Asistăm de câțiva ani încoace la modernizarea infrastructurii aeroportuare din România. S-au modernizat aeroporturile din Iași, Cluj-Napoca și Timișoara, a fost construit aeroportul din Brașov (că este bântuit doar de guguștiuci, asta e o altă poveste), până și bătrânul aeroport Băneasa (este al treilea aeroport din lume încă operațional ca vechime, după cel din Hamburg și un aeroport obscur din SUA) are o față nouă. Doar de principala poartă aeriană de intrare în Romania, aeroport prin care trec 61% din pasagerii aerieni care tranzitează vreun aeroport românesc, nu s-a atins nimeni. Adică, s-au făcut cârpeli. Au mai asfaltat o pistă de aterizare / decolare, au mai construit loc de parcare pentru vreo 4 aeronave (că nu mai aveau loc), au mai spălat toaletele, au mai schimbat niște fluxuri de îmbarcare, dar obligați de intrarea României în Schengen, și cam atât. Aeroportul Otopeni s-a construit pe bucăți – a devenit civil în 1965, a fost construit un terminal modern în 1970 (pentru 1970, era chiar modern), a mai fost construit lângă vechiul terminal un terminal prin 1999 (acesta a devenit terminalul Plecări, iar vechiul terminal a devenit terminalul Sosiri) și, în fine, cândva prin anii 2010 a fost construită așa-numita „vioară” – prelungirea terminalului Plecări. În 2021, sub presiunea Campionatului European de Fotbal Euro 2020, a fost construită, în sfârșit, o cale ferată care leagă Gara de Nord de Aeroport. Dar aeroportul a fost construit din „bucăți” – un pic acum, un pic mai târziu, hai să mai peticim ceva.
Este inutil să spun că principalul aeroport al unei țări este mai mult decât un aeroport. Este o carte de vizită a țării, este o declarație a cum acea țară vrea să-și proiecteze imaginea. Aeroportul Singapore – Changi este cartea de vizită a unei țări moderne și inovatoare, aeroportul Paro – Bhutan, a unei țări cu o istorie lungă și o tradiție arhitecturală extraordinare, aeroportul Amsterdam-Schiphol, a unei țări foarte eficiente, aeroportul JFK – New York, a unei țări aflate într-un declin accentuat. Aeroportul Otopeni este un haloimăs unde, Slavă Domnului, în ultimii câțiva ani au apărut și niște imagini puse de Vodafone ca turistul străin să aibă unde să se pozeze cu „Welcome to Romania”. Mă rog, mai sunt niște semne Welcome to Romania fix deasupra punctului de frontieră, dar acolo în mod normal nu ai voie să faci poze și, în plus, sunt pentru călătorii care vin din afara Europei.
De vreo 15 ani încoace, toți experții și toate studiile spun că aeroportul Otopeni are nevoie de un nou terminal. Unul nou, construit integrat, gândit cap-coadă, nu peticit. Un aeroport nu se construiește pentru prezent, ci pentru viitor. În 2006, când a avut loc ultima extindere serioasă, aeroportul Otopeni era folosit de 3,5 milioane de pasageri. În 2024, au fost 16 milioane de pasageri (probabil, încă un milion vor fi adăugați în 2025). Aeroportul Otopeni anunță oficial că are o capacitate de 6 milioane de pasageri pe an (nivel de servicii B care nu știu ce înseamnă, dar indiscutabil nu de vârf). Cert este că, la orele de vârf, zona de plecări este mai aglomerată decât metroul de Pipera la ora 8:45 dimineața.
Evident, s-au tot anunțat planuri, dar niciunul nu s-a concretizat barem cu vreun studiu de fezabilitate. În principiu, ar trebui construit un terminal nou pe partea cealaltă a pistelor de aterizare / decolare, spre autostrada de Ploiești. În 2021, se pare că au fost cumpărate toate terenurile necesare, dar, în 2023, ministrul transporturilor, eternul și fascinantul Sorin Grindeanu a declarat că un nou terminal nu este justificat, mai bine mai spălăm WC-urile mai bine, lipim burdufurile cu niște leucoplast și mai asfaltăm niște gropi din calea de rulare (sau punem indicatoare pentru avioane ca să le evite).
Ei bine, de pe surse am aflat că acea declarație era praf în ochi. În realitate, s-a lucrat în cel mai mare secret la un proiect absolut spectaculos, care să dea pe spate nu numai locuitorii Bucurestiului, ci întreaga Europa. Noroc că am niște prieteni bine înșurubați în Ministerul Transporturilor și am primit mai multe detalii. Și pot spune că VOM AVEA CEL MAI TARE AEROPORT DIN EUROPA. Adică, să ne batem de la egal la egal cu d-alde Singapore, Shanghai sau Doha și chiar să-i depășim !
Planul este ca într-adevăr, la capătul estic a pistelor să se construiască un mega-terminal. Nu va fi orice terminal, ci va avea o capacitate de 120 de milioane de pasageri pe an, fiind gândit într-adevăr ca un aeroport al viitorului. Va fi primul aeroport din lume unde avioanele se vor putea conecta prin burduf direct cu terminalul pe 2 etaje – la nivelul 1, avioanele vor fi conectate normal, ca în prezent, iar la nivelul 2 vor fi ridicate folosind levitația magnetica … practic operațiunile de debarcare / îmbarcare vor putea fi efectuate simultan cu două avioane unul peste altul, din care unul levitând. Adio plimbării cu autobuzul de la avion la terminal, că acum, practic nu va mai fi niciun autobuz pe piste.
Cele mai mari firme de arhitectură din lume vor fi invitate la licitație pentru a construi un aeroport ca o grădină. Din aer, terminalul va avea o formă de acvilă romană care îmbrățișează lupul dacic, un simbol al etnogenezei poporului român, iar pe exterior, terminalul va fi construit din cele trei materiale de construcție istoric folosite în România – chirpici, lemn și marmură. Cel puțin 25% din acoperiș va fi făcut din table cu turnulețe, o altă specificitate a arhitecturii locale originale. Vor fi două turnuri de control, unul arătând precum Turnul Chindiei, celălalt, ca Turnul cu Ceas din Sighișoara.
Cum am spus, interiorul va fi o adevărată grădină botanică, reunind toate zonele ecologice ale lumii – jungla amazoniană, grădina de orhidee thailandeză, zona mediteraneeană cu palmieri, măslini și flori de laur până la tundra siberiană (asta a fost adăugată la plan în ultimele luni, pentru a satisface și electoratul AUR – SOS – POT, care își dorește să ne mutăm cu toții în această regiune).
Sistemele de check-in, preluare bagaje și control pașapoarte – este deja decis – se vor baza pe recunoașterea facială. Practic, în momentul în care pasagerul ajunge la intrarea în aeroport, un robot va veni și îi va prelua bagajele de cală, iar boarding cardurile nu vor mai fi necesare … totul se va baza pe recunoaștere facială. E drept, dacă pasagerii vor călători cu schimbare de avion într-unul dintre aeroporturile mai puțin tehnologizate, gen Doha, Istanbul, Paris sau Amsterdam, vor primi la intrarea în avion deja perimata carte de îmbarcare pentru destinația din aeroportul de tranzit. Sistemul automat va ști deja preferințele culinare ale pasagerilor – nu veți fi surprinși dacă tu vei fi servit de o dronă cu un croasant fierbinte cu Nutella, iar partenera, cu un croasant mediu încălzit cu gem de căpșuni. Nici nu trebuie să cereți, preferințele culinare vor fi deja cunoscute și livrate în cel mai modern mod cu putință. Mă rog, suspectez că marea majoritate a produselor vor fi tot ciorba de burta, micii la carton și ceafa de porc, dar se vor face extra-provizii.
De asemenea, planificatorii de la minister au luat în considerare dezvoltarea tehnologică a zborului. O parte importantă a aeroportului este dedicată zborurilor private fără pilot (acele drone de transport), iar în colțul dinspre Ploiești, va fi terminat un centru spațial care va purta numele lui Dumitru Prunariu, pentru că noul aeroport Henri Coandă nu va mai fi doar un aeroport intercontinental, ci și interplanetar. Așteptata aselenizare a chinezilor în 2029 va revoluționa zborul interplanetar, iar aeroportul de la București va avea și componentă spațială.
În plus, deși, probabil, tehnologia nu va fi gata până spre 2200, planul cuprinde o zonă unde să se construiască terminalul de teleportare.
Planurile sunt cu adevărat spectaculoase și, desigur, fezabile. Conform acestora, construcția noului terminal nu va dura mai mult de 3 – 4 ani (va fi folosită strategia construirii turnurilor Petronas din Kuala Lumpur, unde fiecare turn a fost construit de o altă companie, iar cea care termina prima primea un bonus consistent), iar debutul construirii noului terminal al aeroportului va fi în anul 2068, cu un termen de livrare 2072.
