sa-pasim-impreuna-pe-cel-de-al-7-lea-continent.html
27 noiembrie – 16 decembrie 2025, Noua Zeelanda si Insula Cook. Planurile sunt inca incipiente, ideea este ca sa aprofunam Noua Zeelanda cu cele mai interesante colturi ale ei si un pic de vacanta tropicala intr-una dintre cele mai frumoase si mai greu de ajuns insule din Oceania – insula Cook !
Cam astea sunt planuri. Da, stiu mega-ambitioase, dar astea sunt. Si pur si simplu, sper sa mi se indeplineasca. Si lumea sa ramana la fel de deschisa si ospitaliera ca in ultimii ani….
