Fez, Maroc

Știți că, de ani buni, organizez numeroase excursii cu cititori prin diverse colțuri din lume. Mai precis, din 2011, când am organizat primul tour ever în Nepal si Bhutan. De atunci, am fost implicat în organizarea a zeci și zeci de circuite prin toate colțurile lumii din Samoa până în Peru și din Africa de Sud în Islanda, bucurându-mă să descopăr sau să redescopăr locuri în care mai fusesem. Ei bine, poate mai puțin cunoscut vouă este faptul că, din 2021, colaborez cu agenția Europa Travel, plecând pe anumite grupuri drept ceea ce se numesc group leader. Inițial, nu am fost prea tentat. În excursiile din seria „Haideți cu Imperator” în general vin oameni pe care-i cunosc, cu care am mai fost prin mai multe sau mai puține locuri, oameni cu care sunt prieten, de fapt de multe ori suntem ca o gașcă de prieteni care pleacă în excursie. În cazul acesta aveam de-a face doar cu oameni necunoscuți. Sincer, am avut oarecare rețineri, dar, după primele grupuri, aceste rețineri au dispărut și, dimpotrivă, aștept cu drag fiecare grup Europa Travel (ultimul a fost efectiv acum trei săptămâni prin Asia de Sud-Est, dar despre acesta o să vă povestesc cu altă ocazie).

În primul rând, pot spune că toate circuitele, dar absolut toate, s-au desfășurat șnur, fără probleme. Atât din „vina” agenției – în toate cele 10 – 12 țări în care am fost cu Europa Travel, toți partenerii locali au fost cu adevărat profesioniști, cu mașini care au venit la timp, cu ghizi buni, cu tot ce trebuie. Apoi, deși hotelurile nu sunt decât rareori de 4 sau 5 stele, în toate cazurile au fost hoteluri foarte bune – de cele mai multe ori, bine plasate, curate, adică exact ce trebuie în cazul circuitelor unde experiența nu vine din hoteluri (chiar și dacă ar fi super luxoase și sofisticate, niciodată nu ai realmente timp să te bucuri de ele, pentru că ai lucruri de văzut, experiențe de avut). Am avut numeroase hoteluri cu multe stele, dar în care nu am luat decât micul-dejun că nu am avut timp – preferam să investesc timpul în a vizita locuri. În plus, cel puțin grupurile cu care am fost, au fost ireproșabile – oameni foarte civilizați, interesați să vadă și să afle lucruri noi, oameni disciplinați (nu am avut niciodată oameni cu întârzieri cronice la program sau recalcitranți), oameni cu care m-am bucurat să împărtășesc amintiri, povești, informații, istoria locurilor și multe alte lucruri. Sincer, am auzit multe povești horror de la alți tour leaderi – niciodată nu mi s-au întâmplat în circuitele Europa Travel. În plus, relația cu Europa Travel a fost întotdeauna extrem de corectă și profesionistă. Mai mult, au ascultat majoritatea recomandărilor mele – au adus îmbunătățiri la programe – programele sunt recurente – pe anumite destinații populare (cum ar fi Egiptul), Europa Travel are numeroase circuite într-un an.

Unul dintre circuitele în care am fost este Marocul. O țară pe care o apreciez, o țară care îmi place, o țară la care țin și în virtutea faptului că este prima țară extraeuropeană în care am pășit. Și este locul unde am realizat că lumea este atât de variată, atât de interesantă, atât de frumoasă și că a descoperi diverse culturi este pur și simplu minunat. De atunci, din 1999, am revenit de câteva ori în Maroc, am revăzut locuri precum Marrakech sau Casablanca de câteva ori și, aproape de fiecare dată, am fost în locații noi. Inclusiv în această excursie. Dar hai să vă povestesc despre ce am văzut și am făcut în circuitul Europa Travel în Maroc

Ziua 1 – aterizarea la Marrakech

Seara, am aterizat la Marrakech. Transferul rapid la hotel, la Moroccan House Hotel. A fost un hotel foarte bine ales pentru că se afla în buricul orașului nou – Gueliz, dar, deși este o clădire nouă, modernă, în partea nouă a orașului, era construit într-un stil tradițional marocan, arătând ca un riad tradițional. Da, prin orașul vechi sunt numeroase riaduri tradiționale, unele minunat reconstruite, dar infrastructura de acolo e un pic deficitară. Aici, aveai parte atât de o atmosfera marocană fermecătoare și, dacă făceai câțiva pași în afara hotelului, dădeai de orice aveai nevoie – restaurante, mici magazine, chiar și un mall era la doi pași.

Ziua 2 – Marrakech

Marrakech este clar un oraș de 1001 nopți. Este împărțit în două – orașul vechi, orașul istoric, medina cu străduțe alambicate, cu oameni îmbrăcați în haine tradiționale și, evident, cu nelipsitul bazar. Dar am început ziua cu o vizită la grădinile Majorelle, fosta rezidență a creatorului de modă Yves St. Laurent, care și-a dus o bună parte din viață la Marrakech, oraș care i-a inspirat culorile colecțiilor de modă. Astăzi, grădinile Majorelle sunt o oază de culori, vegetație luxuriantă și liniște într-un oraș plin de viață și merită vizitate. Și, la recomandarea ghidului local, ne-am dus la prima oră să o vizităm, pentru că mai încolo devine extrem de aglomerată… așa că se cam duce feng shuiul liniștii.

Ne-am urcat în autocar (Majorelle se află destul de departe, în orașul nou) și a urmat intrarea în orașul vechi, în Medina. Prima oprire, la palatul Bahia, fosta reședință a pașei de Marrakech, un palat demn de un personaj care rivaliza în putere și bogăție cu însuși Sultanul Marocului de la început de secol XX.

A urmat o vizită prin fascinantul labirint al Medinei, probabil cel mai interesant lucru de făcut în Marrakech. Ne-am oprit în magazine despre care ziceai că sunt peștera cu bogății ale lui Ali Baba, pe la un magazin de parfumuri (da, am fost cobai la folosirea unui gel de masaj și, da, am avut parte de un masaj gratis la tâmple), și am prins apusul de soare în celebra piață Jema el-Fnaa, piața centrala a orașului vechi, acolo unde retrăiești cumva vremurile de demult – ziua este un adevărat carnaval cu povestitori, dresori de cobre, maimuțe, pescari de Coca-Cola, iar seara, întreaga piață se transformă într-o imensă terasă cu mâncare marocană.

Ziua 3 – Essaouira

Ei bine, ajungeam pentru prima oară în viață la Essaouira. Nu mai fusesem niciodată. Sigur, auzisem de Essaouira, dar nu ajunsesem. Fie voiam să sar Munții Atlas spre deșertul saharian, fie preferam să savurez Marrakech-ul care, cum ziceam, este un oraș absolut special, ei bine, nu ajunsesem la Essaouira.

Essaouira este un oraș istoric aflat pe malul Oceanului Atlantic și timp de secole a jucat rolul de port al Marrakech-ului. Essaouira este la sub 200 km de Marrakech și faci cam trei ore cu mașina plus stopuri. Pe drum, treci prin numeroase plantații de argan, o plantă care produce ulei folositor pentru industria cosmetică. Așa că, pe drum, nu am ratat să ne oprim la o fabrică de argan și, de asemenea, am făcut niște poze la faimoasele capre care se urcă în arborii de argan, pentru că le plac mult fructele. E drept, ce vezi acum sunt copaci de argan plini de capre ca pomul de Crăciun, puse acolo de antreprenori locali care cer niște dirhami pentru fotografii cu pomii plini de capre.

Mă rog, după aceste opriri pe drum, am ajuns și la Essaouira. Essaouira, ca orice port, a fost un oraș comercial și ceva mai cosmopolit decât foarte marocanul Marrakech. De altfel, sistemul de fortărețe de pe malul mării a fost construit de un arhitect francez la cererea unui sultan local, care se prinsese că tehnologia europeană de război este cert mai avansată.

Astăzi, pe lângă o plajă pitorească, turiștii veniți în excursii de o zi se plimbă pe străduțele vechiului oraș transformate, evident, în bazar turistic și admiră panorama mării de pe ziduri. În plus, am fost prin piața de pește, o piață tradițională aflată fix sub zidurile cetății. Am descoperit chiar și un restaurant foarte fain, pe o terasă de unde ai parte de panorama întăririlor și a mării – „Salut Măroc”. Notați-l, în caz că ajungeți în Essaouira, este chiar o experiență faină.

Ne-am întors apoi mai devreme la Marrakech pentru că era, de fapt, 31 decembrie. Am sărbătorit revelionul într-un palat din orașul vechi, cu muzică tradițională, dansatoare din buric, mâncare marocană, palat demn de poveștile Șeherezadei. Imediat după miezul nopții, am dat o fugă în Jema el-Fnaa, care era literalmente la 5 minute de locația, unde am sărbătorit Anul Nou, să văd care e atmosfera. Spre deosebire de Europa, Anul Nou nu înseamnă mai nimic pentru marocani. Probabil, elita europenizată a sărbătorit prin cluburile și restaurantele din Ville Nouvelle, dar în Jema el-Fnaa erau vreo două duzini de oameni și în spatele minaretului Koutoubia care domină zona s-au tras vreo două artificii anemice. De reținut.

Ziua 4 – peste Atlas, spre Ouarzazate

Dacă ajungi la Marrakech, este realmente păcat să nu treci Munții Atlas, dincolo în deșert. Practic, Munții Atlas sunt bariera între deșertul „adevărat”, adevărata Sahara, și zona de la nord, care este destul de roditoare. Nu tot Marocul este un deșert din acela cum vezi în filme. Șoseaua care trece peste Munții Atlas de la Marrakech spre Ouarzazate este cu adevărat spectaculoasă – imediat cum ieși din Marrakech, încep satele berbere cu ale sale ksar-uri, mici fortărețe care au jucat fie rol de grânar, fie reședință a unui șef de sat. Apoi, pe măsură ce urcam spre 2.000 și ceva de metri, Atlasul devine un spectacol. Spre deosebire de Carpații noștri, Munții Atlas sunt în cea mai mare parte sterpi, fără vegetație, așa că ai parte de un spectacol al culorilor rocilor în funcție de gradul de eroziune, dar și de mineralele conținute.

După ce am ajuns la punctul cel mai înalt unde este amenajată o parcare pentru a admira drumul spre Marrakech, am început să coborâm și apoi, după ceva timp, am ieșit de pe principala șosea pentru a vizita Ait Benhaddou. Ait Benhaddou este un sat-cetate construit de berberi. Toate casele sunt grupate în niște clădiri masive ca de cetate, iar satul se înșiră pe spinarea unui deal, fiind prevăzut și cu ziduri de apărare. Nu este singurul sat de genul acesta din zonă, dar este cel mai mare și cel mai spectaculos, așa că în ultimele decenii a fost luat cu asalt atât de turiști, cât și de cineaști. Adevărul este că satul arată spectaculos și este o plăcere să te plimbi pe străzile lui sau să stai la o terasă undeva în partea de sus, pentru o panoramă de neuitat.

Sincer, aș fi stat mult și bine în Ait Benhaddou, dar mai aveam de vizitat locuri, așa că am plecat la drum. Am oprit și în Ouarzazate la casbahul Taorirt, un palat tuareg construit pentru un lider local la început de secol. Un palat bine întreținut, cu mai multe exponate ale culturii tuarege. Zona adiacentă este însă plină cu tot soiul de palate ale liderilor tuaregi, așa că am dat o fugă într-o suburbie a orașului Ouarzazate la Tifoultout. Aici e un soi de restaurant unde am băut ceai și am admirat apusul de soare, urmând să ne cazam la hotelul Tirika, un hotel fain, tradițional cu ditamai piscina. Păcat ca eram la început de ianuarie și era destul de frig atunci chiar și în Sahara marocană :).

Ziua 5 – de la actori în studiouri de film la marginea deșertului nisipos

Ouarzazate este un oraș relativ nou, apărut în jurul casbahului Taorirt. Era, de fapt, un avanpost al armatei franceze în perioada colonială. După independență, cuiva i-a venit ideea să facă niște studiouri de film, pentru că i s-a părut că zona este potrivită pentru a filma producții istorice, de aventuri sau SF. În plus, mâna de lucru era extrem de ieftină. Așa au apărut studiourile Atlas, unde s-au filmat numeroase producții hollywoodiene. În continuare se produc aici filme, dar studiourile pot fi vizitate de oricine. Studiourile nu erau în program, dar le-am sugerat participanților și toată lumea a fost de acord să mergem acolo. Trebuia să ne trezim mai devreme cu o oră, că urma un drum lung, dar așa e în călătorie.

Și cred că a fost unul dintre punctele culminante ale excursiei – am vizitat studiourile care aduceau la viață Egiptul Antic, Roma Antică, chiar și Tibetul (aici s-a filmat „7 ani în Tibet”). Este extrem de interesant să vezi tot ce este în spatele acestor megaproducții. E incredibil cum toate aceste cetăți din carton par inexpugnabile în toate aceste megaproducții hollywoodiene. Iar cea mai tare parte a fost când ghidul de la studiouri (nu se intra decât cu ghid) ne-a aranjat să facem o filmare pentru Cleopatra… a luat telefonul mobil al cuiva, ne-a pus la locurile noastre, a ales o Cleopatra, iar coloana sonoră a fost de la telefonul lui… De mult nu am avut parte de o experiență așa de hazoasă!

Am plecat apoi pe așa-numita vale a 1.000 de casbah spre deșertul nisipos, spre dune. E un drum lung, așa că, în jur de prânz, i-am cerut șoferului să mai facem un ocol spre cheile Todgha. Cheile Todgha sunt o zonă foarte pitorească din Munții Atlas, cu stânci înalte care au fost săpate de-a lungul mileniilor de un râu… și care a creat o întreagă zonă turistică. Atrage în special turiști marocani – pe drumul spre chei, găsești numeroase pensiuni, restaurante și magazine, unde turiștii marocani vin mai ales vara, să se ascundă de căldură. Nici vizita la chei nu era în program, dar am negociat cu șoferul, ținând cont că ocolul nu era chiar mare.

În fine, după ce am luat masa în chei, ne-am continuat lungul drum până la Erfoud, principalul oraș înainte de a ajunge în zona de dune de la Merzouga. Dar am ajuns pe seară la Palm’s Hotel – din nou, un hotel fain, cu arhitectură tradițională, camere ample și o piscină imensă. Dar… mult prea frig și prea puțin timp să ne bucurăm de ea.

Ziua 6 – Sahara de la Merzouga și lungul drum spre Fes

Când treci Munții Atlas cu promisiunea Saharei, te aștepți la acele dune să fie ca în filme. Ei bine, nu e cazul. Da, la sud de Munții Atlas începe Sahara, dar ai parte de deșertul pietros, fără dune și fără nisip. Pentru a te bucura de deșertul acela clasic cu dune și cămile, trebuie să mai mergi mult și bine, până la Merzouga. Mulți turiști merg până la Merzouga pentru a petrece o noapte la cort în deșert, o experiență de cele mai multe ori excelentă (am avut parte de astfel de experiențe prin Tunisia, Algeria, Iordania sau Socotra), dar nu la început de ianuarie, când am fost în tur. Este frig, chiar foarte frig noaptea, și, personal, m-am bucurat că Europa Travel a ales să ne petrecem noaptea (destul de scurtă) la Erfoud, ultimul oraș cât de cât înainte de Merzouga.

Dezavantajul, desigur, este că a trebuit să ne trezim cam cu o oră mai devreme, pentru a sări în jeepuri și să o tulim spre Merzouga pentru a prinde răsăritul de soare pe dune. Dar a meritat. Am ajuns la punctul de debarcare încă pe noapte, unii s-au urcat pe cămile, alții au decis să o ia pe jos sau să nu meargă pe dune, așa că m-am suit de urgență pe o cămilă și am plecat să admirăm răsăritul.

Cum să descriu răsăritul pe dune? Sincer, trebuie să ai parte de o astfel de experiență pentru a-l simți. Culorile care se schimbă de la un minut la altul, explozia de culoare roșie a deșertului când primele raze își fac apariția, dar și tuaregii-ghizi foarte simpatici și care au devenit experți-fotografi. Temperatura crește destul de repede și imediat scapi de eventualul disconfort al frigului, în caz că ai venit neechipat corespunzător. După seria de fotografii atât de instagramabile, cu răsăritul, cu grupul călare pe cămile și așa mai departe, am sărit din nou în jeepuri să ne întoarcem la hotel la Erfoud, unde ne aștepta… micul-dejun. Sigur, am ajuns după ora închiderii, dar suntem în Maroc, unde serviciile turistice sunt în general foarte flexibile, așa că am fost așteptați cu full breakfast.

A urmat o zi lungă până la Fez, traversând din nou Munții Atlas, de data asta spre nord. Spre deosebire de drumul Marrakech – Ouarzazate, traversarea Erfoud – Fez este lipsită de orice pitoresc. Nici nu vezi munții, nu știu exact cum se trec, dar nici nu am simțit că trecem munții. Am făcut o mică oprire la Ifrane, unul dintre exoticele locuri din Maroc – aici iarna ninge și sunt… pârtii de schi. În plus, francezii au construit o stațiune cu arhitectură… elvețiană, iar moda a continuat și după independența Marocului. Ifrane pare o Elveție a Atlasului…

Am ajuns seara târziu la Fez, un alt oraș fabulos unde ne-am cazat la Hotel Mounia. Din nou, un hotel foarte OK, cu camere ample și în apropierea unor restaurante și magazine care pică bine la călători.

Ziua 7 – Fez

Oh, Allah, Fez este un oraș fabulos, un oraș în care chiar te simți în perioada caravanelor și a povestirilor Șeherezadei. Orașul vechi, Medina, care are mai bine de 1000 de ani și aproape 10.000 de străduțe, alei, fundături, un adevărat labirint care reprezintă probabil cel mai mare oraș istoric islamic din lume. Pur și simplu, aici simți istoria de la orice colț de stradă.

Evident, nu este ușor să navighezi medina, așa că, pe lângă ghidul local, am mai angajat vreo trei localnici cunoscători ai zonei, ca să aibă grijă să nu se piardă nimeni din grup. Și, credeți-mă, se vor pierde! Este imposibil să nu te pierzi și, de fapt, acesta este tot farmecul.

Nu o să trec în revistă toate obiectivele turistice pe care le-am văzut, cum am zis, șarmul Fezului este să te plimbi pe străduțe alambicate și să simți istoria. În Maroc, necredincioșii nu au voie să intre în moschei, așa că am văzut vreo două din pragul ușii și, evident, am urcat să descoperim vopsitoriile istorice – un loc unde trebuie să nu fii foarte simțitoriu în simțul mirosului, pentru a te simți bine. Am avut parte și de niște puncte de panoramă de unde să admirăm incredibilul labirint al Medinei și să facem poza de rigoare la poarta Palatului Regal – înăuntru intri doar dacă ești prieten cu regele. Dar nu am dus lipsă în a admira arhitectura islamică a Marocului cu dantelăriile ei complicate – fostele medrase, sau universități islamice, pot fi vizitate și poți admira arta mozaicurilor și a sculpturii în lemn.

Ziua 8 – Chefchaouen

Este imposibil să cauți câte ceva despre Maroc și să nu te „lovești” de imaginile din Chefchaouen. O urbe cocoțată pe Munții Rif, unde imensa majoritate a clădirilor sunt vopsite în albastru. Nu este clar de ce acest orășel incredibil de fotogenic a ajuns să fie vopsit în albastru – unele surse spun că aici s-au refugiat musulmanii din Spania ocupată de forțele prea-catolice ale Regilor creștini și care iubeau albastrul. Alții ziceau că albastrul alungă țânțarii, iar variatna cea mai probabilă este că un primar luminat a decis să vopsească orașul în albastru pentru a atrage turiștii… și astfel această urbe în the middle of nowhere, departe de marile magistrale turistice ale țării (e la vreo patru ore de mers nonstop cu mașina din Fez) atrage turiști din toată lumea.

Ca și la Essaouira, am ajuns pentru prima oară în viață la Chefchaouen și n-am regretat nicio secundă că iar ne-am sculat cu noaptea în cap. Este un oraș maiastru, unde merită să te pierzi pe ulițele sale albastre, căutând alei, coturi, fundături și panorame albastre. Adevărul e că mi-aș fi dorit să petrec o noapte aici, dar ce să-i faci… ăsta era programul.

Ziua 9 – Fez – Volubilis – Meknes – Rabat – Casablanca

O zi lungă și complexă, dar pe care am terminat-o cu bine. Am plecat dimineața din Fez pentru a vizita cel mai bine păstrat oraș roman din Maroc – Volubilis. Deși pare la o mare depărtare de noi, să știți că unii dintre cei mai eficienți luptători ai lui Traian din războiul contra lui Decebal au venit tocmai de aici, din Volubilis – cavaleria maură care a făcut ravagii printre pileati daci.

Volubilis a fost abandonat la sfârșitul perioadei romane din nordul Africii (ultimii locuitori s-au mutat și au fondat Fezul la începutul epocii musulmane), așa că numeroase clădiri au rezistat istoriei. Ca prin multe astfel de orașe, poți petrece ore în șir descoperind incredibila civilizație citadină romană, atât de avansată și bine gândită, dar nu am avut prea mult timp. Am descoperit niște mozaicuri bine păstrate (dacă vreți să vedeți mozaicuri romane de-a dreptul monumentale, duceți-vă în învecinata Algerie!), arcuri de triumf, cartiere din care au rămas numeroase coloane… evident, e important să ai aici un ghid care să-ți prezinte fiecare colț nu neapărat pentru a admira esteticul, ci mai ales incredibila infrastructură gândită acum 2000 de ani și recuperată abia în ultimul secol de multe orașe europene.

Am avut parte de o oprire scurtă prin Meknes, alt oraș fostă capitală a Marocului, dar care a deținut acest rang doar în timpul unui singur rege, și apoi ne-am așternut pe autostradă spre actuala capitală a țării, orașul Rabat. Nu mai fusesem în Rabat de la prima mea vizită, în 1999, și am rămas șocat de schimbările suferite în mai bine de două decenii – medina veche, aflată sus pe un deal ce domina Atlanticul, s-a schimbat dintr-o ruină într-o zonă pietonală șic, plină cu magazine și terase. Am admirat de departe și un mic Dubai în construcție în Rabat – Turnul Mohamed VI, cu 55 de etaje, care urma să devină cea mai înaltă clădire din Maroc și a treia din Africa (cele mai înalte sunt în noua capitală administrativă a Egiptului, New Cairo, și un minaret al moscheii din Alger), și, evident, ne-am oprit la mausoleul celor doi regi precedenți ai Marocului (Hasan II și Mohamed V), aflat între ruinele unei moschei unde se află și turnul Hassan, care la construire, în secolul al XII-lea, urma să fie cel mai înalt minaret din lume, dar nu a reușit performanța pentru că cel care îl comisionase, califul al-Mansur, a murit și lucrările au fost sistate.

În fine, seara târziu am ajuns la Casablanca, unde ne-am cazut la Oum Palace, un alt hotel foarte fain, care are și spa. În plus, era bine plasat, aproape de mai multe atracții ale orașului.

Ziua 10 Casablanca

Prima oară când am ajuns în Casablanca, în 1999, mi s-a părut o căzătură de oraș. Se vedea că fusese un oraș șic, un oraș al modei și al frumosului, dar care în 1956 era locuit în proporție de 60% de europeni. Proclamarea independenței a dus la părăsirea în masă a locuitorilor, iar regimul destul de socialist al regelui Hasan II nu a ajutat la păstrarea strălucirii capitalei economice a Marocului. A doua oară, am fost în 2009 și, din nou, nu mă impresionase.

Ei bine, 14 ani mai târziu, am descoperit o altă Casablanca, un oraș mai aproape de strălucirea din perioada colonială, unde vechile clădiri au fost în bună parte renovate, iar voioșia se pare că a revenit în Casablanca. Evident, am început programul cu o vizită la impresionanta moschee Hassan al II-lea, ridicată de tatăl actualului rege, care nu a economisit niciun dirham pentru a o face cât se poate de spectaculoasă. Apoi, am făcut un tur de oraș, din păcate, în mare parte cu autocarul – dar ca să vezi cât mai mult asta era soluția – am descoperit o zonă cu terase foarte faine pe malul Atlanticului (aici am și mâncat), intrarea în vechea medina (după ce ai fost la Marrakech sau Fez, nu e ceva impresionant), am vizitat o biserică catolică și, în fine, câteva piețe din ce în ce mai bine aranjate ale orașului. Am străbătut marile bulevarde a la francais și m-am bucurat să le văd curățate, albe, strălucitoare.

Și momentul culminant, l-am făcut „hors program” –  ne-am dus la celebrul Rick’s Cafe. Nu știu dacă l-ați văzut sau nu, dar unul dintre filmele fundamentale ale omenirii a fost „Casablanca” din 1942. Mulți nu știu, dar Casablanca a fost filmată integral în studiourile din Los Angeles, era un pic cam greu să filmezi în Casablanca în perioada de război, în momentul în care autoritățile franceze pendulau între regimul capitulard de la Vichy și Franța Liberă a lui De Gaulle. O bună parte din film se desfășoară în Rick’s Café, o adevărată încântare orientală care, de asemenea, în realitate a fost doar într-un studio de film din Hollywood. Acum mai mulți ani, un fost atașat diplomatic la Ambasadei SUA s-a gândit să folosească faima filmului și să deschidă Rick’s Café la el acasă, în Casablanca. A urmărit cu mare atenție toate detaliile din film și le-a replicat la Casablanca. Am citit pe net orarul și, deși de obicei nu prinzi loc decât cu rezervare, am avut noroc. Am fost la ușile cafenelei fix la ora 18:00, când se deschidea pentru seară, și am prins o masă care era rezervată pentru ora 20:00 – am promis că nu vom consuma doar cafea și ceai și ne-am ținut de promisiune – am mâncat niște deserturi absolut fenomenale. Și ne-am bucurat de atmosfera istoricului film – refăcut în cele mai mici amănunte.

Ziua 11 Casablanca – Marrakech

Am plecat din Casablanca spre Marrakech pe unele dintre splendidele autostrăzi construite de actualul rege prin toată țara. Am ajuns aproape fără să ne dăm seama și a fost în final program de voie – cine voia putea să se mai piardă la shopping prin bazar, alții au dorit să mai vadă niște obiective istorice (cum ar fi mormintele saadiene) sau pur și simplu să se bucure de atmosfera din Jema el-Fnaa. Eu am prins un apus de soare absolut memorabil dintr-o terasă ce domina vechea piață a orașului vechi – soarele pur și simplu s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu minaretul Koutoubia, iar apoi ne-am întâlnit cu toții pentru a pleca spre aeroport. O călătorie despre care am primit de la toată lumea numai aprecieri – totul s-a desfășurat ca la carte, cazările au fost bune, locurile, extraordinare și variate… ce poți să-ți mai dorești?

Dacă vrei să descoperi Marocul, ei bine, Europa Travel reface tot acest circuit de câteva ori pe an. Evident, posibil anumite zile să fie inversate, dar, în general, acesta este circuitul. Anul acesta, sunt 4 plecări (inclusiv de revelion), iar prima plecare este pe 16 aprilie, adică în câteva zile. Există câteva locuri care se vând la reducere – la 1179 de euro. Dacă nu aveți niciun plan pentru Paște și perioada imediat ulterioară, aruncați-vă un ochi și poate veți vedea Marocul.

Toate ofertele Europa Travel pentru Maroc, le poți găsi aici ––> https://europatravel.ro/circuite/maroc

Imagini Maroc

Moroccan House – hotelul din Marrakech

Arhitectura tipic marocana

Asta mi-a fost camera. Simpla, dar simpatica

Gradinile Majorelle

Oaza lui Yves St. Laurent

Palatul Bahia

Pierdut prin bazarul din Marrakech

Am avut parte si de masaj

Jema el-Fnaa, inima vechiului Marrakech

Cu pescarii de Coca Cola

Si vanzatorii de juice

Seara piata se transforma intr-un restaurant imens

Pe soseaua Marakech – Essaouira, pom de argan cu capre ca globurile de Craciun

Essaouira, pe malul Atlanticului

Pe malul oceanului, e piata de peste

Oferta e variata

Strazile din Essaouira

Coloratul restaurant Salut Maroc

De unde ai panorama fortificatiilor

Plaja Essaouira

Restaurantul unde am petrecut de Revelion

Cu dansatoare din buric

Si foarte multa echilibristica

Muntii Atlas

Spectaculoasa sosea peste muntii Atlas

Ait Benhaddou

Castelul din Ouarzazate

Hotelul din Ouarzazate. Din nou, cam frig pentru piscina, dar vara sunt sigur ca e o placere !

Studiourile Atlas din Ouarzazate

Unde ajung prin Egiptul Antic

Walk like an Egyptian in Maroc

Cheile Todgha

Cu noaptea in cap, spre desertul de dune de la Merzouga

Imbacarea pe camile

Rasare soarele in desert

Pozele tipice cu grupul nostru

Ce m-as mai fi balacit in hotelul din Erfoud. Dar, deh, era iarna

Drumul peste Atlas spre Fez nu e ceva deosebit. Dar trebuie sa-l parcurgi !

Ifrane, Elvetia din Maroc

Fez, neschimbat de 1000 ani

Fez, orasul berzelor

Una din cele 10.000 stradute

Celebrele vopsitorii

Poti intra in medrase

Dar nu si in moschee

Una din intrarile in vechiul oras Fez

Chefchaouen, orasul albastru al Marocului

Volubilis, orasul roman al Marocului

Mozaicurile atat de tipice pentru orice oras roman

Ups… si romanii avea zvastici ?

Meknes

Alaturi de garzile regale marocane

Turnul Hassan se voia cel mai inalt minaret din lume

Iar turnul Mohamed VI va fi cea de-a treia cea mai inalta cladire din Africa

Vechea medina din Rabat a fost foarte frumos rearanjata

Hotelul din Casablanca. Tot fain !

Fabuloasa moschee Hasan II din Casablanca, singura moschee din Maroc care poate fi vizitata de nemusulmani

Interiorul este spectaculos !

Casablanca s-a schimbat foarte mult in bine

Biserica Catolica din Casablanca

Rick’s Cafe – sa traiesti ca in filmul Casablanca

Am comandat desert

Celebrul pian din Casablanca

Casablanca by night

Ultimele ore ale excursiei le-am petrecut in Marrakech

Unde m-am bucurat de un apus de soare fabulos2